14/05/2026
Despre condamnarea lui Plahotniuc.
Am primit multe invitații pe la TV să analizăm condamnarea fostului oligarh Plahotniuc când asta era știrea zilei câteva săptămâni în urmă. Le-am refuzat politicos, pentru că nu cred că aș spune ceva prea diferit de alții. Acum chiar sunt foarte mulți analiști, experți, comentatori, cu multe de spus la subiect.
Eu am decis să strig atunci, când trebuia de strigat cu adevărat. Atunci, când puteai să ne numeri pe degete pe noi, cei care criticau deschis cel mai odios regim prin care a trebuit să treacă țara noastră. Când trebuia de luptat. Acum, după război mulți eroi. Lasă-i măcar acum să analizeze și ei. Chiar dacă unii pe atunci îi invitau pe la conferințe, dezbateri și mese rotunde, le zâmbeau duios pe la recepții, sau deschis colaborau cu exponenții unui regim care acum este recunoscut de justiție drept grup criminal organizat.
Am făcut, însă, o excepție când prietenul mi-a cerut un comentariu pentru publicația poloneză Tygodnik Powszechny. Iată cam ce i-am zis:
„Într-o zi, în mai 2018 publicam un articol în presa internațională cu o întrebare retorică în titlu: dacă un oligarh poate să construiască vreodată democrație în Moldova?
Două ore mai târziu, biroul părinților mei era percheziționat de mascați. Tata și unchiul meu au fost arestați și plasați în izolator pentru nimic. În total, au stat șase luni în arest la domiciliu pe un dosar absolut cusut cu ață albă.
Era clar pentru toți de ce se întâmplă asta. Era un răspuns la activitatea mea.
Nu a fost niciodată o perioadă mai grea să continui lupta. Dar am continuat.
Totuși, familia noastră a scăpat ușor, comparativ cu alții. În acei ani printr-o mișcare erau distruse vieți, familii, afaceri. Doar pentru a închide gura vocilor incomode.
Aceasta este, probabil, cea mai așteptată condamnare de la independența Moldovei încoace.
Pentru că venim dintr-o perioadă de neîncredere totală în justiție, așteptările îngrijorate ale societății erau că vom vedeam o sentință simbolică, sau chiar că va fi achitat. Dar se pare că sistemul nostru de justiție a trecut acest test complicat.
Pot fi multe discuții despre pedeapsă. Dar cu siguranță nu putem afirma că este una simbolică. 19 ani de închisoare pentru un om de 60 de ani înseamnă, practic, condamnare pe viață.
Simt, cumva, satisfacție? Bucurie? Nu.
Pentru mine nu a fost niciodată despre un om. A fost despre misiunea de o viață: să construim o țară.
A încetat să mă mai preocupe soarta acestei persoane în ziua în care a fugit din țară, în 2019. Am decis atunci să las ancheta și procesele de judecată pe seama celor care au această datorie și să-mi mențin atenția pe ceea ce contează cu adevărat: să construim o țară mai bună pentru următoarea generație. Mai avem atât de mult de lucru.”
