14/06/2026
Serialele nu sunt pierdere de timp. Și nu sunt nici neapărat artă. Sunt ceva mai util decât atât: sunt una dintre puținele modalități prin care o societate mai învață să se privească pe sine și să înțeleagă o altă societate.
Alex Trăila scrie în articolul de mai jos că filmul și serialele fac parte din infrastructura invizibilă a democrației. Nu pentru că schimbă opinii direct, ci pentru că lărgesc sau îngustează câmpul a ceea ce putem considera posibil sau imaginabil.
Eu aș adăuga ceva concret: urmăresc acum Blue Lights, un serial BBC despre polițiști din Belfast. Nu e o capodoperă. E o producție bună, bine scrisă, care arată cm funcționează o comunitate fracturată, cu tensiuni loialiste, imigrație, neîncredere în instituții și violență stradală.
Și când am văzut știrile din această săptămână din Belfast - case ale românilor vandalizate, polițiști răniți, liste cu adrese ale imigranților circulând online - am înțeles mai repede ce se întâmplă acolo. Nu pentru că serialul mi-a explicat știrea, ci pentru că mi-a dat contextul uman în care să o citesc.
Asta fac poveștile bune. Nu salvează democrația, dar te ajută să nu fii complet dezorientat în fața ei.
🔗 Articolul lui Alex Trăilă merită citit integral
https://agenda.liternet.ro/articol/31415/Alex-Traila/Dupa-Cannes-2026-III-Dacia-neagra-in-acte-alba-Despre-cinema-ca-infrastructura-democratica-si-despre-ce-pierdem-cand-nu-mai-privim-impreuna.html?fbclid=Iwb21leASbpRZjbGNrBJulFGV4dG4DYWVtAjExAHNydGMGYXBwX2lkDDM1MDY4NTUzMTcyOAABHi2_GNJtnOAs9_Z8xlz585mMNR9hgxTR8D4FQ3OO3__2cY_Sg2pxxB119HYP_aem_6xh0zsclJSd8IUltS83EhA
