Heiberger Luana

07/01/2026

Funcționez pe regula celor trei șanse.
Indiferent de tipul de relație – familie, prieteni sau potențial partener de viață – ofer trei șanse.

Prima șansă este simplul fapt că îți dau voie să intri în viața mea. Să mă cunoști. Să te apropii. Ofer cu deschidere această ocazie, pentru că știu că suntem oameni, imperfecți, cu răni și mecanisme de apărare. Greșim, și e firesc.
A doua șansă vine atunci când, deși ai greșit și poate nu ai ținut cont de ce ți-am spus, aleg să trec peste și să mai încerc o dată. De ce? Pentru că îmi pasă. Pentru că dacă te doresc în viața mea, las deoparte orgoliul și încăpățânarea. Sunt un om înțelegător, blând, și am capacitatea de a vedea dincolo de comportamente – îți văd zidurile, fricile, mecanismele, rănile. Dar este alegerea ta ce faci cu șansa pe care ți-o ofer. Eu nu forțez pe nimeni să rămână. Dar dacă alegi să rămâi, vino corect.
A treia șansă... nu mai există.
Pentru că dacă prezența ta în viața mea mă face să-mi pierd integritatea, liniștea interioară sau sănătatea mentală, atunci aleg să plec. Nu e nimic de negociat aici.
Dacă nu pot fi eu însămi în prezența ta... Dacă nu pot să-ți spun ce simt fără să fiu invalidată... Dacă nu pot conta pe tine să-mi oferi un cadru sigur emoțional, în timp ce eu fac asta pentru tine... Atunci știu sigur că acel spațiu nu este pentru mine. Și aleg să ies. Complet. Fără jumătăți de măsură.

Nu mai aștepta să mai fiu omul de la început. Când încrederea se rupe, ceva în mine se închide pentru totdeauna. Dacă ai ajuns să mă cunoști cu adevărat și vezi că îți pasez mingea în terenul tău, înseamnă că mingea e acolo pentru că eu nu mai joc singură. E rândul tău. Eu nu mai depun eforturi. Prefer calitatea, nu cantitatea, atunci când vine vorba de oameni. Nu mă atașez de ideea: „e familie”, „sunteți prieteni de 20 de ani”. Dacă nu mai rezonăm, dacă nu împărtășim aceleași valori și principii, atunci mă retrag. Nu cu ură, ci cu claritate. Când plec, plec pentru totdeauna. Și da, aplic și acel „block” complet, inclusiv atunci când ne întâlnim pe stradă. Nu te văd, nu te aud. Nu mai faci parte din realitatea mea.
Sunt oameni cu care nu mai vorbesc, nu pentru că nu știu cm să iert, ci pentru că știu exact ce au făcut în absența mea, iar apoi au ales să mă mintă în față, încercând să mă facă pe mine să mă simt vinovată pentru că am ieșit din mizeria lor. Trădarea e o limită peste care nu pot trece.
Ofer încrederea mea din start – întreagă, autentică, sinceră.
Timpul îmi arată dacă ești un om demn de acest dar sau nu.

Alegeți-vă oamenii conștient. Nu toți prietenii sunt prieteni. Unii sunt lângă voi pentru beneficii. Alții pentru imagine. Foarte puțini sunt acolo din iubire sinceră și prezență reală. Alege cu inimă și luciditate. Iar când ești în dubiu, alege-te pe tine.

Zi magică tuturor! 🖤✨

-Luana Heiberger-

05/01/2026

Manifest pentru Suflet

Astăzi, aleg să-mi onorez sufletul. Aleg să-mi ascult chemarea interioară, să dau glas visurilor și dorințelor care mă fac să vibrez. Viața nu este o simplă călătorie de la început la sfârșit; este o poezie scrisă de sufletul meu, vers cu vers, clipă de clipă.

Azi îmi dau voie să:

Simt profund. Fie că este bucurie, dor, speranță sau chiar frică, toate sunt parte din dansul vieții mele. Le primesc cu brațele deschise și le transform în artă.

Creez fără limite. Orice gând, orice emoție, orice vis poate prinde formă dacă aleg să-i dau spațiu să existe. Sufletul meu este un creator divin.

Iubesc autentic. Încep cu mine. Îmi dau iubire, răbdare, acceptare. Și din prea-plinul meu, împărtășesc această iubire cu lumea întreagă.

Îmi promit să nu mă mai ascund în spatele fricii. Sufletul meu nu cunoaște bariere; doar mintea le creează. Azi, renunț la lanțurile care mă țin legat de trecut sau mă împiedică să trăiesc prezentul.

Viața mea este acum.
Nu mâine, nu „când va fi momentul potrivit.” Momentul potrivit este aici și acum. Aleg să îmbrățișez fiecare clipă, fiecare provocare, fiecare dar ascuns în aparentul haos.

Mă eliberez de tot ce nu sunt eu. Renunț la măști, la comparații, la convingeri vechi care nu îmi mai servesc. Îmi îmbrățișez unicitatea, strălucirea, puterea.

Eu sunt lumină.
Eu sunt pace.
Eu sunt iubire.
Și, în fiecare zi, aleg să-mi trăiesc adevărul.

Acesta este jurământul meu pentru suflet. Îl scriu azi, îl trăiesc mâine și îl las moștenire Universului.

✨Heiberger Luana✨

03/01/2026

Luna Plină a Lupului – Superlună
3 ianuarie 2026 | Chemarea care te trezește

Există momente în timp în care cerul nu doar luminează, ci cheamă. Luna Plină a Lupului din 3 ianuarie 2026 este un astfel de moment. Prima Lună Plină a anului, amplificată de energia de Superlună, deschide un portal de începuturi autentice, de reamintire a instinctului și de întoarcere la adevărata ta natură.

Aceasta nu este o Lună care mângâie.
Este o Lună care trezește.

Lupul – arhetipul sufletului liber

Lupul nu cere permisiune să existe.
Nu se rușinează de intensitatea lui.
Nu se separă de haită, dar nici nu se pierde în ea.
Luna Plină a Lupului activează în tine memoria veche a sufletului care știe: când să meargă singur , când să cheme , când să tacă și când să urle adevărul, chiar dacă vocea îi tremură.
Este o Lună a instinctului rafinat, nu a reacției.
A intuiției clare, nu a fricii mascate.

Prima Lună Plină a anului – linia de cod a direcției tale

Fiind prima Lună Plină a anului, ea nu închide doar un ciclu. Ea setează frecvența întregului an.

Sub această Lună, nu mai poți minți în legătură cu:

-cine ești

-ce simți

-ce nu mai este aliniat cu tine

-ce compromis te micșorează

Tot ce nu este adevăr începe să doară.
Tot ce este adevăr începe să cheme.

Superluna – amplificare, nu exagerare

Superluna nu adaugă ceva din exterior.
Ea amplifică ceea ce există deja în interior.

Dacă ai evitat să te asculți, vei simți presiune.
Dacă ți-ai onorat drumul, vei simți claritate.
Dacă ești pe prag, vei simți chemarea imposibil de ignorat. Aceasta este o Lună a forței interioare tăcute, nu a demonstrației. A puterii care vine din aliniere, nu din control.

Activare: Întoarcerea la instinctul sacru

Sub Luna Plină a Lupului, se reactivează:

-încrederea în propriile percepții

-legătura cu corpul și cu semnalele lui

-capacitatea de a simți adevărul înainte de a-l explica

-apartenența la o comunitate energetică, nu la una construită din obligații

Este o Lună care te întreabă, fără ocolișuri:

„Unde te-ai trădat ca să aparții?”
și
„Ce adevăr vrei să trăiești, nu doar să înțelegi?”

Un nou început care nu mai acceptă vechi măști

Această Lună Plină nu susține începuturi făcute din grabă sau din frică de singurătate.
Ea susține doar începuturile care pornesc din verticalitate interioară.

Sub lumina ei, ești invitat(ă) să:

-lași jos rolurile care nu te mai reprezintă

-renunți la pactele energetice care te slăbesc

-alegi drumul care îți aprinde sângele, nu doar agenda

Mesajul Lunii Pline a Lupului

„Amintește-ți cine ești când nu te privește nimeni. Amintește-ți ce știi fără să fi învățat. Amintește-ți că puterea ta nu vine din adaptare, ci din adevărul pe care îl trăiești.”

Luna Plină a Lupului nu îți promite confort.
Îți promite adevăr. Iar adevărul, odată ales, devine libertate.

-Luana Heiberger-

26/12/2025

2025 – Anul în care trădarea m-a întors la mine

Pentru mine, 2025 nu a fost un an ușor.
A fost un an al trădării. Un an în care oameni care spuneau că mă văd, că mă apreciază, că recunosc darul care sunt, au ales exact comportamentul pe care îl aleg oamenii slabi atunci când văd un om puternic la pământ:
l-au călcat pe cap.
Nu din putere.
Ci din frică.
Nu din adevăr.
Ci din neputința de a se simți suficienți în preajma unui suflet care vede, simte și știe mai mult. Au crezut că dacă lovesc atunci când sunt jos, vor câștiga. Au crezut că slăbiciunea mea temporară le dă dreptul să mă micșoreze.
Ce nu au știut este că exact în acel moment, ceva în mine s-a activat. Trădarea nu m-a rupt. M-a inițiat. Trădarea nu m-a distrus. M-a dezbrăcat de iluzii. De proiecții. De relații construite pe dezechilibru, pe compromis de sine, pe tăceri înghițite prea mult timp. A fost momentul în care paharul s-a umplut. Și când paharul se umple, nu mai e vorba de durere —
ci de claritate. Le sunt recunoscătoare. Pentru că și-au arătat adevărata față. Pentru că m-au forțat să nu mă mai trădez pe mine. Pentru că, fără să știe, au fost catalizatorii întoarcerii mele totale la mine. Întoarcerea la mine a fost ireversibilă.
În 2025 am început să văd mai mult. Să simt mai mult. Să accesez niveluri din mine pe care înainte le percepeam doar fragmentat. Nu doar emoțional. Ci energetic. Conștiențial.
Dincolo de această realitate liniară. Am înțeles că sensibilitatea mea nu este o slăbiciune. Că profunzimea mea nu este „prea mult”. Că darurile mele nu sunt ceva ce trebuie micșorat ca alții să se simtă confortabil. Și odată cu această înțelegere, nu mai pot fi cine eram.
Nu mai accept ce acceptam. Nu mai tolerez ce toleram. Nu mai negociez respectul. Nu mai explic cine sunt celor care nu au ochi să vadă.
Nu mai rămân în relații, contexte sau spații unde trebuie să-mi micșorez adevărul. Nu pentru că am devenit dură. Ci pentru că am devenit clară.
Știu ce merit.
Știu încotro mă îndrept.
Știu ce îmi doresc.
Și mai ales, știu cine sunt.
Puterea adevărată se activează după cădere.

Acest articol nu este despre mine. Este pentru toți cei care au fost trădați exact în momentul în care aveau cea mai mare nevoie de susținere. Pentru cei care au fost călcați când erau jos. Pentru cei care au confundat bunătatea cu slăbiciunea și profunzimea cu vulnerabilitate exploatabilă.
Să știți ceva:
Dacă ați supraviețuit acelui moment,
dacă ceva în voi s-a închis și altceva s-a deschis, dacă nu mai sunteți „la fel” —
înseamnă că inițierea s-a produs. Nu toată lumea va merge cu voi mai departe. Nu toți vor suporta versiunea voastră trezită. Și este perfect în regulă. Pentru că atunci când te întorci la tine cu adevărat, nimic nu te mai poate opri.

-Luana Heiberger-

26/12/2025

Dinamica unui cuplu cu adevărat puternic

Un cuplu cu adevărat puternic împărtășește un echilibru al forțelor care se susțin reciproc în moduri pe care majoritatea nici nu le pot imagina. În acest tip de dinamică, energia feminină este adesea maestrul lumii spirituale, obținând intuiție și insight-uri care depășesc lumea fizică. Ea vede ceea ce alții nu observă, protejându-și și ghidându-și partenerul în aspectele nevăzute ale vieții, interpretând semne, simțind energii și conectându-se profund cu misterele sufletului. Pe de altă parte, partenerul său masculin este ancorat în lumea fizică. El folosește forța și conștientizarea pentru a o proteja de pericolele pe care poate nu le percepe în planul material. Această energie masculină este profund înrădăcinată în „aici și acum”, atentă la amenințări și obstacole, dedicată ferm menținerii siguranței ei. Împreună, ei formează o legătură indestructibilă: ea oferă protecție și ghidare spirituală, în timp ce el aduce forță fizică și vigilență. Relația lor se bazează pe respect reciproc, încredere și un scop comun, creând o sinergie puternică pe care niciunul dintre ei nu ar putea-o atinge singur. Această armonie le permite să crească atât individual, cât și ca un cuplu, devenind forțe de neoprit care se completează și se ridică reciproc în toate modurile posibile.

-Heiberger Luana-

23/12/2025

2025 a fost anul care ne-a izbit de toți pereții. A fost anul care ne-a zguduit din temelii, care a dărâmat fără menajamente tot ce era fals în viețile noastre. A fost anul care ne-a luat vălul de pe ochi, care ne-a smuls din iluzie și ne-a arătat, uneori brutal, adevărata față a oamenilor și a situațiilor în care ne aflam. Nimic din ceea ce nu era real nu a mai putut rămâne ascuns. Tot ce fusese construit pe aparență, pe compromis, pe minciuni frumos ambalate, s-a prăbușit.

A fost anul în care tot ce era superficial a plecat din viața noastră, fie prin pierdere, fie prin desprindere conștientă. Anul morții și al renașterii, anul în care am înțeles că unele capitole trebuie să se încheie definitiv pentru ca altele să poată începe cu adevărat. A fost anul în care majoritatea ne-am trezit, chiar dacă trezirea a venit cu durere, confuzie și gol. Anul în care am conștientizat că merităm mai mult și că nu mai suntem dispuși să ne mulțumim cu puțin doar de teamă să nu pierdem. Și da, ne dorim mai mult.

Ne dorim autenticitate. Ne dorim adevăr. Ne dorim conexiuni reale, hrănitoare, vii, profunde și asumate. Ne dorim relații în care să putem fi noi înșine, fără măști, fără roluri, fără să ne micșorăm pentru a fi acceptați. A fost anul în care tot ce credeam că este pentru noi ne-a arătat, uneori dureros, că nu este ceea ce avem nevoie cu adevărat în viața noastră. Am înțeles că dorințele construite din frică, din lipsă sau din atașament nu sunt aceleași cu nevoile reale ale sufletului.

2025 a fost anul în care am realizat că a trăi pe pilot automat, doar existând, fără prezență și fără sens, nu are niciun farmec. A fost anul în care am ales să fim, nu doar să supraviețuim. Să trăim conștient, să simțim, să ne bucurăm de viață și de ceea ce am realizat, chiar și atunci când drumul a fost greu. A fost anul în care am spus „nu” toxicității din viața noastră și am ales liniștea, chiar dacă asta a însemnat singurătate, rupturi sau dezamăgiri.

A fost anul în care ne-am reîntors la noi înșine, reîntregiți, mai ancorați, mai clari și mai puternici în puterea noastră personală. Am început să ne ascultăm vocea interioară, să ne respectăm limitele și să ne onorăm adevărul. A fost anul în care am conștientizat ce contează cu adevărat și ce nu mai merită nici timpul, nici energia, nici prezența noastră.

Un an transformator până în măduva oaselor, care ne-a forțat să trăim în momentul acum și să înțelegem cât de fragilă și prețioasă este viața. Anul în care am realizat că ziua de mâine nu este promisă nimănui și că viața nu este făcută pentru a fi trăită în suferință, în așteptare sau în tolerarea nesfârșită a dramelor, a lipsei de respect și a trădărilor. Viața nu este despre a îndura, ci despre a alege.

Să alegi conștient oamenii din jurul tău. Să alegi sufletele cu care rezonezi, care împărtășesc același mindset, aceleași valori, principii și pasiuni. Să alegi oameni cu caracter frumos, de la care înveți, alături de care crești și care te inspiră să devii cea mai bună versiune a ta. Să alegi relații care te hrănesc, nu care te golesc.

Mulțumim, 2025, pentru lecții și pentru transformare. Mulțumim că ne-ai pus pe calea noastră adevărată, chiar dacă drumul a fost dureros pe alocuri. Mulțumim că ne-ai învățat să ne ascultăm sufletele și să alegem să fim profunzi, autentici și conștienți, într-o lume care încă se teme de adevăr.

-Luana Heiberger-

23/12/2025

Sărbători fericite și… spor la terapie!

(sau cm să pierzi într-o săptămână ce-ai construit într-un an)

„Vă urez ca timpul petrecut de sărbători cu familia să nu anuleze progresul la care ați ajuns, într-un an, cu terapeutul.”

Pentru că nimic nu testează mai bine munca ta interioară decât o masă de Crăciun cu oameni care te cunosc dinainte să-ți pui limite.

Episodul 1: „Dar tu când…?”

Ai intrat în sărbători zen.
Respiri conștient.
Ești în contact cu emoțiile tale.
Ai învățat să spui „nu”.

Și apoi apare întrebarea magică:

„Dar tu când te măriți?”

„Copii nu mai faci?”

„Tot la terapie mergi?”

„Ți-a trecut faza asta?”

În acel moment, toate tool-urile învățate la terapie fug speriate pe ușa din spate.

Episodul 2: regresul emoțional fulger

E fascinant cum, deși ai 40+, lângă familie devii: copilul care trebuie să explice, adolescentul care se apără, adultul care înghite în sec.
Te-ai vindecat de trauma abandonului,
dar o replică pasiv-agresivă rostită cu zâmbet cald reușește să reactiveze tot arborele genealogic emoțional.

Episodul 3: „Glumim, nu te supăra”

Replica preferată de sărbători.

Ai spus că te-a deranjat ceva?
Răspuns standard:

„Hai, mă, glumeam.”

Desigur.
Și terapia?
Tot o glumă.
Și limitele tale?
Exagerări.

Episodul 4: mâncarea – limbajul iubirii traumatizate

Ai lucrat la relația cu corpul tău.
Ai învățat să mănânci conștient.
Dar refuzi sarmalele și brusc:

„Nu-ți place ce-am făcut?”

„De ce ești așa?”

„Pe vremea mea mâncam și eram bine.”

Așa că mănânci.
Nu de foame.
Ci de pace.

Final fericit (relativ)

La finalul sărbătorilor: ești obosit emoțional, ușor vinovat, ușor iritat și profund conștient că nu ești stricat. Doar ai fost expus la declanșatori vechi, în ambalaj festiv.
Dacă simți că: ai regresat, te-ai enervat, ai spus „da” când voiai „nu”, nu ai eșuat.
Ai fost om, într-un context dificil.
Terapia nu se anulează.
Se testează.
Și vestea bună?
Faptul că observi tot asta înseamnă că ai crescut.

Așa că: respiră, râzi, programează ședința următoare, și adu-ți aminte: vindecarea nu arată bine la mesele de sărbători — dar e foarte vie.

Cu iubire, adevăr și un pic de umor terapeutic, Luana Heiberger ✨🤍

21/12/2025

21/12/2025

Oamenii care dau totul – suflete rare într-o lume grăbită

Există un anumit fel de oameni care par a fi construiți dintr-o esență mai rară, mai profundă, mai sacră. Sunt cei care nu doar că își respectă promisiunile, dar le transformă în fapte. Cei care nu se tem să iubească cu tot sufletul, să rămână atunci când e greu și să dăruiască chiar și atunci când nu mai au aproape nimic. Acești oameni merg întotdeauna „extra mile” – pasul acela în plus pe care alții nu-l mai fac. Își oferă inima, timpul, energia, fără să aștepte mereu ceva în schimb. Și, de multe ori, realitatea le răspunde cu tăcere, cu indiferență sau chiar cu trădare.
Dar ei... nu se schimbă. Ei continuă să iubească, să ierte, să creadă. Pentru că nu știu altfel. Pentru că sufletul lor este programat pentru lumină, nu pentru răzbunare. Pentru că aleg să rămână buni, chiar și atunci când lumea pare rece, dură și nedreaptă. Poate că acești oameni nu sunt apreciați imediat. Poate că trec prin singurătăți adânci și așteaptă cu speranță ca într-o zi să întâlnească o inimă la fel de rară ca a lor. O inimă care să îi vadă, să îi aleagă și să îi prețuiască cu aceeași intensitate.
Și până atunci? Ei rămân daruri vii pentru cei din jur. Faruri de umanitate într-un ocean agitat.

Pentru voi, suflete rare, un mesaj simplu, dar profund:

Nu vă pierdeți esența. Nu vă răciți inima doar pentru că ați fost răniți. Nu vă coborâți standardele doar pentru a vă simți mai puțin singuri. Continuați să fiți voi – așa cm sunteți. Pentru că lumea are nevoie disperată de oameni ca voi. Și nu uitați să vă bucurați de fiecare clipă. Să trăiți cu inima deschisă, chiar și atunci când doare. Pentru că în fiecare gest de bunătate, în fiecare alegere de a iubi în loc să urăști, creezi vindecare – nu doar pentru alții, ci și pentru tine.

-Luana Heiberger-

18/12/2025

Unii oameni aleg să caute greșelile și imperfecțiunile din ceilalți, în timp ce alții caută frumusețea, inspirația și partea bună a lucrurilor. În esență, ceea ce alegi să cauți este ceea ce vei găsi și, într-un mod subtil, ceea ce vei crea în viața ta. Focalizarea pe negativitate aduce cu sine mai multă negativitate, în timp ce atenția îndreptată către frumos și bun atrage armonie și inspirație. Lumea exterioară este adesea o reflexie a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Dacă alegem să privim oamenii prin lentila compasiunii și a înțelegerii, vom descoperi că fiecare om ascunde o poveste valoroasă, un potențial unic sau o lecție importantă. În schimb, dacă ne lăsăm conduși de critică sau de judecată, vom vedea mai ales lipsuri și defecte, iar această perspectivă ne poate limita nu doar relațiile, ci și propria noastră dezvoltare.

Așadar, întreabă-te: Ce aleg să caut astăzi? Aleg să fiu un creator de frumos, un inspirator pentru ceilalți, sau mă las prins în căutarea a ceea ce e imperfect? Răspunsul tău poate determina cm arată lumea ta și ce influență ai asupra celor din jur. Viața devine mai bogată și mai plină de sens atunci când alegem să vedem și să creăm frumusețe, nu doar în oameni, ci și în noi înșine.

✨Heiberger Luana✨

16/12/2025

Ai simțit vreodată că în spatele fricilor, nesiguranțelor sau auto-sabotajului tău se ascund voci care nu sunt ale tale? Că duci mai departe idei și emoții care nu îți aparțin cu adevărat?Am scris acest text pentru tine. Pentru copilul tău interior. Pentru vindecare.
Citește cu inima deschisă...

„Convingerile limitative ale părinților – blestemele copiilor”

Sună dur, dar reflectă o realitate pe care o întâlnesc frecvent în munca mea și în propria mea poveste:convingerile limitative ale părinților devin, adesea, „blesteme” invizibile pentru copiii lor.Convingerile sunt idei pe care le preluăm în copilărie, fără să le punem la îndoială. Ele devin parte din felul în care ne percepem pe noi înșine, lumea și viața.
Dar ce se întâmplă atunci când aceste idei nu ne sprijină, ci ne limitează?

Auzim ani la rând:
– „Banii se fac greu.”
– „Viața nu-i ușoară.”
– „Nu e bine să te lauzi.”
– „Femeia trebuie să tacă și să îndure.”
– „Bărbatul adevărat nu plânge.”
– „Să ai o meserie sigură, nu visuri!”

Și, fără să știm, le integrăm ca adevăruri absolute. Apoi ne întrebăm de ce ne simțim vinovați când ne bucurăm, de ce ne sabotăm fericirea, de ce atragem suferință în relații sau de ce nu avem curaj să ne urmăm chemarea. Pentru că trăim o viață care nu e a noastră.
E o extensie a fricilor, rușinii, neputinței sau a convingerilor părinților noștri. Dar hai să ne fie clar un lucru: părinții noștri nu sunt de blamat.
Au făcut ce au știut mai bine, au transmis ce au primit. Au iubit în felul în care au fost iubiți.
Însă dacă noi nu devenim conștienți, ducem mai departe exact aceleași „programe” către copiii noștri. Și tocmai de aceea, vindecarea nu e un moft. E o alegere curajoasă.

Cum transformăm aceste „blesteme” în libertate interioară?

Observare: Ce convingeri port care nu-mi mai servesc?
Întoarcere la rădăcină: A cui voce este aceasta? Cine mi-a spus prima dată asta?
Iertare: Recunosc că părinții mei au transmis ce au știut, dar aleg să nu duc mai departe.
Realegere: Ce credințe mă susțin în cine sunt azi?
Reprogramare: Prin terapie, introspecție, afirmații, meditație – rescriem povestea.

Copilul tău interior nu vrea perfecțiune. Vrea adevăr, spațiu și iubire. Și când el se eliberează, adultul înflorește. Nu trebuie să repetăm povestea părinților noștri. Putem deveni scriitorii propriei noastre vieți. Și da, merităm o poveste scrisă din autenticitate, bucurie, încredere și iubire.
Pentru noi.
Pentru cei care vin după noi.
Pentru un viitor în care libertatea de a fi devine moștenirea noastră cea mai prețioasă.

Cu blândețe,
Luana Heiberger 🤍✨