24/09/2024
𝙏𝙖𝙩𝙖 𝙉𝙞𝙩𝙪. În focusul lui 𝙂𝙚𝙤𝙧𝙜𝙚 𝙄𝙤𝙧𝙜𝙖.
Povestea unui interviu cu "Stăpânul Momitoarelor" și o colecție impresionantă de fotografii istorice, deosebite semnate de George Iorga, căruia vreau să-i mulțumesc că a acceptat să colaborăm, "colorând interviul" în modul său unic.
1. MOMITORUL.
-Când v-ați întâlnit prima oară cu el? Unde? La cine l-ați văzut?
(Eu de exemplu l-am văzut prima oară în format "arici", prin 1983, pe un lac de lângă Cristuru Secuiesc. L-am clonat, iar ce a urmat, a fost epic. Experimente la greu, zeci de metri de sârmă îndoită în fel și chip. Până la urmă am învățat să fac "spectacol" cu el când pescuiam pe lacuri...)
De loc din Buzău, Râmnicu Sărat, Tata Nițu este inițiat în tainele pescuitului de un unchi. Microbul, din ce mi-a povestit, îl prinde rapid si irevocabil.
"Nuiele de alun alese pe sprânceană" puse la uscat de cu toamna, inele de sârmă, "nu ac, ci bond făcut din ac de gămălie" sunt cuvinte cu care alege să zugrăvească azi, foarte inspirat, vremea începutului.
Cu un umor fin, foarte fin, ne transmite că era fără spin, deci regulamentar, încă de atunci ...
Apoi revine evocând "ața de papiotă" adică "monofilamentul vremii" și pluta de cocean.
Totul se făcea manual, pe cuie bobinam firul, la final, era unicul lor rol.
( Aici sunt lovit direct sub centură. Instantaneu revăd cele 2 cuie care au constituit prima mea mulinetă.
Brusc îmi amintesc că pe undeva păstrez câteva plute High Tech, model 1975, din jupi de porumb, cu o dotare de elită exclusivistă pe atunci... un acaret chiar Ultra High Tech atunci, un varniș...
Realizez că și azi, după 50 de ani, ceva material legat de pescuit mă ține și acum conectat cu vremuri rămase în urmă, vremurile pescuitului din copilărie. Mă simt norocos.)
Mai departe Tata Nițu evocă primele mulinete rotunde și amintește că și în cazul lor pescuitul se făcea în continuare din mână. Mulineta te ajuta doar la final, când strângeai firul.
Momitorul într-o faza empirică, doar o împletitură de sârmă, îl vede prima dată tot la unchiul său prin 1959, încă de la începuturi. Prima inovație a interlocutorului meu, culmea parcă predestinat, are în centrul ei tocmai momitorul. Aceasta a constat în utilizarea tubului de pix (după golire), pentru a crea axul central prin care firul să culiseze liber. Montura evoluează și ea. La început avea cârligele sus. Acum permite un cârlig sus și altul jos. Ambele legate scurt, ține să menționeze Tata Nitu.
Apoi își amintește de anul 1973 când se mută la Sf. Gheorghe.
În același an începe să dezvolte primele lui matrițe pentru momitoare. Conceptul inițial e prezentat în fotografii. Acest lucru îl captează ocupându-se de dezvoltarea momitoarelor, inclusiv în anii 80.
2. COPILĂRIE
-Care este prima amintire, sau care este imaginea care va rămas întipărită în minte, legată de pescuit.
(Eu, de exemplu, am întipărită în minte imaginea bunicului meu, lacul și gaura în stuf prin care ne strecuram plutele...)
După ce m-a ascultat Tata Nițu a răspuns scurt și sugestiv "pluta de cocean, asta este... apoi momitorul".
Foarte interesant. O imagine foarte puternică "o cheie ale unor timpuri apuse, un fel de gaură în timp devenită gaură în stuf SIMT/CRED că învinge pragmatismul interlocutorului meu, îl pune pe gânduri, îl copleșesc amintiri și pune atemporal momitorul pe locul secund.
După o vreme Tata Nițu continuă:
-La noi acolo am pescuit la balta, se prindea mult caras, înțelegi, mai era si crap, da... era pește...
Însă eu am pescuit pe apa Râmnicului, care era o apă sărată. Pescuiam la plută și prindeam clean și mreană vânătă.
Pe pește, când îl consumai, aproape că nu puteai să pui sare, era deja sărat.
Din cauza sării nici nu creștea, rămânea mic.
Apa trece prin niște munți de sare.
De exemplu, la noi acolo nu se cumpăra sare. Te duceai, săpai cu un târnăcop și adunai o sare mai brunețică așa, dar era naturală.
3. CÂRLIGUL. PLASTICUL.
- Un cârlig Uni nr. 5 legat cu un fir textil suplu, atașat pe firul de păr, un bob de porumb de plastic ESP mare, cu un varniș cheie pe firul de păr și tijă, care permite inclusiv reglarea poziției pe substrat. Un rig genial, care pescuit și atașat unui momitor, știu că este montura d-voastră preferată.
Plasticul o face foarte eficientă.
Când? Cum ați ajuns să puneți un plastic la rig? Ce ne puteți spune, legat de începuturile pescuitului cu bob de plastic?
Tata Nițu:
-Măi, cm am început eu, nu-mi amintesc. Îmi amintesc că în 99, când a fost Cupa mondială, la Sărulești n-am avut PLASTICE.
Cam prin 2001 am început pescuitul cu ele, dar, sincer, ... , eu nu mai știu de unde am prins asta cu plasticele.
Cârligele UNI le folosesc de prin 1999, sau 2000. De ce am rămas la cârligele astea?
În primul rând acestea au fost ieftine. Eu sunt un om căruia în viață nu i-au plăcut lucrurile scumpe.
Eu când aud de cârlige cu 30 sau 40 de lei plicul, nu mă simt bine. Nu că sunt eu un om zgârcit... Așa sunt eu.
Cârligele astea mi-au adus rezultate foarte bune. Recordul meu personal este de 84 de crapi prinși, din 84 de trăsături.
4. TEHNICĂ. DAR DIVIN. INTUIȚIE.
- Am avut o discuție cu dumneavoastră, foarte tehnică, legată de influența adâncimii apei și a curenților formați asupra pescuitului, în care mi-ați demonstrat că știți exact și evaluați corect ceea ce se petrece sub apă, în felul d-voastră unic.
Miile de ore petrecute experimentând
pe maluri, v-au arătat, în final "calea"?
Și totuși, oricâtă experiență ați avea și oricât de bună ar fi nada dezvoltată, pentru un asemenea palmares (peste 300 de cupe), mai trebuie un element, un amestec de fler, intuiție, inspirație și instinct.
Un simț în plus. Citiți apa dintr-o privire? Ghiciți repede jocul corect?
Se formează în timp acest "simț"? Ține de acumularea de experiență?
Sau vorbim de un dar primit, divin, de neprețuit?
Tata Nițu:(T.N.:)
-Noi când pescuim între 2 balize, eu și cu Iri, noi nu pescuim grupat cm pescuiesc sârbii. Noi facem 4 mini paturi.
Pe 4 direcții pe care le respectăm .....
Eu niciodată nu mă grăbesc cu nădirea până nu văd unde trage și cm stă treaba.
Eu din căderea momitorului am învățat să ghicesc adâncimile.
După 10, 15 aruncături, pot spune ce adâncime am în față....
Eu ghicesc adâncimea, pentru ca știu căderea momitorului, înțelegi?
Am un stil al meu, frânez momitorul imediat înainte ca acesta să atingă apa, pentru a așeza momitorul corect. O fac din instinct, fără să mă mai gândesc.
Momitorul nu lovește apa în forță, câte unii nu frânează deloc îl lasă să se ducă bombă la fund.
Am învățat să citesc curenții și mă folosesc de ei.....Eu studiez apa.
Curenții îi vezi, îi mai ghicești după fir.
Curenții influențează stilul nostru de nădit. Am învățat să ne folosim de ei.
Dacă se învârte vântul, totul e pe dos.... Exact invers.
(O notă specială. În articolul despre pescuitul la Prodi o să dezvolt acest subiect pe care anul ăsta am remarcat că nu l-a luat aproape nimeni în serios. Cuvinte seniorului sunt pe cât de simple, atât de înțelepte.
Vreau să adaug că acest interviu a fost luat telefonic în urmă cu aproape doi ani. Avea nevoie de patina timpului...)
T.N.:
-Eu mereu am fost credincios.
Eu când aud pe câte cineva care zice domnule, nu există Dumnezeu, nu există nimic, eu sunt indignat în felul meu. Eu respect pe toată lumea, pe fiecare cu religia lui.
Aici intervin să-și ia un răgaz. Îl susțin afirmând că pentru toți ar trebuii să existe ceva mai presus de toate și că e bine să ne respectăm unul altuia credința.
Mica pauza a fost prielnică, ce a urmat după, m-a uimit:
T.N:
-Mai ales noi ăștia care umblăm prin natura atâta și vezi acolo, o vietate, vezi o floare, vezi ceva de la care ai mereu de învățat.
"În natură vezi ceva de la care ai mereu ceva de învățat", câtă înțelepciune ascund cuvintele seniorului .
Poți învăța în multe feluri, citind cărți, ascultându-i pe învățători, dar niciodată în fața naturii să nu te crezi doct. Natura te uimește mereu cu ceva nou.
O spune un om care are mii de ore, zeci de ani petrecuți pe maluri de ape, la pescuit.
Nu pot să nu fac conexiunea cu vorbele marelui
povestitor și pescar român:
"În plaurul plutitor, adică în pământul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante şi tot ce adună şi preface moartea, - o viaţă nouă şi înfrigurată, fremătă. Plante necunoscute scânteiau în soare. Lejnicioare albastre se căţărau spre pămătufurile stuhului. Liane felurite se amestecau alcătuind draperii."
Mihail Sadoveanu-Țara de dincolo de negură.
T.N.:
-Când omul trece prin necazuri, cm a venit acum cutremurul asta mare, atunci se mai gândește și la Dumnezeu. Știi... Însă ce să zic mai Stelică, să știe acum... experiența se câștigă pescuind, asta știi. Înțelegi?
Eu am pescuit mult în viață, înțelegi și părerea mea este că noi învățăm unul de la altul.
Dar sunt și lucruri care nu le prea pot spune, mă înțelegi?!
(În sensul în care vorbim de o afacere de familie în care sunt implicate 3 generații care trăiesc din asta și care trebuie să meargă mai departe, cred că e foarte firesc.)
5. INVENȚII. INOVAȚII.
-Ați inventat laptele de porumb, un ingredient indispensabil în rularea primelor solubile. O premieră românească. Ați făcut pionierat pescuind și producând pastă, respectiv plumbi striați.
Legat de asta, aveți o amintire mai deosebită? Ceva ce va dat de gândit mai mult, până să găsiți o rezolvare?
T.N.:
-Laptele de porumb îl folosesc din 1985, mai întâi l-am folosit în mixuri la pescuitul staționar.
Primele solubile eu le-am făcut.
Nu pot da nume, dar toți marii producători de boiliesuri au luat la început lapte de porumb de la mine.
Laptele de porumb poartă o denumire dată de mine în 1985.
Și melasa a fost folosită prima data tot de mine în pescuit. Am fost furnizor pentru producători, nu știa nimeni de unde provenea.
Mergeam la concursurile de staționar. Făceam din melasă fierbinte niște turte pe care le lăsam să se usuce. Le măcinam și făceam o făină fină pe care o amestecam cu nadă.
Pasta la fel, tot în acei ani am început să o produc pentru magazine.
Acum despre plumbi striați.
În 2000 am fost prima dată la Maconka. Tare aș fi pescuit cu momitor, dar nu era voie. Făceam parte din comitetul de organizare și prin translator m-au întrebat ce s-ar putea înbunătății... am propus ca din 2001 să se permită utilizarea nadei pe plumb.
Au zis că nu stă, dar au fost de acord și au modificat regulamentul. Dar zic, contează forma plumbului? Păi nu. Ce să conteze? Fiecare cu a lui. M-am întors acasă și am făcut niște plumbi cu găuri. Am renunțat repede la idee, mi-a mers mintea și am făcut prima matriță în care am turnat primii striați.
Matrița a rămas. Tu ai văzut că plumbii mei striați sunt mai adânci ca ceilalți, intră sănătos pe ei. La Maconka regulamentul a rămas la fel și azi, se pescuiește cu plumbi striați.
Dintre toate, cea mai mare bătaie de cap am avut-o cu Grambelul.
Prea multe nu pot sa spun, dar la început îl fabricam manual. Doi ani m-am tot chinuit.
Dar acum iese din mașinărie, cald și ușor umed. De asta îi zice Grambel amorsat.
6. ANTRENORUL. JUNIORII. NEPOȚII.
Ați inițiat în tainele pescuitului copii. Ați antrenat, să le zicem juniori, ați organizat concursuri pentru ei. De ce nu vorbiți despre asta? Ascundeți această latură din modestie?
T.N.:
-Pe timpul lui Ceaușescu echipele mele de copii se băteau cu bucureștenii. Ei ma numeau ungur.
Trebuia să am 5 copii, 3 băieți și două fetițe.
Făceam antrenamente cu ei. Nu aveau scule le dădeam de la mine... eu concuram la seniori, se juca pe divizii, erau juniori și seniori. Copii concurau cu sculele mele le stricau... dar aveam rezultate foarte bune, eram printre primii.
În 73 m-am mutat la Sfântu Gheorghe. Era cred anul 1975 când am început și m-am tot ocupat cu copii până în 1995.
Vreme de 20 de ani m-am ocupat de copii.
Au fost foarte buni. Așa a ieșit și băiatul meu cel mare, Dorel foarte bun. Pe urmă și lrinel.
Mai ținem și acuma concursuri pentru copii, de 1 iunie dar înainte antrenam și 60-70 de copii, cei mai mulți atât am avut...
(Da 60... și doar într-un județ! Atunci... Azi, ce o mai fii? Cu ce ne mai lăudăm?
Luați articolul meu ca pe un mic demers care vizează poate revenirea la normalitate, care cere mai mulți copii implicați în pescuit sportiv.
Cine știe poate cineva dintre mai marii țării o să găsească niște firfirei blocați aiurea prin conturi și cu ei să atragă organizat copii în pescuit. Mă gândesc că sunt destui defavorizați de soartă pentru care asta ar fi o punte spre normalitate.)
T.N.:
-Am 7 nepoți, la toți le place pescuitul și mă ocup de ei.
Băiatul lui Irinel are 8 ani.Sunt tare mândru de el. Are deja prins un crap de 20kg cu care se laudă pescarilor în magazin.
Tot timpul am ajutat copiii. Mai vine câte unu în magazin, vrea ceva, da-i lipsesc 10- 15 lei. Îi dau așa, fără. Le dau nadă. Tot timpul i-am ajutat pe copii.
Uite cm e Coman Virgil, acum un bun pescar cu rezultare în competiții. La mine a învățat ucenicie.
"PÂNĂ LA URMĂ, ÎNVĂȚĂM UNII DE LA ALȚII. ȘI EU ÎNVAT DE LA TINE ȘI TU ÎNVEȚI DE LA MINE."
Tata Nițu.
În final un fragment dintr-o postare pe fb semnată
de Irinel Nițu.
"În perioada 22-25 iulie, echipa Tata Nitu a participat la concursul Duo Hermes, concurs ținut pe balta Hermes Periș. Echipa a fost una de familie, formată din bunic, fiu și nepot: Tata Nitu - Irinel - Bogdan. "
Au câștigat acel concurs prinzând o cantitate de 528 kg de pește. Și-au câștigat sectorul și la cantitate și la calitate și cu 2 puncte s-au clasat pe locul I la general.
7. PATRIOTUL
-Indiscutabil, sunteți un mare patriot.
Vă trădează echipamentul și atitudinea pe care o abordați când se ascultă imnul României.
T.N.:
-Trăiesc printre maghiari.
Cei mai buni prieteni ai mei sunt maghiari.
Ei țin la mine. Au învățat foarte multe de la mine.
La mine telefonul cântă imnul României .
Și la Maconka eu sunt mișcat dacă aud imnul nostru, chiar dacă e să câștige altcineva.
Acum ști tu cm e, pădure fără uscături nu este.
Sănătoși să fim.
Doamne ajută.
"Fericirea este în noi niciodată în jurul nostru."
(Mihail Sadoveanu)
