02/06/2026
ERATĂ
Deja doi prieteni mi-au atras atenția că Biserica Ortodoxă Rusă ”n-a participat la rușinosul sinod din Creta din 2016”. Da, am comis o greșeală mecanică, știam asta demult. Cer scuze pentru această inexactitate factologică. Dar văd că nimeni nu se grăbește să mă admonesteze pentru faptul că ierarhia BOR/RU, la fel ca și cea a BOR/RO, au fost în complicitate totală și criminală cu regimurile de la Moscova și de la București în impunerea genocidului prin injecție din anii falsei pandemii Covid-19. Nici nu m-a corectat nimeni că cele două patriarhii n-ar exista foarte răspândit păcatul sodomiei și al pedofiliei. Nici pentru faptul că am remarcat o răspândire simetrică a păcatului lăcomiei și al îmbuibării în ambele patriarhii nu m-a probozit nimeni.
Tragedia noastră, a basarabenilor, ca zonă de frontieră civilizațională și de falie geopolitică se manifestă în mod flagrant în partizanatul rudimentar pe care l-am caracterizat de atâtea ori.
Adică, la noi ori ești RUSOLATRU și, concomitent, ROMÂNOFOB, ori ești ROMÂNOLATRU și, obligatoriu, RUSOFOB. Tertium non datur.
Acest dezechilibru de natură culturală și identitară planează ca un blestem asupra noastră. Nu mai putem ieși din sindromul de apendice, de margine, de excrescență fie a Rusiei, fie a României.
Cantonarea în zona conflictelor ”pe orizontală”, interpretarea procustiană și deci deformată a realităților din trecut și din prezent persistă și din lipsa unei perspective mai largi asupra ansamblului fenomenelor la nivel mondial.
Am spus, nimic nou, fiecare va rămâne în găoacea lui de interpretare a lucrurilor, fericit în propria autosuficiență și savurând cu nesaț disprețul pentru ”tabăra adversă”.
Deprovincializarea, ca și depășirea propriilor scheme de gândire printr-un salt paradigmatic major, rămân a fi obiective insurmontabile pentru zona noastră.
