23/11/2025
Curiozități despre Diaconie 👆
Știați că: 💁🏻
Slujirea diaconală - a suferit cele mai multe schimbări.
Despre aceasta ne vorbeşte nu doar Canonul 16 Trulan, ci şi multe alte canoane şi mărturii istorice. Au existat cazuri când diaconii aveau mai multă influenţă administrativă decât preoţii şi de aceea, Sinoadele s-au văzut nevoite să precizeze că, cel puţin la slujbele liturgice, aceştia trebuie să stea după preoţi (Canonul 7 Trulan; Canoanele 18, I Ecumenic; 20 Laodiceea), dar dacă diaconii reprezentau oficial pe vreun ierarh de rang înalt, aceştia ocupau locul rezervat acelui ierarh. Nu de puţine ori, delegaţii papei sau ai unui patriarh, chiar dacă erau simpli diaconi, semnau actele sinodale înaintea altor ierarhi.
De exemplu, prin sec. XI-XII, în bisericile din Constantinopol, dacă vreun preot slujea Liturghia fără diacon, acesta trebuia să facă 200 de metanii, iar dacă repeta, era afurisit pentru doi ani (cf. Cotelerius, Monumenta, I, cap.83). Patriarhul Luca Chrysoverghis arată clar că o astfel de rânduială este legată nu de înălţimea slujirii diaconeşti, ci de faptul că preotul nu putea să lase propria slujire pentru a îndeplini treburile diaconului (cf. Răspunsuri Canonice, III). Nu se cuvenea ca preotul să preia rostirea de ectenii sau diferite gesturi practice, care îl împiedicau să-şi îndeplinească propria slujire, cea a rugăciunii şi a aducerii jertfei.
Înşişi diaconii erau văzuţi ca simpli asistenţi liturgici care, până nu demult, erau îngropaţi după rânduiala laicilor, nu a preoţilor.
👆 Deja în sec. XV, mai ales după căderea Constantinopolului, lucrurile s-au schimbat radical. Nu doar preoţii, ci chiar şi episcopii puteau să slujească fără diaconi. Dacă şi în sec. XIX existau diaconi la parohiile de la ţară, în prezent aceştia lipsesc chiar şi în majoritatea parohiilor urbane.
Statutele unor Biserici locale cer diaconilor să fi absolvit cel puţin seminarul teologic, chiar dacă diaconii sunt foarte puţin implicaţi în lucrarea misionară şi catehetică a Bisericii şi, în trecut, nu era obligatoriu să aibă careva studii. Aceasta nu înseamnă că nu au existat şi diaconi foarte erudiți🙏🏻
☦️ Cândva, pe la anul 325, un diacon din Alexandria pe nume Atanasie, era să hotărască soarta Sinodului I Ecumenic. În prezent însă nici episcopii nu mai vorbesc la sinoade.
Observăm deci că lucrurile sunt într-o continuă schimbare. ❗
Un lucru însă rămâne cert: atât preoţii cât şi diaconii nu pot să facă nimic fără încuviințarea episcopului lor (Canonul 39 Apostolic).
Nu ştim exact care sunt limitele şi rigorile acestui „nimic”, dar ele cu siguranţă includ treburile importante ale Bisericii. Dacă un episcop permite diaconilor din eparhia sa să stropească cu agheasmă la Bobotează, nici patriarhul ecumenic nu poate contesta o astfel de decizie. Dacă mitropolitul de la Iaşi a considerat potrivit să dea voie diaconilor să miruiască pelerinii, şi acest lucru este pe deplin acceptabil, din moment ce, în Tradiţia Bisericii, ştim că diaconii puteau da şi Sfânta Împărtăşanie. Oricum, diaconii nu sfinţesc nici agheasma, nici uleiul şi cu atât mai puţin Sfânta Împărtăşanie, ci doar ajută la „distribuirea” acestora, dacă preotul nu reuşeşte singur.
Cel mai important este dacă toate lucrurile se fac cu binecuvântarea ierarhului locului, și se fac „spre zidirea Bisericii”, printr-o răspândire mai largă a mesajului evanghelic şi nu din alte considerente.
articol din data 22 decembrie 2019 a Preasfințitului Părinte Episcop Petru PRUTEANU, pentru care îi mulțumim respectuos!
