11/07/2025
Despre hipersensibilitate, empatie și vindecare prin conștiență
Nu știu cm este pentru ceilalți, dar pentru mine, ca suflet hipersensibil, muzica pătrunde până în măduva ființei. Fiecare notă, fiecare vibrație îmi atinge celulele, mă străbate, mă mișcă, mă înfioară. E ca și cm muzica ar vorbi o limbă pe care corpul meu o înțelege fără traducere. Se instalează fiorul acela de „piele de găină”, iar tot ce simt se amplifică.
Când trăiești totul în profunzime – emoțiile, vibrațiile, cuvintele, privirile – lumea nu e doar o experiență, e un impact. Te poți simți ușor copleșit. Tocmai de aceea, este esențial să îți oferi pauze de respiro, momente sacre de reîncărcare, de întoarcere la tine. Pentru că un suflet hipersensitiv se consumă repede dacă nu învață să se protejeze, să-și onoreze ritmul interior.
Orice șoc emoțional, oricât de mic, poate destabiliza un astfel de suflet. Este necesar să devii conștient de tine, să înveți să te reglezi, să lucrezi cu interiorul tău cu blândețe și asumare. Pentru că vindecarea nu vine în forță, ci în nuanțe. În tăceri. În alegeri zilnice.
Oamenii puternici nu s-au născut puternici. Au devenit. Prin experiențe. Prin durere. Prin transformare. Unii au avut copilării blânde, dar mulți au trecut prin perioade dure, lipsite de iubire, siguranță sau sprijin. Acolo, în acea lipsă, s-au născut două căi: unii au ales să își păstreze inima vie – au cultivat empatia, compasiunea, dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Alții și-au închis partea vulnerabilă din ei și, în loc de iubire, au ales ura, furia, manipularea. Au devenit narcisiști nu pentru că așa s-au născut, ci pentru că durerea netratată s-a transformat în zid.
Trist este că, adesea, aceste două tipuri de oameni se atrag. Empatul ajunge în relație cu cel rănit care nu a învățat să iubească sănătos. Și iese sifonat. Golit. Distrus. De atâtea ori, sufletul care a fost „green flag” – acel semn viu că iubirea pură există – ajunge să devină „red flag” din cauza rănilor repetate. Pentru că, da, chiar și cei luminoși pot ajunge să răspundă cu teamă, neîncredere sau retragere, când au fost răniți prea des.
Pentru un empat și un hipersensitiv, rana nu e superficială – e adâncă, e viscerală, e existențială. Și e nevoie de o conștientizare profundă când doi empatici răniți se întâlnesc. E nevoie de comunicare sinceră, de prezență, de un spațiu securizant în care amândoi să simtă că pot fi ei înșiși, cu bune și cu răni.
Și, din păcate, nu de puține ori, doi oameni care s-ar fi putut vindeca unul lângă celălalt nu reușesc. Pentru că sunt prea obosiți. Prea dezamăgiți. Prea închiși după tot ce au trăit. Și renunță la o conexiune care, cu conștiență și maturitate emoțională, ar fi putut înflori.
De aceea, inteligența emoțională e una dintre cele mai valoroase resurse într-o relație. Maturitatea interioară. Răbdarea. A alege să vezi sufletul celuilalt dincolo de răni. A simți cu adevărat. A fi prezent. A crea împreună un spațiu în care amândoi să poată spune: „Te aleg, te văd, te simt și aleg să fiu aici cu tine, conștient, onest, viu.”
-Luana Heiberger-