26/09/2025
Povestea banilor care fură inima
A fost odată, nu departe de noi, o familie simplă din România. Nu erau bogați, dar nici săraci: aveau casă, masă, un copil vesel și o viață așezată. Bucuria lor era că erau împreună.
Într-o zi, soțul a avut nevoie de bani. Nu pentru vreo plăcere, nu pentru risipă, ci pentru a plăti muncitorii care lucrau cu el la firma sa. Era vorba de patru mii de euro – o sumă nici mare, nici mică, dar pe care nu o avea la îndemână. Și, pentru că avea încredere în sângele său, s-a dus la fratele lui.
Fratele i-a dat banii, dar împreună cu ei i-a dat și o povară grea. Când termenul a venit și facturile întârziau, omul a cerut răgaz. „Îți dau banii înapoi, frate, cm am promis, doar puțină răbdare să se încaseze lucrările.” Dar răbdarea nu era în inima fratelui. El a ridicat glasul și a cerut totul imediat, ca și cm banii cântăreau mai greu decât legătura lor de sânge.
Și atunci s-a frânt echilibrul. Soțul, rușinat și apăsat, a plecat în altă țară să muncească pentru datoria aceea, ca să nu rămână pătat în ochii fratelui. Soția a rămas singură cu copilul și cu dorul. Ironia crudă era că, între timp, facturile au fost plătite și banii existau, dar omul lipsea.
Casa a rămas goală, copilul întreba mereu de tatăl lui, iar femeia își ștergea lacrimile pe furiș. Și totul pentru niște hârtii colorate, care au întunecat mintea și inima unui frate.
Așa s-a învățat din nou, pe pielea lor, vechiul adevăr: banii sunt slujitori buni, dar stăpâni nemiloși. Ei pot clădi, dar și dărâma. Și atunci când pui preț pe bani mai mult decât pe om, riști să pierzi tot ce nu se poate cumpăra niciodată: iubirea, încrederea, familia.
