17/06/2026
✅️O valiză, un altar, o horă: cm a ajuns Hora Dorului acasă?🏠
Ediția a III-a a festivalului, la Gut Heimendahl, Kempen, Germania.
Sunt momente într-un an de organizare în care timpul se comprimă brusc — și tot ce ai pregătit, scris, repetat și corectat de zeci de ori se transformă, într-o singură dimineață de iunie, în oameni reali, în muzică reală, în lacrimi reale. Așa a fost 13 iunie 2026, ziua în care, pentru a treia oară, Festivalul „Hora Dorului” a adunat diaspora românească și moldovenească din Germania pe câmpul verde de la Gut Heimendahl, în Kempen.
Am numit această ediție „Mândria Neamului”, iar dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte ce s-a întâmplat acolo, aș spune simplu: o valiză a ajuns acasă. Și odată cu ea, am ajuns și noi.
VALIZA CARE A CĂLĂTORIT PRIN EUROPA.
Conceptul artistic al acestei ediții, s-a construit în jurul unui obiect pe care fiecare om din diaspora îl cunoaște prea bine - valiza. Nu un decor, ci un simbol viu — purtător al tezaurului identitar.
În valiza centrală, deschisă în primele momente ale festivalului, se aflau ia, broderia, busuiocul și un obiect de patrimoniu UNESCO. Acestea au fost așezate pe rând pe o laiță-simbol, transformată într-un altar identitar numit „Mândria Neamului”, rămas prezent pe scenă până la finalul serii.
Prologul coregrafic al Ansamblului „Hecenii” a transformat spațiul într-o hartă vie a diasporei: dansatorii au pornit din public, dispersați pe iarbă, și s-au adunat treptat spre scenă, unde valiza a fost deschisă, iar tezaurul ridicat spre oameni. Tăcerea de după moment, înainte de cuvintele „Hora Dorului a ajuns acasă”, a fost una dintre cele mai intense clipe ale întregii zile.
✳️CIFRELE UNEI ZILE ÎNTREGI✳️
Festivalul s-a desfășurat timp de zece ore, între 10:00 și 20:00, fiind structurat în șapte blocuri tematice și nouă popasuri identitare — de la Poarta Dorului până la „Ușa Istoriei și a Tradiției”, unde a avut loc un panel dedicat patrimoniului cultural imaterial UNESCO.
Sub moderarea Nadiei Darie, pe scena Vatrei Jocului au urcat artiști din Republica Moldova, România, Belgia și diaspora din Germania: Ansamblul „Hecenii”, Adriana Ochișanu, trio-ul „Fetele din Botoșani”, Gabriel Nebunu, Vasile Olaru, Ansamblul „Izvoraș – Noroc” (Bruxelles), „Doina Prutului”, „Nana Dance”, precum și interpreți precum Tatiana Holodnic, Anatol Voinu, Vladimir Stăvița, Vasile Bratu și Eugenia Palii.
Viziunea artistică a fost semnată de Elena Chise, regizorul festivalului, iar coerența tehnică și sonoră a fost asigurată de Vasile Olaru, coordonator de scenă.
La popasul „Zestrea Neamului”, meșteri populari din Raionul Cantemir — Valentina Cemîrtan, Raisa Șpacov și Lilia Polimaru — au susținut ateliere pentru copii, iar publicul a descoperit și volumele poetei Mariana Golimaz, stabilită în Italia.
🏘UN SAT ÎNTREG, NU DOAR O SCENĂ
Festivalul a fost gândit ca un sat simbolic al diasporei.
„Casa Mare” a fost animată de Angela Jalbă, „Gustul de Acasă” de Efrosinia Cuzuioc, iar „Crama lui Șerbescu” de Valeriu Șerbescu. „Trânta Națională” a fost coordonată de Alexandru Panfil, iar „Cuibul Copilăriei” a fost construit de Irina și Petru Croitoru.
Unul dintre momentele centrale a fost „Darul Neamului” — un tort gigantic pregătit de Efrosinia Cuzuioc, adus pe scenă de dansatorii Hecenii, într-un gest simbolic al comuniunii și al împărtășirii.
🙏RECUNOȘTINȚĂ ȘI CONTINUITATE
Acest festival nu ar fi fost posibil fără sprijinul Biroului Relații cu Diaspora al Guvernului Republicii Moldova, prin Programul Diaspora Engagement Hub, și fără oamenii care au crezut în el încă dinainte ca hora să înceapă.
Un rol esențial l-au avut Familia Șerbescu și Familia Rusu, alături de sponsorii MagicShop – Nicolae Cazac și Centrul Diagnostic German – Alexandru Guțu, precum și partenerii media Moldova 1, Busuioc TV și TV8.
Echipa de comunicare a transformat emoția în memorie: Viorica Lipcan (coordonare comunicare), Virgiliu Vișcu (video) și Maria Sănduleac (fotografie) au documentat fiecare clipă a festivalului, construind o arhivă vizuală a identității.
Prezența oficială a fost reprezentată de Sergiu Rusu, Consulul Republicii Moldova în Germania, Hans-Peter van der Bloemen, Viceprimarul orașului Kempen, Iana Stanțieru, Secretar General EFUCA, și Ion Ursu, Directorul Institutului Patrimoniului Cultural din Republica Moldova.
✴️VALIZA CARE DUCE MAI DEPARTE
În final, momentul închiderii a readus simbolul central al zilei: valiza. Obiectele de patrimoniu au fost așezate înapoi în ea, într-un gest de reîntregire, dar și de continuitate.
Valiza nu rămâne pe scenă. Ea pleacă mai departe.
La fel ca noi.
Pentru că „Mândria Neamului” nu este o destinație, ci un drum.
Ne revedem la Ediția a IV-a a Festivalului „Hora Dorului”.
Cu drag, a scris Fondatoarea Festivalului Hora Dorului si președinta Asociației Plai Nadejda Serbescu.❤️
