25/08/2026
Festivalul de la Zahorna
Un om plus un pluton
Pe inginerul Andrei Canţer de la Zahorna am început să-l văd în ultimul timp la tot mai multe evenimente social-culturale şi chiar administrative, unde era nevoie de sonorizarea sălii sau a teritoriului. Deoarece nu cunoşteam nimic despre dânsul, el fiind şi „oleacă” mai tânăr decât mine, nu mi-am dat interesul să aflu ce reprezintă. Dar aflându-mă în sală sau pe terenul unde avea loc evenimentul, auzeam la urmă cm moderatorul sau cei de la Cultură ori din administraţia raionului îi mulţumeau pentru o sonorizare impecabilă.
Nu mai ţin minte când ne-am cunoscut mai îndeaproape. E un bărbat care are credinţă în Dumnezeu (mecanicii din atelierul lui de reparaţie a automobilelor şi altei tehnici mobile nu lucrează în zilele când avem sărbători religioase), care nu promite la stânga şi la dreapta ce trebuie şi ce nu trebuie, iar dacă promite – se ţine de cuvânt.
Am început a ne întâlni tot mai des la diferite evenimente şi, fiind oameni ca toată lumea, mai comunicam din când în când. Nici nu am observat când ne-am împrietenit. La un moment mi-a trimis şeful Secţiei Cultură, Tineret şi Sport Şoldăneşti, Alic Rudei, un anunţ pentru a-l publica în ziar, din care am aflat că se organizează un concurs pentru funcţia de şef al Centrului Cultural Zahorna, comuna Dobruşa.
Mare mi-a fost mirarea când am aflat că la funcţia în cauză pretindea şi… inginerul Andrei Canţer. Văzându-mi ochii cam bulbucaţi de mirare, A. Rudei mi-a explicat: „Chiar dacă nu are studii în domeniul culturii, dacă trece, cred că acest om va fi ca în vorba ceea: omul potrivit la locul potrivit”. Apoi mi-a povestit câte lucruri bune a organizat în satul său de baştină, Zahorna, acest bărbat, iar ulterior eu am aflat (pe alte căi) că nu chiar toţi cei care au studii în vreun domeniu al culturii fac atâta pentru cultură cât acest inginer pasionat de cultură (scuzaţi de repetare).
Pe parcurs m-am convins că Andrei într-adevăr e la locul potrivit. Încă nu fusese, pare-se, ales în funcţia de şef al culturii din satul lui, dar deja organizase o ediţie a Festivalului folcloric „Dragu-mi-i în sat la joc”, el fiind şi „tatăl” evenimentului. Ba chiar a organizat-o bine, ceea ce nu s-a mai făcut la Zahorna, cred,… niciodată. Atunci m-am gândit în sinea mea: „Las’ că i-a trece entuziasmu’!”. Am greşit şi, cât nu-i de paradoxal, … îmi pare bine că am greşit, căci Andrei s-a ambiţionat să organizeze anul curent ediţia a II-a a Festivalului folcloric „Dragu-mi-i în sat la joc”, care (de data asta) nu i-a reuşit bine, ci… extraordinar!
Mai rar vin eu cu asemenea laude, însă acest om, pasionat de cultură şi de valorile noastre naţionale, s-a depăşit, pare-se, pe sine. Am scris cu m-u-u-u-ult timp înainte de ziua festivalului că la Zahorna deja au început pregătirile pentru festival. Mai încep asemenea pregătiri şi la alte festivaluri, dar nu mă grăbesc să anunţ, fiindcă… pe alocuri asta se face mai superficial (zic asta în comparaţie cu ceea ce am văzut la Zahorna, deci, nu neg că se lucrează şi în alte părţi serios).
Zahorna e un sat micuţ de tot, poate dacă are 200 de locuitori în realitate (că pe liste, ştiţi voi…), însă aşa solidaritate a locuitorilor am văzut doar în alt sat mic (ceva mai mare decât acesta), la Socola, comuna Vadul-Raşcov. Numai că la zahorneni e şi mai pronunţat zelul de a-l face satul frumos, atrăgător, numai bun de înscris într-un itinerar turistic naţional…
Anticipând, zic doar atât: când am ajuns la faţa locului am rămas cu răsuflarea întretăiată pentru câteva clipe. Aşa mi se întâmplă de fiecare dată când mai descopăr un nou „secret” al localităţii. De la prima ediţie a festivalului până la moment a mai fost asfaltată o porţiune de drum ce duce spre sat (nu-i atribui asta lui Andrei, doar informez), iar cm am ajuns la hotarul satului am văzut mâna invizibilă a gospodarilor de aici: în majoritatea locurilor era văruit ori gardul, ori bordurile de lângă el, erau zeci şi zeci de prosoape moldoveneşti, întinse grijuliu şi cu grijă peste coama gardurilor sau peste răstigniri ori fântâni. Şi erau oameni veniţi de pretutindeni, care se grăbeau la festival pe drumul alb dintre case, proaspăt reabilitat.
Oameni buni: cred că nu e chiar uşor să amenajezi la geana pădurii o toloacă părăsită cândva, care avea pe dânsa de toate, numai nu vinoîncoacele acela plăcut! Dar Andrei Canţer, susţinut de un „pluton” de consăteni, inclusiv de un şir de agenţi economici, plus toţi prietenii, rudele şi familia, a reuşit să transforme aceste câteva hectare într-un colţişor de poveste.
Ca să nu mă învinuiţi că spun multe şi nevrute, vă dau un indiciu cm să vă convingeţi mai bine că nu îndrug verzi şi uscate. Duminică, 23 august curent, am realizat de la acel eveniment excepţional „doar” ceva mai mult de… 900 de fotografii. (După ce am mai „prăşit adânc” la rădăcina lor, au rămas „în viaţă” „numai” vreo 830). Fotografiez aşa de mult oriunde îmi este pe plac ceea ce văd, însă aici chiar m-am depăşit pe sine! Să vă uitaţi pe profilul meu de pe Facebook şi pe pagina publicaţiei „ACASĂ – ziar independent (tot pe Facebook – aici o să expun doar a zecea parte din imagini!) şi pe grupul meu „Acasă la Şoldăneşti şi Rezina” (tot puţine) şi o să vă convingeţi.
Clănţăneam prea des, la stânga şi la dreapta, cu declanşatorul aparatului foto, fiindcă nu mă săturam să văd lucruri şi oameni frumoşi! Nu numai din Zahorna, dar şi din Receşti, Dobruşa, Răspopeni, Chipeşca, Cotiujenii Mari, Şoldăneşti, din alte localităţi ale raionului, dar şi din alte raioane ori de la Chişinău, Bălţi…
Andrei Canţer (un singur om care a mobilizat un pluton de ajutori din sat, fiind susţinut de primarul comunei Dobruşa, Victor Grosu, şi de Alic Rudei de la Cultura raională, de alţi oameni buni, cu drag de ceea ce e frumos şi face bine inimii) a reuşit să facă un miracol! Cine se va uita atent la imaginile realizate de mine, va observa cât gust estetic au avut cei care au curăţat, amenajat ori înfrumuseţat fiecare colţişor din acest rai real.
Da, e frumos să te uiţi, e bine să apreciezi la justa valoare ceea ce vezi, dar e enorm de greu să obţii în realitate această frumuseţe. Anticipând iarăşi, spun că au procedat foarte bine preşedinta raionului, Aliona Pînzari, cu Alic Rudei, că atunci când pe final au înmânat diplome celor care au evoluat la festival, adică conducătorii colectivelor sau meşterii populari, ori cei care au construit scena din talpă (care, după durabilitate, poate rezista încă 50 de ani), sau pavilionul „Casa mare”, ori alte şi alte lucruri care-ţi „furau” ochii şi te încălzeau la suflet, au invitat pe scenă şi întreaga familie Canţer: Andrei, frumoasa lui soţie, mama, tata, fiica, fiul, fratele.
Din modestie, nu au venit toţi, ci doar Andrei cu ai săi doi copilaşi şi fratele. De ce atâta onoare? Fiindcă familia aceasta o merită din plin. Tatăl deja se aşeza mai des din cauza oboselii, iar soţia cu mama lui Andrei au rezistat cu stoicism până la urmă, hrănind peste 350 de membri ai colectivelor care au evoluat pe scenă. Îndată după ce aceştia coborau de acolo, erau invitaţi la masă, fiind serviţi cu drag cu mămăliguţă şi brânză de oi, fripturică delicioasă din carne de porc, sarmale şi compot.
Dat fiind că ameţisem deja de atâta alergat după secvenţe foto interesante, pe la jumătate de timp cât a durat festivalul (cam 9 ore cu tot cu petrecere a oaspeţilor, îmbrăţişări), m-am apropiat şi eu de pavilionul-bucătărie (am pândit când nu era nimeni din solicitanţi) şi am „miorlăit” că vreau mâncare. Am fost nevoit să mai chem pe cineva să mă ajute la „lichidarea” a ceea ce mi s-a pus în caserolă – prea mult era! Asta vorbeşte despre grijă, ospitalitate şi omenie din partea gazdelor…
A fost un festival ca la carte – cu parada portului popular a celor 23 de colective de artişti amatori din localităţile raionului (inclusiv a gazdelor-zahorneni), dar şi din oraşul Teleneşti, din oraşul Biruinţa, din raionul Sîngerei, din satul Dominteni, raionul Drochia, şi din oraşul Făleşti. Toate – ansambluri folclorice, ansambluri de dans popular, orchestre de muncă populară – au păşit semeţ cu muzică şi chiote pe ulicioara strâmtă, dar frumoasă, spre scena din umbra copacilor pădurii.
Dar mai întâi au pătruns acolo prin „poarta” cu „stâlpi” din baloturi-rulou de paie (mătincă câte 2 unul peste altul la fiecare „stâlp”), în vârful fiecăruia fiind instalat câte un drapel de stat al Republicii Moldova. Cine nu mă crede, să vadă fotografia cu numărul DSC0294 şi o să se convingă (e vorba de lista participanţilor)... Iar de aici încolo, până la imaginea DSC00912 mai au de „parcurs” oleacă…
Printre „slujbele” artiştilor amatori au fost discursuri de bun venit, de apreciere a muncii organizatorilor şi de mulţumire lor, de îndemn a ne iubi neamul, glia, tradiţiile şi valorile, expuse de primarul comunei Dobruşa, Victor Grosu, de preşedinta raionului Şoldăneşti, Aliona Pînzari, de şeful Secţiei Cultură, Tineret şi Sport Şoldăneşti, Alic Rudei, de minunaţii moderatori ai festivalului, fraţii Sorina Socolean-Cernei şi Sergiu Socolean.
Iar printre alte „slujbe”, Aliona Pînzari cu Alic Rudei au vizitat expoziţiile meşterilor populari invitaţi, dar şi „gheretele” celora care vindeau miere de albini şi produse apicole, pepeni verzi (harbuji), mezeluri, frigărui, bere şi băuturi răcoritoare, alte produse…
V-am spus câte fotografii am realizat. Deci vă daţi seama că am „călătorit” de zeci de ori (dintr-un colţ în altul) pe cele câteva hectare repartizate pentru desfăşurarea festivalului. Spre sfârşit, din cauza oboselii, deja mi se lăsase buza de jos cam cu un centimetru sub nivelul normal, dar nu m-am lăsat de „năravul” de a fotografia. În afară de unele „portrete” stereotipice, am surprins momente şi oameni de o deosebită frumuseţe (priviţi şi voi… dacă puteţi!).
Nu neg, i-am făcut mai multe fotografii şi lui Andrei Canţer, cel care era la pupitru (punctul de comandă), care se ridica de pe scaun cam la fiecare 5 minute şi alerga ori spre scenă, ori la masa „juriului” (era fără juriu festivalul), apoi stătea în picioare ore în şir (ore!), fiind numai ochi şi urechi la ceea ce se întâmplă pe scenă şi în preajma ei, reuşind uneori să întărească mai bine o cameră de luat vederi şi un telefon care filmau tot ce le stă în faţa „ochiului”, transmiţând, dacă nu mă înşel, totul în direct pe reţelele de socializare.
Ba, din câte am înţeles, avea în gestiunea sa şi un „bulihar” (aşa numesc eu drona), care filma din aer ce se întâmplă nu numai în faţa scenei, dar (am impresia) şi în întreg micuţul sat îndrăgit de mine mai demult, că am mai fost pe acolo…
N-o să vă umflu capul cu informaţia cine, ce şi cât a cântat ori dansat, cine, ce a spus şi cm a spus, la adresa cui erau cele mai mari laude şi mulţumiri. Dar vreau să accentuez că la aşa festivitate ca cea unde a fost mareşal Andrei Canţer m-aş duce ori de câte ori m-ar invita cineva. Fiindcă acolo oamenii sunt cu inima mai deschisă, se detaşează de toate grijile cotidiene, care deseori îi macină prea dus.
Acolo vorbesc, râd, ascultă, dansează, trăiesc. Iar a trăi momente frumoase lângă asemenea oameni cu suflet deschis, mai ales la Zahorna, chiar că e o plăcere! Dacă cineva dintre cei care citesc aceste rânduri sunt ca şi Toma Necredinciosul, să vină la anul la Zahorna, să se convingă…
De ce la anul, deşi, din câte ştiu, festivalul iniţial fusese planificat să fie organizat odată la doi ani? Pentru că (nu ştiu, a spus în glumă sau în serios) Alic Rudei s-a exprimat de la microfon că la anul iar va fi organizat. Ei, dar până atunci mai ieste. Iar eu m-am suit pe-o roată şi… Până una-alta, voi mai recitiţi asta, că eu deja îmi fac „bagajele” pentru participarea la alt eveniment. Unde? Veţi afla mai pe urmă…, dacă voi avea dispoziţie bună să vă comunic. Aşa să aibă Dumnezeu grijă de noi (de toţi!), acum şi-ntotdeauna!
Sergiu CUMATRENCO
Post-scriptum. Menţionăm că surpriza sărbătorii au fost: cunoscuţii interpreţi de muzică populară Nicolae Cibotaru şi Rodica Druță-Hămuraru (pasionată şi de acordeon).
S. C.
Un post-scriptum fo-a-a-a-a-arte important. Să-l uite răul pe unul dintre cei mai inimoşi organizatori ai
Festivalului folcloric „Dragu-mi-i în sat la joc”! Mă refer aici la conducătorul artistic, Victor Leşanu, un om de artă, dar şi pedagog, care este conducător artistic la Centrul Cultural Zahorna - un împătimit de folclor şi un interpret de nota 10. Din câte ştiu, acest bărbat puternic la corp şi la fire, este laureat al mai multor festivaluri folclorice din republică, fiindcă are o ţinută scenică impecabilă, dar şi o voce: vai, ce mai voce frumoasă!
Victor Leşanu a fost (şi rămâne) mâna dreaptă a lui Andrei Canţer la organizarea festivalului sau altor manifestaţii culturale, la mobilizarea oamenilor, la instruirea şi pregătirea artiştilor amatori pentru a evolua pe scenă. Mă gândesc că pe viitor acest tandem dintre manager şi conducătorul artistic al Centrului Cultural Zahorna se va manifesta şi mai pe deplin, Andrei Canţer şi Victor Leşanu culegând aplauze, emoţii şi recunoştinţă pentru ceea ce fac întru promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor neamului nostru.
Succese în toate, ambilor!
S. C.
La Zahorna
Tradiția a prins viață
Duminică, 23 august, satul Zahorna din raionul Șoldănești a îmbrăcat straie de sărbătoare, deschizându-şi larg porțile pentru iubitorii cântecului, dansului și tradițiilor populare. Într-un loc pitoresc, la poalele pădurii, lângă fântâna cu cumpănă a satului, s-a desfășurat Festivalul folcloric „Dragu-mi-i în sat la joc”, o manifestare dedicată valorificării și promovării patrimoniului cultural tradițional, care a reunit oameni de toate vârstele – artiști, meșteri populari, gospodari, copii, tineri și iubitori ai folclorului – într-o atmosferă de sărbătoare, în care cântecul și jocul au devenit o punte între generații.
El a fost deschis de primarul comunei Dobrușa, Victor Grosu, și de președinta raionului Șoldănești, Aliona Pînzari, care au adresat mesaje de salut și de apreciere participanților și tuturor celor care au contribuit la organizarea manifestării. Din partea Secției Cultură, Tineret și Sport a Consiliului Raional Șoldănești, subsemnatul a exprimat recunoștința față de toți cei implicați în organizarea și desfășurarea acestei frumoase sărbători.
Pe scenă au evoluat numeroase colective artistice din raionul Șoldănești, dar și din alte localități ale Republicii Moldova. Au fost prezente orchestre de muzică populară, ansambluri folclorice și formații de dans popular, fiecare venind cu repertorii și tradiții specifice comunităților pe care le reprezintă.
Printre participanți s-au numărat: Ansamblul folcloric „Zahornencele” din satul Zahorna, Orchestra de muzică populară „Trandafirii” din orașul Șoldănești, Orchestra de muzică populară „Poiana Codrului” din Telenești, Ansamblul folcloric „Vecinele” din comuna Dobrușa, „Bondița” din Șestaci, Ansamblul de dans popular „Vatra”și „Lozioara” de la Căminul de Cultură ,,G. Coșbuc” or. Șoldănești, „Cușmirceanca”, „Țărăncuța”, „Diamanti”, „Pelenița” din Biruința, „Sălcioara”, „Nistrencile”, „Domintenii” din satul Dominteni, raionul Drochia, „Izvoraș”, „Țărăncuțele”, „Alcea”, „Mărgăritare” și Orchestra de muzică populară „Păunaș” a Palatului de Cultură din Fălești.
Prin cântec, dans și port popular, colectivele participante au prezentat publicului frumusețea și diversitatea folclorului nostru. Repertoriile au cuprins cântece populare, suite de dans, obiceiuri și secvențe din tradițiile satului, demonstrând încă o dată că folclorul nu este doar o moștenire a trecutului, ci o parte vie a identității noastre culturale.
Un moment aparte al programului l-au constituit evoluțiile invitaților speciali, Nicolae Ciubotaru și Rodica Druță-Hămăruru, care au întregit atmosfera de sărbătoare.
Festivalul „Dragu-mi-i în sat la joc” a fost organizat de Secția Cultură, Tineret și Sport a Consiliului Raional Șoldănești, în parteneriat cu Primăria comunei Dobrușa și Centrul Cultural Zahorna, cu implicarea comunității locale.
Un eveniment cultural de asemenea amploare este rezultatul efortului comun al mai multor instituții, oameni și parteneri. În acest context, organizatorii adresează sincere mulțumiri Consiliului raional Șoldănești pentru suportul financiar acordat, sprijin care a contribuit în mod esențial la realizarea festivalului și la desfășurarea acestuia în condiții corespunzătoare.
Mulțumiri sunt adresate și Primăriei comunei Dobrușa, pentru susținerea și implicarea în organizarea evenimentului, precum și meșterilor populari, care au adus în fața publicului frumusețea creației tradiționale și a meșteșugurilor populare.
Un cuvânt de apreciere se îndreaptă către agenții economici care au susținut inițiativa și au contribuit, fiecare după posibilități, la buna desfășurare a sărbătorii. Sprijinul dumnealor confirmă faptul că viața culturală a comunității poate deveni mai bogată atunci când instituțiile publice, agenții economici și oamenii locului își unesc eforturile.
O mulțumire aparte se cuvine tuturor colectivelor artistice care au dat curs invitației de a participa la festival. La solicitarea organizatorilor, acestea au venit la Zahorna cu dragoste pentru cântec și joc, cu repertorii pregătite cu multă muncă și cu dorința de a contribui la promovarea și păstrarea tradițiilor populare.
Prezența fiecărui colectiv a însemnat o contribuție la frumusețea și diversitatea festivalului. Artiștii și conducătorii artistici au demonstrat că tradiția continuă să fie transmisă, cultivată și valorificată, iar scena satului poate deveni un spațiu în care generațiile se întâlnesc prin cultură.
Un sincer mulțumesc îi revine și ziaristului Sergiu Cumatrenco, care este, de fiecare dată, alături de manifestările culturale și contribuie la mediatizarea acestora. Prin implicarea sa, evenimentele și oamenii care le dau viață ajung la un public mai larg, contribuind astfel la promovarea culturii și tradițiilor locale.
În mod deosebit, merită apreciată contribuția șefului Centrului Cultural Zahorna, Andrei Canțer, unul dintre oamenii care au avut un rol important în realizarea și buna desfășurare a festivalului. În spatele unei sărbători reușite se află multă muncă, uneori nevăzută de public. Pregătirea și îngrijirea terenului, amenajarea spațiului, primirea oaspeților, mobilizarea comunității, organizarea logistică, asigurarea sunetului și coordonarea numeroaselor detalii care apar în timpul unui asemenea eveniment sunt doar câteva dintre responsabilitățile care au stat în spatele zilei de sărbătoare.
Prin implicarea sa, Centrul Cultural Zahorna nu a fost doar un partener în organizarea evenimentului, ci și un adevărat punct de sprijin pentru comunitate. Grija pentru spațiul în care s-a desfășurat festivalul, atenția acordată oaspeților și colectivelor artistice, preocuparea pentru buna desfășurare a programului și munca depusă înainte, în timpul și după eveniment au contribuit în mod direct la atmosfera frumoasă de la Zahorna.
Sunt lucruri care poate nu se văd de pe scenă, dar se simt în felul în care este primit un oaspete, în felul în care este pregătit un loc, în buna funcționare a sunetului și în fiecare detaliu care face ca o sărbătoare să se desfășoare fără probleme.
Astfel de oameni demonstrează că un eveniment cultural nu înseamnă doar câteva ore de cântec și joc, ci zile și săptămâni de pregătire, responsabilitate și dăruire. Pentru toată această muncă, pentru ospitalitate, implicare și dragostea față de comunitate, îi adresăm sincere mulțumiri și aleasă recunoștință lui Andrei Canțer.
Iar mesajul acestei sărbători rămâne unul simplu și profund: acolo unde oamenii își iubesc tradițiile, satul rămâne viu. Să păstrăm cântecul, jocul, portul popular și obiceiurile neamului nostru. Să le transmitem copiilor și tinerilor și să avem grijă ca aceste valori să-și păstreze locul pe care îl merită în viața comunității.
„Dragu-mi-i în sat la joc” – o sărbătoare a Zahornei, a raionului Șoldănești și a tuturor celor care iubesc folclorul și tradițiile noastre.
Alic RUDEI, şeful Secției Cultură, Tineret și Sport
