04/12/2025
Deci..se poate...da nu se vrea! 🤡☠️💀💩
Taxa pe lumină sau cm au fost englezii obligați să își zidească ferestrele pentru a scăpa de impozite.
În Anglia anului 1696, într-o perioadă în care Regele William al III-lea avea nevoie disperată de fonduri pentru a acoperi pierderile cauzate de războaiele costisitoare, guvernul trebuia să găsească o sursă nouă de venit. Problema era că populația britanică a acelor vremuri considera ideea unui impozit pe venit de neacceptat, un atac la libertatea individuală, deoarece ar fi obligat cetățenii să își dezvăluie câștigurile în fața statului.
Curtea regală a venit cu o soluție care părea, la prima vedere, genială și echitabilă: taxarea ferestrelor. Logica din spatele acestei legi se baza pe o prezumție de bogăție. Oamenii bogați locuiau în case mari, castele sau conace care aveau, inevitabil, multe ferestre. Oamenii săraci locuiau în case mici, cu puține deschideri. Prin urmare, taxa era văzută ca un impozit progresiv pe avere, dar unul care putea fi calculat din stradă, fără ca cineva să intre în casă sau să pună întrebări incomode despre bani. Legea prevedea o taxă fixă pentru toate casele, la care se adăugau sume variabile pentru proprietățile care aveau mai mult de zece ferestre.
Reacția populației a fost însă una pe care guvernul nu a anticipat-o. În loc să plătească taxa pentru privilegiul de a avea lumină naturală și aer proaspăt, proprietarii de clădiri din toată Marea Britanie au început să zidească ferestrele.
A devenit o practică comună ca, imediat după construirea unei case sau chiar la clădirile existente, locatarii să blocheze cu cărămizi deschiderile care depășeau limita neimpozabilă. Orașele englezești au început să se întunece la propriu. Arhitectura epocii georgiene și victoriene poartă și astăzi cicatricile acestei legi absurde, mulți turiști observând în Londra sau Edinburgh clădiri vechi care au fațade stranii, cu spații zidite, acolo unde simetria ar fi cerut o fereastră.
Consecințele acestei măsuri fiscale au fost devastatoare pentru sănătatea publică, în special în rândul claselor sărace care locuiau în blocuri de locuințe. Proprietarii clădirilor de închiriat au zidit ferestrele pentru a nu plăti taxe, condamnându-și chiriașii să trăiască în beznă, umezeală și lipsă de ventilație. Această „taxă pe lumină și aer”, așa cm a fost numită de critici, a contribuit masiv la răspândirea epidemiilor de tifos, holeră și variolă, precum și la rahitism din cauza lipsei de vitamina D.
Taxa a devenit atât de nepopulară încât a dat naștere expresiei englezești „daylight robbery” (jaf la drumul mare, dar literal „furt de lumină”). A fost nevoie de campanii medicale intense și de rapoarte sanitare pentru ca Parlamentul să abroge legea abia în 1851, după mai bine de 150 de ani în care englezii au plătit statului pentru dreptul de a vedea soarele din propria casă.
