08/09/2025
ANIVERSARE
”SĂRUT FRUNZA VIȚEI DE VIE...”
.. Când vine toamna, tradițional, după ce termin culesul sărut frunza ultimului butuc... Strugurii mănoși, experiențele, variantele cu vinuri sunt subiecte de bază, deprinderi sufletești cu care contactez zi de zi. Liviu VACARCIUC
Astea ar fi, în câteva cuvinte, preocupările și grijile cotidiene, însăși esența vieții unuia dintre cei mai redutabili specialiștii ai noștri în ramura vitivinicolă și a oenologiei, Doctorul conferențiar Liviu Vacarciuc. Care, iată, în dricul acestei cele mai frumoase și bogate luni a verii, Gustar, a împlinit nici mai mult, nici mai puțin optzeci de ani din ziua nașterii. Dată în calendar, ce-l regăsește mereu în aceleași podgorii moldave, faimoase în lume, și la aceeași masă de lucru, ca să vezi!, de aproape șase decenii...
În context, cu ceva vreme în urmă, am dat de poate, cea mai lapidară și mai exhaustivă formulă, mai precis – definiție, a fericirii. Ea se sprijină pe trei piloni fundamentali. Ca să fie fericit, omului, pe lângă sănătate, îi sunt de ajuns doar trei lucruri: să facă în viață ce-i place, să iubească și să fie iubit, și... să aibă speranță în ziua de mâine. În acest sens, protagonistul acestor zgârcite rânduri, Liviu Vacarciuc, e un Om fericit. E de ajuns să-i așterni, cât mai restrâns, pe hârtie propria confesiune, făcută de el cu un prilej anume, acum niște ani. Era vorba de rădăcinile sale.
...Subliniez cu mândrie, se destăinui atunci, că vin de pe plaiurile Nord-moldave -- sunt născut în satul Lipnic, loc de glorie al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, așezare istorică pentru neamul nostru, unde Voevodul a obținut o strălucită biruință asupra tătarilor invadatori. Amintirile din copilărie îmi sunt cele mai luminoase și, în același timp, romantice. Cu toate greutățile de după cel de-al doilea Război mondial și foametea organizată de ”fratele mai mare”, părinții au reușit să-mi aranjeze și înfrumusețeze cm s-au priceput mai bine cei proverbiali șapte ani de acasă și întreaga copilărie. Caci copilăria mea și a altor ortaci de-ai mei a fost marcată și de păscutul văcuței și oițelor, și de sfânta săpușoară în arșița verii, dar și de scăldatul... în Ozana noastră, râulețele Cubolta și Ciugur, ce-și au izvoarele la noi, la Lipnic...
M-am născut în familia fiilor de țărani din țărani, Timofei și Ana Vacarciuc, tata fiind școlit până la război la CFR Cernăuți; de aceia a fost scutit de front și numit șef-conductor la importantul nod de cale ferată Ocnița... Am moștenit de la neuitatul meu părinte hărnicia și responsabilitatea, creativitatea în toate de ce se apuca să facă (avea acasă un atelier bogat, dotat cu toate instrumentele necesare unei gospodării de la țară). Iar de la mama am preluat cumsecădenia, deschiderea către oameni și... patriotismul românesc (da-da, această calitate sacră mi –a insuflat-o încă pe timpurile sovietice, când eram de-o șchioapă). Tot dânsa mi-a inoculat și neostoita dragoste de carte, ea însăși absolvind școala românească de pe timpuri cu eminență. Apropo, cu câteva zile înainte de aniversarea mea, scumpa noastră măicuță a împlinit... 100 de ani bătuți pe muchie. Îi doresc cât mai mulți înainte!
Mă simt un om fericit, pentru că am o familie bine închegată: soția Vera e medic-pediatru; din cele trei fete pe care le-am crescut într-un mediu, pot spune, biblic – ”iubește-ți aproapele!”, două au mers pe urmele mamei. Minorele – Lucia, e medic în Franța, și Steluța – medic neurolog în Irlanda; cea mare, Tatiana, este inginer de informatică în Canada. Sunt bunic, ba chiar străbunic, deocamdată, la patru nepoți. Și, deocamdată, la distanță...
Tot la compartimentul de om fericit, ne mai mărturisește domnia sa, aș adăuga numaidecât și faptul, că, ulterior, după anumite școli și provocări ale destinului, grație harului ce mi l-a dăruit Bunul Dumnezeu la naștere, toată viața mea conștientă am avut norocul să mi-o manifest în străvechea și tradiționala pentru arealul nostru ramură vitivinicolă, aducându-mi modestul (colegii de breaslă îl ”rectifică” – considerabilul aport) în desfășurarea eternei epopei Ampelo-Dionisiene pe meleagul nostru.
La fel, se cere neapărat menționat și faptul, că protagonistul nostru, mult prea modest din fire, mai că a ”uitat” să ne vorbească despre faptul, că este un mare și prolific autor -- nu numai de monografii și articole științifice de valoare, ci și un veritabil făuritor de noi licori, cu preponderență vinuri roze, astăzi la mare căutare nu numai în Moldova. E vorba de Izvoraș, Nostalgie, Suruceni, Roze de Romanești, Zâmbreni roz , Margarita roșu, Brigantina desert și altele...
În cadrul acestei epopei de aproape 60 de ani, cm o numește dânsul – dionisiene, ținem să amintim, că domnia sa a avut și are ocazia să colaboreze cu personalități în domeniu de pe diferite meridiane ale planetei. Însă, fapt cel mai important pentru el, a fost și este să-și împărtășească bogata experiență și cunoștințele sale, în primul rând, cu, iată, zeci de generații de viitori vinificatori autohtoni atât de la Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău-Stăuceni, unde viitorul pedagog și savant și-a început, dar și perfecționat lunga sa carieră profesională, de aproape patru decenii, cât și, mai apoi, în calitate de șef de catedră, la Universitatea Agrară, actualmente -- Universitatea Tehnică din Moldova, în care muncește cu succes de mai bine de 15 ani, deși e demultișor ”la odihna binemeritată”.
”Dacă ar fi să-mi aleg profesia de credință, atât de importantă nu numai pentru mine, din nou, tot pe aceeași cale aș merge”, ni se distăinue domnia sa la vârsta-i venerabilă... Crezul acesta al reputatului specialist îl confirmă cu brio și colegii de breaslă, dar și numeroșii săi prieteni de pretutindeni.
Iată ce ne relatează, în contextul dat, renumitul oenolog, Dr. hab.Gheorghe Arpentin: ”Compoziția și proprietățile pe care le posedă vinurile sunt în relație directă și indirectă cu un șir de factori exteriori, ce acționează integrat: factori ecologici, biologici, agrotehnici și tehnologici. Acest deziderat este intens exploatat de Dl Vacarciuc la lecții, în tematica Buletinelor și revistelor de specialitate, la radio și televiziune. Iar prietenilor care-l vizitează nu obosește să le povestească despre farmecul vinului, demonstrându-le pe viu Colecția sa bogată de acest produs miraculos”.
În aceeași cheie se pronunță și academicianul, profesorul universitar și oenologul nr.1 al planetei, Boris Găină, coleg de studii cu omagiatul la Pollitehnica din Chșinău (actuala UTM): ”... Din 1968 s-au perindat ani buni, aproape șase decenii, în care au fost pregătiți, cu participarea nemijlocită a dascălului – Liviu Vacarciuc, cu mult peste o mie de specialiști în domeniul vinificației. Toți acești ani a acționat -- cu multe cărți editate, orientate atât la formarea profesională, cât și la știință și inovație deținând peste zece brevete de invenții. Este cunoscut drept formator de specialiști buni, printre absolvenții Dumnealui activează cu mult succes tehnologi, șefi de laborator, manageri și directori de întreprinderi, șefi de departamente, autori ai multor mărci de vinuri medaliate la diferite concursuri naționale și internaționale”.
Dar iată ce ne remarcă Rectorul-academician al USMF ”Nicolae Tetemițanu”, profesorul universitar Emil Ceban, consăteanul, ruda apropiată și bunul prieten al omagiatului : ”În cartea Domniei sale ”Vinul: alte vremuri, alte dimensiuni” am identificat numeroase tangențe cu medicina și sănătatea, fiind pentru mine o oază de descoperiri: liana lui Noe, tradiția viței de vie, armonia sucului și a vinului natural, calitatea vinului și aprecierea senzorială, managementul tehnic al vinificației moderne, extinderea categoriei de vinuri roze și misiunea promovării vinului natural. M-au emoționat în deosebi cuvintele autorului: ”Ființa noastră și identitatea care ne definește s-au conservat nu numai prin limbă, vatră, respect față de bătrâni, dar și prin dragostea de doină, frunză verde, dorul de casă și un vin bun, desigur consumat moderat”.
Ne alăturăm și noi afirmațiilor de mai sus ale somităților noastre cu referire la conferențiarul universitar Liviu Vacarciuc, și Domnia sa fiind o Personalitate remarcabilă a Neamului românesc dintre Prut și Nistru, urându-i în ceas aniversar multă sănătate, putere și voință, noi proiecte și realizări profesionale, însoțite de cât mai multe bucurii și împliniri alături de semeni și oamenii dragi!
Liviu Belâi
