Gazeta de Maramures

19/08/2025

Topul știrilor despre Cavnic din ultima sută de ani

de Mircea Crișan

Incredibil ce lucruri interesante poți găsi în ziarele de acum 100 de ani! Un căvnicar pasionat de istoria locală și-a făcut abonament la o bază de date cu ziare, iar curiozitatea lui a fost răsplătită cu știri „de-ți stă mintea-n loc”! Urmează o călătorie în timp despre orașul Cavnic, dar ideea poate fi dezvoltată de cei care vor să afle lucruri inedite din localitățile care îi interesează.

Bogdan Coteț-Măgurean este un căvnicar stabilit în București, curios și pasionat de tot ce are legătură cu orașul în care a crescut. Recent a avut „ideea creață” să-și facă abonament la o bază de date cu ziare și a dat căutare „Cavnic”. Surpriza a fost să primească 750 de pagini de trimiteri cu câte 20 de rezultate pe fiecare pagină. Ce a găsit acolo, începând din 1902, este spectaculos și ne arată cât de important este cuvântul scris, care rămâne peste timp. Inevitabil te gândești ce se va ști despre zilele noastre peste 100 de ani, în condițiile în care acum totul e online sau electronic și când nu mai găsești știri de acum 5 sau 10 ani, pentru că „se bușesc” serverele și spațiile de stocare.

„A înghițit cuțitul!”

Dacă ar fi să facem un top al celor mai importante știri din Cavnic din ultimii 100 de ani, în mod sigur pe locul întâi își face loc cea despre un localnic care a înghițit un cuțit de bucătărie, pentru că a făcut pariu pe 10 lei și un litru de țuică. Iată cm suna știrea din ziarul Dimineața, 1935, cu titlul „Un flăcău a înghițit de bună voie un cuțit! Urmările unui rămășag nebunesc”: „Ieri seară s-au adunat mai mulți flăcăi într-o cârciumă din comuna minieră Cavnic. În toiul petrecerii, flăcăii au început să glumească cu fierarul Gheorghe Ciurcaș spunându-i că-i plătesc 10 lei și un kilogram de țuică dacă va putea înghiți un mic cuțit de bucătărie. Fără să se gândească prea mult, Ciurcaș a acceptat propunerea și a înghițit cuțitul. El a primit porția de rachiu câștigată, dar peste câteva clipe a început să-i curgă sânge din gură. Primele ajutoare i-au fost date de medicul Casei cercuale d. dr. Adalberth Hochteil, apoi a fost internat la spitalul din Baia Mare, unde, după trei zile de chinuri, a încetat din viață. Se fac cercetări!”. Când citești așa ceva nu-i de mirare că localnicii au o expresie celebră atunci când se miră de ceva: «numa-n Cavnic și Boiuț, s-o-mburdat caru’ cu muț’»”!

În ziarul Universul din 1930, 12 octombrie, apare o știre despre bandiți mascați care-i atacau pe țăranii din Cavnic atunci când se întorceau de la târg: „Cetele de bandiți și de borfași, cari au început să se înmulțească dela un cârd de vreme, cunoscând starea de lucruri și halul în care se întorc oamenii din negustorii de pe la târguri, au început atacuri la drumul mare, noaptea și ziua…Bandiți mascați au atacat 8 țărani din Cavnic și pe negustorul Ceteraș Alexandru. După ce i-au bătut până la sânge, lăsându-i în nesimțire pe vârful muntelui, le-au luat hainele, încălțămintea, târguielile și banii, apoi au dispăru în desișul pădurii. Oamenii se întorceau de la târgul de țară din Ocna Șugatag. Alți călători au dat peste cei bătuți și jefuiți... O poteră de 15 jandarmi a plecat în urmărirea bandiților. Aceste atacuri au băgat mare spaimă în locuitorii satelor. Avem toată nădejdea în vigilența jandarmilor.”

Șmecherași, accidentați dar și îndrăgostiți

Tot din acea perioadă apare o știre cu doi căvnicari ce falsificau monede de 100 de lei, dar au fost prinși; cu un pădurar arestat pentru fals și vânzare de lemne „pe sub mână”; un furt de explozibil în 1927; faptul că, în 1931, erau 300 de șomeri în Cavnic. În ziarul „Înfrățirea” din 1921, 12 septembrie, aflăm ce vânat se găsea pe atunci în pădurile din Cavnic: iepuri, găinuși, vulpi, căpriori, mistreți, urși.

Despre accidentele de muncă de la mină apar știri doar înainte de perioada comunistă. De exemplu, ziarul Dimineața, din 23 mai 1935, anunță că „muncitorul Gavril Costinar de la minele statului din Cavnic a fost lovit de o grindă. S-a ales cu grave leziuni. De asemenea, Dumitru Cornoș, în etate de 35 de ani, a fost lovit de un vagon. El s-a ales cu picioarele fracturate”. Iar ziarul din 10 ianuarie 1937 transmite că „în timp ce muncitorul Vasile Endra lucre într-una dintre galeriile minelor Cavnic, o grindă s-a prăbușit peste el fracturându-i mâna dreaptă. Cu prilejul sărbătorilor primăria a distribuit săracilor 600 steri lemne de foc și 2500 kg de făină”.

Ni s-a părut interesantă și o știre din 1931 despre jefuirea Poștei din Cavnic, din ziarul Dimineața: „indivizi necunoscuți s-au introdus în timpul nopții în Oficiul Poștal din Cavnic, de unde au furat 15 mii de lei și timbre în valoare de 5 mii lei. S-au făcut percheziții domiciliare la mai multe persoane suspecte!”.

Dincolo de toate, am găsit știri și despre căvnicari care-și iubeau nevestele. De exemplu, în 1921 un căvnicar Cozma, emigrant în America, a cerut în Monitorul Oficial să redobândească cetățenia română pe motiv că s-a întors în Cavnic, pentru că soția lui nu a reușit să obțină cetățenie în America. Like și inimioară!

Și tot în legătură cu cetățenia, în 14 noiembrie 1932, populația Cavnicului a câștigat un român, printr-o formulare de zile mari: „Eugen Hullan născut în comuna Cavnic, județul Satu Mare, în 5 august 1902 a făcut cerere de a i se acorda naționalitatea română, declarând că renunță la cetățenia maghiară, și la orice altă supoșenie străină”. Deci, 1-0 România-Ungaria!

În ziarul Porunca Vremii din 1937, apare un articol în care o infirmieră curajoasă din Cavnic, Eugenia Pașca, ce lucra la spitalul din Baia Mare, s-a luat la trântă cu sistemul medical. A făcut o plângere către ministrul Sănătății pe motiv că doctorul Iacob Wertheimer „insulta și maltrata bolnavii și personalul”: „pot dovedi cu martori că m-a lovit, m-a pălmuit mi-a adresat cuvinte josnice pe care numai birjarii le pronunță. Dacă îndrăzneam să spun ceva se repezea și spunea: «du-te de te plânge și la Dumnezeu că nici de El nu mă tem! Sunt mai puternic în toate privințele». Suntem maltratate mai rău ca servitoarele. În camera destinată infirmierelor îl ține pe tatăl său și pe mine mă culcă între bolnavi. Muncim până cădem din picioare și dacă vede că suntem delicate cu bolnavii începe să țipe și să înjure și noi tremurăm cu toții.”

Turism în 1939

În ziarul „România” din 5 februarie 1939 aflăm că studenta Ghețiu Eliza din Cheț Bihor a venit pentru o săptămână în „comuna Cavnic” pentru schi și un hoț i-a furat un lanț de aur în valoare de 10 mii lei. Șeful biroului judiciar de la poliție s-a dus la Ioan Rușoran, technician dentar, cel care îi închiriase tinerei casa pentru că „interesant că hoțul n-a luat și cruciulița cu pietre scumpe care valora mai mult decât lanțul”. Rușoran a recunoscut că a furat lanțul și că l-a vândut cu 5.760 lei, iar polițistul a constatat că avea și un cabinet dentar ilegal, în concluzie a fost înaintat Parchetului Satu Mare. Întrebarea-i alta: ce turism se făcea în 1939 și unde se dădeau pe schi turiștii și localnicii în acea vreme? Asta nu am aflat.

La fel „de-a-mpururi”

Ni s-a părut foarte interesant că am găsit dovada că despre tunelul pe sub Gutâi se vorbește de acum 100 de ani și nici acum nu s-a concretizat. În anii ’30, o firmă englezească a vrut să facă o cale ferată prin Cavnic, cu tunel prin Gutâi, dar voiau să o exploateze 20 de ani și să ia ei toate minereurile găsite săpând tunelul. N-am găsit continuarea știrii despre cine n-a fost de acord, dar tot „neputincioși” pe subiect am rămas până în ziua de azi.

Într-o altă ordine de idei, vă mai amintiți că acum câțiva ani conducătorii patriei s-au dus la inundații și, ca să nu se ude la piciorușe, stăteau în bărci pneumatice, iar localnicii îi împingeau prin apa care ajungea până la genunchi? Ei bine, se pare că aceleași metehne le aveau șefii și acum 100 de ani. Într-o știre din România Liberă din 1948, din 16 aprilie, se spune că directorii din minerit și personalul lor apropiat au ținut 6 oameni peste program „ca să-i plimbe cu cărucioarele cu două roate, prin galerii, atunci când aveau poftă de câte o plimbare. Ei socoteau că e obositor să meargă pe jos, pe când muncitorilor le venea ușor să-i împingă ca pe niște saci kilometri întregi”.

Primul concurs de bob în 1949

Din ziarul Sportul din 1949 aflăm că în acea vreme s-a organizat primul concurs de bob din Cavnic: „În drum spre mină, au de parcurs o distanță de câțiva kilometri și boburile muncitorilor trec vertiginos. Pentru a fi evitate accidentele, semnalele se fac cu fluierele. Pe pantele înzăpezite ale munților se văd licărind luminițe. Sunt lămpile cu carbid ale minerilor, folosite drept faruri. Cu ocazia crosului popular de ski a fost programat și primul concurs de boburi. În urma lămuririlor date de activiștii OSP-ului, sătenii s-au înscris și în momentul când s-a dat startul, 22 de concurenți au pornit în cursă. Pe distanța de 2500 m, boburile de două persoane s-au întrecut, lupta dând un câștigător abia pe ultima sută de metri. Iată rezultatele concursului: 1. Lesliu Mihai, 2.Trejtli V., 3. Molna Jean, 4. Cristea Ștefan, 5. Slesinger Laurențiu”.

Comunismul la Cavnic

Seria „știrilor adevărate” se cam sfârșește odată cu venirea comunismului. După anii ’48-’50, Cavnicul este amintit în presa vremii cu preponderență în ceea ce privește realizările și producția de la mină. Toate articolele îi menționau pe mineri „cu fețele liniștite și senine, bucuroși de depășirea planului”. Cenzura și stilul comunist își pun amprenta pe tot ce se publica. Din acea perioadă, singura știre care sparge tiparul despre Cavnic este una despre gestionarul de la alimentară care înșela la cântar sau vindea la suprapreț. Totuși, pentru localnici sunt interesante știrile și pozele cu primele blocuri făcute după 1954, când s-au construit și stadionul, alimentara și complexul cu restaurant din centrul orașului.

De curiozitate, ia auziți cm sunau angajamentele pline de însuflețire publicate în Revista Femeia din 1951. Aici regăsim declarația Suzanei Ungur, soție de miner din Cavnic, deputată și mamă a 8 copilași: „N-am să am răgaz până nu voi strânge în jurul meu femeile din orășelul nostru, și de Ziua Minerului vom repara cele câteva drumuri stricate din Cavnic, vom organiza un festival artistic, iar banii adunați îi vom da pentru casa de naștere de la noi!”. Ăsta da influencer! Dar sunt foarte multe articole de îndoctrinare din acea perioadă, inclusiv poezii menite să manipuleze și să acopere anumite chestiuni în funcție de interesele comuniștilor (cum ar fi perioada cu deținuți politici din Mina Cavnic).

Cei care au lucrat în Mina Cavnic își amintesc și acum de anul 1982, când Exploatarea Minieră Cavnic a fost distinsă cu ordinul Muncii Clasa I, pentru Locul I în Întrecerea Socialistă pe anul 1982. În ziarul Vatra din 1983 am găsit poza cu directorul Nicolae Dicu care surprinde momentul în care președintele Ceaușescu îi dă distincția, iar în articol citim printre altele că: „E.M. Cavnic a ocupat din nou locul I în întrecerea unităților miniere care au înregistrat cele mai bune rezultate în depășirea producției fizice la minereu și metale, a planului de lucrări geologice, în creșterea productivității muncii, întărirea disciplinei etc.”

Ar mai fi multe de spus, dar la final îi mulțumim căvnicarului Bogdan Coteț Măgurean pentru documentele pe care ni le-a pus la dispoziție în urma cercetărilor sale prin arhivele ziarelor vechi și să sperăm că pe viitor toate acestea vor fi adunate într-o carte sau se va găsi o altă modalitate de a putea fi răsfoite de cei interesați de poveștile orașului Cavnic.

https://www.gazetademaramures.ro/topul-stirilor-despre-cavnic-din-ultima-suta-de-ani-28750

04/08/2025

La 21 de ani de la înființarea Fanfarei Municipale
Dirijorului Florian Mătăsaru i-a fost înmânat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare



În 29 iulie 2025, de Ziua Imnului Național al României, s-au împlinit 21 de ani de la înființarea Fanfarei Municipale Baia Mare. Cu această ocazie, dirijorului Florian Mătăsaru i-a fost înmânat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare.

Autoritățile locale și județene au marcat Ziua Imnului Național printr-o manifestare solemnă, dar ziua de 29 iulie a avut o dublă semnificație, întrucât s-au împlinit 21 de ani de la înființarea Fanfarei Municipale Baia Mare. Cu acest prilej, dirijorul Florian Mătăsaru a primit diploma și placheta de Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare, în semn de apreciere și recunoștință pentru întreaga activitate artistică.

Prefectul Florian Sălăjeanu a sintetizat foarte bine activitatea dirijorului: „Născut în 28 decembrie 1955, format la Liceul de Muzică din Satu Mare și Școala Militară de Muzică din București, domnul Mătăsaru s-a stabilit în Baia Mare în 1977, activând în cadrul Muzicii Militare a Garnizoanei, unde a urcat toate treptele profesionale până la conducere. După reorganizarea Armatei, din dragoste pentru muzică și comunitate, în anul 2004, a fondat Fanfara Municipală Baia Mare, alături de instrumentiști dedicați, oferind publicului, de peste două decenii, spectacole de înaltă calitate. Totodată, a format noi generații de muzicieni, prin Fanfara Stibina din Tăuții-Măgherăuș, contribuind la continuitatea acestei tradiții. Prin profesionalism, perseverență și pasiune, domnul Florian Mătăsaru a dus numele orașului Baia Mare pe scene naționale și internaționale, fiind un model de dedicare și excelență artistică. În numele Instituției Prefectului Maramureș, îi adresăm respectul și recunoștința noastră pentru o viață dedicată muzicii.”

Doru Dăncuș, primarul orașului Baia Mare, a fost cel care a propus Consiliului Local conferirea acestei distincții, acordându-i-se astfel dirijorului Florian Mătăsaru diploma și placheta de Cetățean de Onoare: „Cei din Fanfara Municipiului Baia Mare sunt muzicieni, nu muzicanți. Este o mare diferență și mă bucur că în municipiul Baia Mare există o astfel de instituție de cultură. Prin prestațiile artistice pe care le are Fanfara Municipală de fiecare dată când celebrăm momente oficiale dar și cu alte ocazii speciale din municipiul nostru și nu numai, se aduce un strop de bucurie în sufletele noastre și zâmbete, prin maniera și stilul interpretativ deja consacrate. Sigur că acest lucru nu se poate face doar de către membrii Fanfarei, de aceea, în fața ei stă, de zeci de ani, un bărbat adevărat, un Om în adevăratul sens al cuvântului, domnul dirijor Florian Mătăsaru.

Astăzi, la 21 de ani de la înființarea Fanfarei, dorim să-l cinstim pe dirijorul Florian Mătăsaru, în fața unui distins auditoriu, pentru toată activitatea în slujba binelui și a frumosului, pentru că merită din plin. Fanfara Municipală, prin prestațiile sale, a devenit o instituție culturală formată din oameni frumoși, valoroși, profesioniști, care-l au în fruntea lor pe dirijorul Florian Mătăsaru.
În urmă cu puțin timp, în cadrul unei ședințe de Consiliu Local, la propunerea mea, colegii consilieri au adoptat o hotărâre prin care s-a decernat Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare domnului Florian Mătăsaru pentru dedicarea și excelența în coordonarea Fanfarei Municipale, precum și pentru contribuția semnificativă la promovarea imaginii municipiului prin intermediul muzicii de fanfară.
Am ales să oferim acest titlu, această distincție, în fața Fanfarei și a colegilor care participă la Ziua Imnului Național, în semn de apreciere și recunoștință pentru toată activitatea, iar acum îi ofer diploma și placheta de Cetățean de Onoare domnului Florian Mătăsaru”.

Dirijorul Florian Mătăsaru a spus: „Această înaltă distincție nu este doar a mea, o consider una colectivă, aparținând fiecărui membru care a făcut parte din această formație de-a lungul celor 21 de ani, celor care au sprijinit activitatea noastră și în special dragului nostru public în slujba căruia am fost și vom rămâne mereu! Mulțumesc domnului primar și Consiliului Local Baia Mare și tuturor celor care sunteți de 21 de ani alături de această frumoasă formație. Noi ne-am dat toată silința să participăm la evenimente ca o formație reprezentativă pentru orașul Baia Mare și pentru județul Maramureș, de aceea le mulțumesc prietenilor mei, astăzi aici de față, și celor care au făcut parte de-a lungul timpului din această formație și celor care ne privesc de acolo de sus... Vă asigur că Fanfara Municipală va continua ce a început. Vă mulțumim! Doamne ajută!”

În cadrul evenimentului, Florian Mătăsaru a primit diplome și distincții de apreciere și din partea Instituției Prefectului, din partea Consiliului Județean și a Batalionului 813 Infanterie Maramureș.

Mircea CRIȘAN

https://www.gazetademaramures.ro/la-21-de-ani-de-la-infiintarea-fanfarei-municipale-0-28681

11/05/2025

Eroii celui de-Al Doilea Război Mondial, cel mai lung din istoria omenirii, în care s-au implicat peste 30 de țări și peste 100 milioane de oameni, au fost c...

11/05/2025

17/03/2025

"Marea tergiversare”:
Procesul de restituire a pădurilor, blocat de lege

de Mircea Crișan

Mii de maramureșeni care au avut păduri confiscate de regimul comunist nu pot să intre în posesia proprietăților forestiere care li se cuvin chiar dacă au sentințe definitive · Din cauza unui blocaj legislativ, nu mai pot fi eliberate titluri de proprietate și nu se pot face puneri în posesie de cel puțin 5-6 ani · Culmea, primăriile sunt pasibile să plătească daune importante pentru întârzierea punerii în posesie, deși vina nu le aparține · Situația este generală, la nivel național, dar în Maramureș cele mai multe dosare blocate sunt pe Valea Izei și a Ruscovei.

În timpul regimului comunist, mii de maramureșeni și-au pierdut pădurile din cauza naționalizării, iar acum, la 35 de ani de la Revoluție, nu pot intra în posesia lor din cauza... legii. De mai bine de 5 ani, procesul de restituire a pădurilor către foștii proprietari este blocat. Deși instanțele judecă în continuare dosare, nu se pot emite titluri de proprietate și nu pot fi puși în posesie vechii proprietari, din cauza unor probleme de interpretare a legii. De aici, un cerc vicios cu numeroase consecințe.

Pe scurt, România a avut după Revoluție două legi în baza cărora foștii proprietari puteau să ceară restituirea terenurilor forestiere. Ultima și cea mai recentă, 247/2005, a fost în vigoare peste un deceniu și, cu toate că retrocedările s-au derulat lent din diverse motive, nu au existat blocaje majore. Asta, până când legea a fost atacată la Curtea Constituțională, care a decis că restituirea terenurilor forestiere care aparțin domeniului public al statului se realizează numai după trecerea lor în domeniul privat al statului. Or, toate terenurile forestiere au fost inventariate în domeniul public al statului. Rezultatul? Un blocaj masiv și general în întreaga țară. Comisiile de fond funciar nu mai reconstituie dreptul de proprietate nici asupra vechilor amplasamente ale proprietarilor deposedați și nici nu aprobă restituirea suprafețelor stabilite de instanțele judecătorești, pentru că nu au o lege în vigoare care să le permită acest lucru. Culmea, asta nu înseamnă că sunt scutite de daune pentru întârzieri la punerea în posesie.

În Maramureș, cele mai multe probleme de acest fel se înregistrează pe Valea Izei și Valea Ruscovei. Toader Ștefanca, primarul comunei Bârsana, explică: „Problema este general valabilă, dar în ceea ce privește comuna Bârsana avem foarte mulți proprietari de pădure, de fond forestier care nu au reușit să-și revendice pădurile. La început a fost reglementată situația pe Legea 18, apoi Legea 1 (Lupu), iar apoi Legea 247 până în 2005 privind retrocedarea fondului forestier.

Mulți dintre cei care nu au reușit, fie că autoritățile de la vremea respectivă nu și-au făcut treaba, fie că nu au știut, au rămas cu suprafețele neretrocedate. Iar astăzi nu mai există o lege prin care omul să poată să intre în posesie și să obțină titlu de proprietate pentru pădure. Asta pentru că, în comuna Bârsana, după cm bine se știe, statul nu a avut fond forestier. Până în anii 50, când s-a format acel amenajament, oamenii au fost proprietari. Ei au rămas în registrul agricol cu suprafețe de pădure, înregistrați la Primărie, pentru că sunt moștenire. Cu toate astea, până în momentul de față, o mare parte nu au reușit să-și revendice pădurile, iar acum vin în continuare la Primărie să le rezolvăm problema. Legea este expirată, a depășit termenul și nu se mai poate face nimic pentru oameni din acest punct de vedere. Statul nu a avut păduri în Bârsana, a existat doar pădurea oamenilor din comuna Bârsana, au fost pădurile Bisericii și ale Mănăstirii. Cred că undeva la 70% dintre oamenii din Bârsana nu au reușit să intre în posesia pădurilor care li se cuvin. Problema aceasta este similară în toată zona, ba mai mult, este o problemă la nivel național. Cei care au acel proces-verbal de punere în posesie până în 2005 și cei care au sentințe judecătorești după ce au dat statul în judecată și au câștigat nu au mai avansat, nu au mai făcut nimic.

Cei care dețin un proces-verbal de punere în posesie sau o sentință judecătorească pot astăzi să-și obțină titlul de proprietate, dar trebuie să facă demersurile să reactualizeze documentația cu ceea ce solicită Comisia județeană de fond funciar și Romsilva. Mai exact, identificare topografică, planuri de amplasament de delimitare și multe altele.

Eu am tot discutat cu autoritățile de la București și vreau din nou să ajung la ministrul Mediului. Anul trecut, mi s-a promis că se va verifica dacă legea se poate prelungi, dar totul trebuie să treacă prin Senat. Cel mai ușor ar fi să se găsească o soluție să se prelungească Legea 247, pentru că a fost bună, dar a expirat termenul.

Când vorbesc de Bârsana, oamenii au simțul proprietății, de aceea își doresc să aibă titluri de proprietate pe ce este al lor. Comuna Bârsana nu a fost cooperativizată, de aceea oamenii vor să dețină ce este al lor, ce au moștenit, dreptul lor. Oamenii din Bârsana nu comercializează lemne, nu exploatează pădurile. Chiar și cei cu titluri de proprietate cer să li se marcheze copacii când au nevoie de lemn de foc, dar asta doar pentru nevoile personale. Se depune o cerere la Romsilva, se marchează cantitatea permisă și omul e mulțumit. Până la urmă, oamenii își doresc să se vadă puși în posesia pădurilor la care au dreptul și să știe că, așa cm le-au moștenit, le vor da mai departe urmașilor lor”.

Adrian Vlad, consilier județean și topograf, explică: „Este o problemă în toată țara că nu se mai fac retrocedări de pădure. Asta, în urma unei decizii date de Curtea Constituțională și ANRP, care prevede că nu se mai pot face puneri în posesie dacă nu vor fi trecute pădurile din domeniul public în domeniul privat. Din cauza acestui blocaj, toată lumea stă, nu se mai pot face puneri în posesie. Sunt sute de dosare în primăriile din Maramureș și, din câte știu, din 2019 totul este blocat. Punerile în posesie se pot face doar dacă sunt pe vechiul amplasament, iar pentru asta trebuie sentință și să scrie exact locul. Mai nou, comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar a mai pus o prevedere în plus în procedura lor internă, prin care cere ocoalelor silvice să dea un aviz pentru amplasament înainte de a le pune în posesie. Ocoalele silvice nu vor să dea acel aviz, care este în plus față de lege, pentru că ei spun că, până nu se face trecerea din domeniul public în privat, ei nu mai semnează niciun document. Iar trecerea se poate face doar printr-o hotărâre de guvern. Prefectura a trimis o adresă către primării să înceapă să facă o evaluare pentru a avea o situație estimativă și, în baza acelei evaluări, să se facă trecerea din domeniul public în privat. Întrebarea primarilor este următoarea: de ce să facă Primăria evaluarea pădurilor dacă nu este proprietar sau de ce să facă persoana fizică, din moment ce nu știe dacă va fi pusă sau nu în posesie acolo? Cum poți să faci documentații sau demersuri pentru o zonă despre care nu știi dacă vei beneficia. Evaluatorii percep niște taxe la hectar, iar sumele nu sunt deloc nesemnificative”.

Blocajul poate genera și un blocaj financiar la nivelul primăriilor, din cauza daunelor percepute pentru întârzierea punerii în posesie. „Nici măcar cei care au câștigat în instanță nu pot fi puși în posesie. Ba mai mult, din câte am auzit, primarilor le vin notificări prin care se percep daune pentru că nu se fac punerile în posesie. Instanța știe că nu se fac puneri în posesie, dar asta nu împiedică să dea sentințe proprietarilor. Iar oamenii pot să ceară daune pentru fiecare zi de întârziere de nepunere în posesie. S-a ajuns în situația în care efectiv primarii ajung să se roage de cei care trebuie puși în posesie să nu le blocheze conturile și să mai aibă răbdare pentru că se va schimba legea. Deci, efectiv au ajuns să facă negocieri și înțelegeri ca să nu li se blocheze activitatea primăriei. S-a tot anunțat și de la nivelul Prefecturii situația la București, dar este un blocaj și lucrurile stagnează. Problema se poate rezolva prin hotărâre de guvern, ca să se poată face trecerea din domeniul public în privat. Din păcate, tema retrocedărilor este un subiect care nu se mai termină. Toate pădurile erau proprietăți private, iar apoi comuniștii le-au trecut la stat. După ce intră în posesia pădurilor, oamenii au obligații și noi cheltuieli, pentru că trebuie să încheie contract de pază și le pot exploata doar cu aprobare, iar în zonele de arii protejate blocajele și complicațiile sunt și mai mari, pentru că de acolo nici lemn de foc sau arbori căzuți nu se mai pot lua, însă este proprietatea lor, dreptul lor și trebuie să li se restituie”.

De-a lungul timpului, au existat numeroase demersuri și chiar o inițiativă legislativă în acest sens, dar lucrurile nu s-au rezolvat. Într-un raport al Avocatului Poporului realizat în urmă cu doi ani, se arăta că numărul cererilor de restituire a pădurilor nesoluționate în Maramureș depășește 7.800.

În același document, care analizează problemele în restituirea proprietăților la nivelul comisiilor județene, sunt menționate câteva blocaje la nivelul județului Maramureș: „Activitatea în cadrul compartimentului fond funciar este îngreunată și de relațiile interinstituționale, respectiv comisii locale, ocoale silvice, nu întotdeauna foarte prompte sau cooperante. Se întâmpină, de asemenea, greutăți în ceea ce privește rezerva de teren agricol sau forestier, pusă la dispoziția comisiilor locale, incompletă sau incorect identificată.

Un alt factor care a condus la încetinirea procesului de finalizare a punerilor în posesie îl reprezintă și „situația generată de Decizia nr. 395/2017 a CCR. Documentația stufoasă pretinsă de către ANRP și procedura anevoioasă prin care ar urma să se emită acele hotărâri de guvern care să permită transmiterea terenurilor cu vegetație forestieră validate de către comisiile județene de fond funciar, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, fac ca proprietarii să-și intre în drepturi după o perioadă foarte îndelungată de la depunerea cererilor.”

O altă cauză care reprezintă un factor de încetinire a acestei activități este numărul redus de personal în cadrul serviciului juridic care, împovărat cu un volum foarte mare de muncă, face cu greu față diverselor situații specifice activității de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor”.

Vom reveni.

https://www.gazetademaramures.ro/marea-tergiversare-procesul-de-restituire-a-padurilor-blocat-de-lege-28043

31/01/2025

Dirijorul Florian Mătăsaru este Cetățean de Onoare al Băii Mari

de Mircea Crișan

Dirijorul Florian Mătăsaru a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare. Acest lucru a fost decis de aleșii băimăreni,
în ședința Consiliului Local din 30 ianuarie 2025, printr-un proiect de hotărâre inițiat de primarul Doru Dăncuș.

„Se conferă titlul de «Cetăţean de Onoare al Municipiului Baia Mare» domnului Florian Mătăsaru pentru dedicarea și excelența în coordonarea Fanfarei Municipale, precum și pentru contribuția sem­ni­ficativă la promovarea imaginii municipiului prin intermediul muzicii”, asta spune articolul din proiectul de hotărâre votat, în 30 ianuarie 2025, de către consilierii locali ai municipiului Baia Mare. Hotărârea luată la inițiativa primarului Doru Dăncuș este dovada respectului pe care și l-a câștigat de-a lungul timpului dirijorul Florian Mătăsaru în rândul băimărenilor și nu numai.
În cadrul expunerii de motive în baza cărora s-a acordat acest titlu, se precizează că Baia Mare este unul dintre puținele orașe - și chiar municipii din România - care se mândrește cu o Fanfară ce oferă solemnitate și prestanță tuturor evenimentelor importante și îi încântă pe băimăreni cu numeroase concerte de promenadă. Acest lucru este posibil datorită implicării de excepție a dirijorului Florian Mătăsaru. Recent, s-au împlinit 20 de ani de când dirijorul Florian Mătăsaru a reușit înființarea Fanfarei Municipale, iar de atunci coordonează fără întrerupere acest act artistic de mare importanță pentru solemnitatea evenimentelor cu caracter patriotic.
În plus, aproape în fiecare duminică, instrumentiștii fanfarei oferă publicului băimărean concerte de promenadă. De-a lungul celor 20 de ani, datorită implicării dirijorului Florian Mătăsaru, Fanfara Municipală a avut în permanență între 20 și 25 de instrumentiști, muzicieni cu experiență și studii de specialitate, iar, din 2010, pentru un plus de „culoare sonoră”, s-a alăturat grupului o soprană.
Profesionalismul la care a ajuns Fanfara Municipală este demon­strat de un repertoriu extrem de variat, din toate genurile muzicale, care însumează peste 300 de melodii.

Florian Mătăsaru s-a născut în 28 decembrie 1955 și a studiat la Liceul de Muzică din Satu Mare, iar apoi a absolvit Școala Militară de Muzică din București. Spune cu mândrie că este băimărean din 1977, când a fost repartizat la Garnizoana Baia Mare, la Muzica Militară. A parcurs în scurt timp toate treptele, de la muzicant instrumentist, la treapta de conducere a Muzicii Militare a Garnizoanei Baia Mare. Odată cu reorganizarea Armatei, prin ordonanța de atunci, a ieșit în pensie în 1998, iar Muzica Militară din Baia Mare s-a desfiin­țat complet în 2002. Cu toate acestea, fiind un om de vocație, Flo­rian Mătăsaru a reușit în 2004 să-și împlinească visul de a oferi băimărenilor ceea ce a învățat și a iubit o viață întreagă, înființând Fanfara Municipală a orașului Baia Mare și adunând în jurul său 20 de instrumentiști, care, deși aveau diferite profesii, și-au dat mâna într-un demers ce ținea strict de dragostea pentru muzică.

În cei 20 de ani de activitate a Fanfarei Municipale, dirijorul Florian Mătăsaru și-a demonstrat abi­li­tățile incontestabile de lider, bun organizator, profesionist desă­vâr­șit în domeniul muzical, dar mai ales caracterul puternic și abilitatea de a-i uni pe oameni într-un demers artistic. De-a lungul anilor, și-a păstrat perseverența și ambiția de a aduce lucrurile cât mai aproa­pe de perfecțiune, indiferent de problemele cu care s-a confruntat. S-a preocupat și de educația și promovarea tinerilor, punând bazele Fanfarei Stibina din Tăuții-Măgherăuș în 2012, pe care a condus-o până în 2017 (asta în paralel cu proiectul Fanfarei Municipale).
Împreună cu prietenii săi din Fanfara Municipală, dirijorul băimărean a reprezentat cu cinste orașul la diferite evenimente organizate în țară și străinătate, precum și în diferite localități ale județului Maramureș, unde s-au organizat festivități sau concerte care aveau nevoie de plus valoare, prin pre­zența instrumentiștilor din Baia Mare.

Pentru toate acestea, dar mai ales pentru dragostea, patriotismul și dedicarea în tot ceea ce face și felul în care ne reprezintă municipiul Baia Mare, la 20 de ani de la înființarea Fanfarei Municipale Baia Mare, Consiliul Local a decis acordarea Titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare dirijorului Florian Mătăsaru. Un titlu binemeritat, care aduce cinste băimărenilor, care demonstrează încă o dată că-și cinstesc valorile și oferă modele demne de urmat noilor generații.

https://www.gazetademaramures.ro/dirijorul-florian-matasaru-este-cetatean-de-onoare-al-baii-mari-27865