
17/09/2025
🚚 Ultima localitate am lăsat-o în urmă încă acum mai bine de o oră, iar indicatoarele de pe marginea șoselei ciuruite încep să ne atenționeze că am intrat în zona de frontieră. „Totul va fi bine, pentru fiecare dintre noi”, ne asigură în ucraineană Svyatoslav Vakarchuk, pe undele unui post de radio.
„Pe mă-ta!”, explodează Mihail. „Tu vezi asta?” Punctul de control e încă departe, undeva după coroanele copacilor în spatele cărora se profilează turnul grănicerilor, dar în față, pe acostament, deja se vede remorca unui camion. Ne punem la coadă. Suntem al paisprezecelea la număr.
Înțeleg de ce a înjurat Mihail abia trei ore mai târziu, când ne urnim pentru prima dată din loc. Urmează să mai așteptăm încă 12 ore, până o să ne vedem trecuți de partea cealaltă a frontierei, și încă 2.700 de kilometri de străbătut până o să revedem Chișinăul.
***
🛣 Acum 6 ani am publicat cel mai „lung” reportaj Omeni și Kilometri semnat de colegul nostru Mihail Calarașan. Un jurnal de călătorie transfrontalier, din perspectiva unui șofer de camion: drumuri bune și mai proaste, nopți fără somn, umor, ploi și popasuri în parcări comune.
(Re)descoperă reportajul „1.200 de kilometri” și parcurge acest intinerar alături de șoferul Mihail 👉 https://oamenisikilometri.md/1-200-de-kilometri/