https://www.facebook.com/1020288314709927/

Mamă de adolescentă, Brasov (2025)

23/04/2025

«Peste trei ani aș putea să te dau afară din casă!» — scrisoarea unei mame către fiica sa adolescentă

Pentru noi, părinții, este atât de firesc să ne ocrotim copiii, să-i ferim de greutăți — căci, ne spunem, vor avea timp destul să le înfrunte. Nu vrem să-i speriem prea devreme cu "minunățiile" realității.

Totuși, unii părinți aleg să cultive în copiii lor imunitatea la viață înainte de a deveni adulți și încep să numească lucrurile pe nume chiar în toiul adolescenței. Nu știm din ce tabără faci parte. Dar dacă simți că acești părinți au dreptate, probabil vei găsi utilă această scrisoare, poate dură, dar sinceră, scrisă de o mamă fiicei sale adolescente.

1. Peste trei ani aș putea să te alung din casă.

Știu că sună înfiorător. Dar, la 18 ani, ai două opțiuni: intri la facultate și te voi sprijini, cm pot, până la final sau până îți găsești un loc de muncă. Sau renunți la facultate (nu te voi judeca pentru asta) și începi să muncești. Iar de atunci înainte, îți vei acoperi singură nevoile. Nu voi întreține o fată majoră care nu studiază, fiindcă nu consider acest lucru firesc. Ai trei ani să alegi…

Da, deja ne-am făcut planuri să redecorăm. Camera ta va deveni dormitorul nostru.

2. Ești minunată. Frumoasă. Deșteaptă. Mai bună decât mine. Ești extraordinară.

Te cunosc de 15 ani și ești mult peste ce am îndrăznit să visez. Dacă cineva nu vede asta, e problema lui. Și un pic și a tatălui tău, dar el știe cm să-i pună la punct rapid, deci nu-mi fac griji.

3. Nu sunt un model pentru tine.

Ești un suflet unic, cu totul diferit. Nu ești obligată să iubești ce iubesc eu, ai tot dreptul să sfidezi autoritatea mea și să ignori valorile mele. Cu o singură condiție: vei răspunde singură pentru alegerile tale.

4. Ești liberă. Nu aștept nimic de la tine.
Poți deveni femeie de serviciu, manichiuristă, lăcătuș, casnică, analist de business sau casieră. Nu cred că am dreptul să-ți impun un drum. Dar nu uita să recitești primul punct.

5. Nu-mi ești datoare cu nimic. Nu te-am crescut în schimbul vreunui favor.

Nu aștept un pahar cu apă la bătrânețe, nu visez la pensia plătită de tine, nu râvnesc la Nobeluri în numele tău. Ai libertatea să-ți urmezi inima. Sau să nu faci nimic. E viața ta.

6. Ai un cămin.

Orice s-ar întâmpla, voi fi aici, dacă vei avea nevoie. Te voi sprijini, îți voi fi alături, dar nu mă voi implica fără să-mi ceri.

7. Am propria mea viață.

Nu sunt obligată să sar la comandă, să renunț la ce fac pentru tine, să-mi sacrific confortul pentru binele tău. POT să o fac. Dar nu SUNT DATOARE.

8. Ai viața ta.

Pe cine alegi să iubești, dacă vei avea copii, dacă vei fi heteros*xuală sau nu — toate sunt alegeri ale tale. Viziunea mea despre lume nu trebuie să te limiteze. Vei rămâne fiica mea, orice s-ar întâmpla.

9. Nimeni nu îți vrea răul.

E greu de acceptat, dar adevărul este că fiecare se gândește doar la sine. Inclusiv eu. Toți acționează conform propriei logici. Dacă nu ți se potrivește, e doar o ciocnire de lumi diferite.

10. Lumea e nedreaptă.

Nu există garanții pentru succes și nici rețete sigure pentru eșec. Poți face totul „corect” și totuși să ajungi la fund. Sau să sfidezi totul și să-ți iasă. Singurul lucru care contează e să fii sinceră cu tine. Înțelege-te. Cunoaște-ți nevoile reale. Și gândește-te ce îți face cu adevărat bine.

11. Fericirea ta va însemna, uneori, nefericirea altora.

Vei lua locul altcuiva la facultate, vei iubi omul visurilor altcuiva, vei sta pe scaunul preferat al altcuiva la cinema. Nu te frământa. Se întâmplă și invers. Sunteți chit.

12. Poți avea încredere deplină doar în tine.

Nici măcar în mine. Nici eu nu te cunosc complet. Ascunzi, omiți, maschezi — ca toți. Doar tu știi cine ești cu adevărat.

13. Nu arunca vina pe alții.

De la 18 ani, răspunzi pentru viața ta. Nu mai da vina pe părinți, pe profesori, pe sistem. Dacă faci copii — crește-i singură. Dacă iei un proiect — du-l până la capăt fără să te bazezi pe alții. Dacă emigrezi — fii pregătită să te descurci singură. Dacă cineva te va ajuta, va fi un bonus. Dar nimeni nu e obligat.

14. Gândește pe termen lung. Orice alegere are consecințe.

Poate nu le vei putea prevedea pe toate. Dar încearcă. Cu cât te vei putea orienta mai bine în fața variantelor posibile, cu atât vei acționa mai înțelept.

15. Nu mă asculta.

Am scris 14 puncte care, cred eu, îți vor face viața mai bună decât a mea. Dar tu nu ești eu (de fapt, am și menționat asta mai devreme). Nu te compara. Nu te măsura cu mine. Du-te și trăiește. Nu te-am născut ca să-mi fii „copilul”. Te-am adus pe lume ca să fii OM. Să-ți trăiești propria viață.

15a. Doar nu te plânge, mai târziu.

15b. Și nu-ți închide telefonul. Mă îngrijorez.

Această scrisoare este doar punctul de vedere sincer al unei mame. Și, cumva, parcă ne regăsim cu toții în ea.

21/04/2025

Creierul adolescentului…o mașină sport fără frâne.
Înțelegerea transformărilor care schimbă totul.

Sunt ani în care, ca părinte, simți că nu mai recunoști copilul din fața ta. Parcă peste noapte, fiul tău liniștit devine impulsiv, iar fiica ta blândă devine o explozie de emoții. Te întrebi dacă ai greșit undeva sau dacă „se strică ceva” în ei. Adevărul este altul: se construiește ceva.

Creierul adolescentului trece printr-o reconstrucție profundă. Dacă ar fi să-l comparăm cu o mașină, e ca și cm ai primi o mașină sport puternică, dar fără frâne bune și cu un sistem de direcție aflat în plină mo***re. Are putere, dar nu are control. Viteză, dar nu are direcție. Și atunci, e normal să derapeze uneori.

Etapele-cheie ale dezvoltării cerebrale

Totul începe devreme. Încă de la vârsta de 3 ani, conexiunile dintre celulele nervoase se formează într-un ritm amețitor. La 7 ani, copilul începe să se vadă prin ochii celorlalți, să compare, să judece, să înțeleagă idei. Apoi, la 11 ani, apare gândirea logică, capacitatea de a construi idei proprii.

Dar adevărata furtună apare în jurul vârstei de 13 ani. Este momentul în care creierul începe o sortare brutală a conexiunilor: le păstrează pe cele utile și le elimină pe cele nefolosite. E ca o curățenie de primăvară făcută în întuneric, cu mult haos, ezitări și dezechilibre. Adolescenții par brusc dezorganizați, uituci, visători sau impulsivi. Nu e lipsă de educație. Este biologie pură.

Mașina sport care învață să frâneze

Creierul adolescentului are deja un „motor” puternic: zonele implicate în emoții și dorințe sunt aproape complet dezvoltate. Dar „frânele”, adică zona cortexului prefrontal (responsabilă cu deciziile, planificarea și controlul impulsurilor), se maturizează cel mai târziu. De aceea, un adolescent poate simți intens, dar să nu poată gestiona ceea ce simte. Poate avea idei bune, dar să nu le pună în practică. Poate să știe că un comportament e riscant, dar să-l încerce oricum.

„Ce se întâmplă dacă sar de aici?”, „Oare ce pățesc dacă beau tot paharul?” sunt întrebări reale în mintea lor. Nu din prostie, ci dintr-o lipsă temporară de echilibru între emoție și rațiune. Mașina sport e gata să pornească, dar șoferul abia învață cm funcționează volanul.

Când devine creierul „adult”?

În jurul vârstei de 16-17 ani, apare o nouă creștere masivă a capacității de procesare cerebrală. Mulți adolescenți încep să simtă că sunt adulți. Dar cercetările recente arată că dezvoltarea completă a creierului are loc abia după 20-22 de ani. Atunci se așază ultimele „cărămizi”: claritatea identității, imaginea de sine, capacitatea de a-și gestiona viața.

La băieți, acest proces are loc adesea ceva mai târziu decât la fete, iar părinții trebuie să înțeleagă că nu este o întârziere, ci un ritm diferit al naturii.

Ce ai de făcut ca părinte?

Ai în fața ta un adolescent cu un creier în lucru. Nu judeca după aparențe. Nu te panica dacă pare „leneș”, „uituc” sau „sfidător”. Nu e lipsă de voință, ci o luptă internă între un motor care vrea să accelereze și o direcție care încă se instalează.

În loc de control excesiv, oferă structură, limite clare și susținere emoțională. Adolescenții nu au nevoie doar de reguli, ci de răbdarea ta. Ei nu devin proști în adolescență. Devin… oameni. Și, în curând, sinapsele se vor așeza la locul lor.

Și atunci vei privi înapoi și vei spune: „A fost greu, dar acum înțeleg. A meritat fiecare pas.”

22/03/2025

,,Sunt lucruri importante de spus copiilor noștri.
De exemplu, că eșecul este o posibilitate. Că putem cădea și apoi să ne ridicăm. Din asta învățăm.
Ar trebui să le spunem fiilor noștri că, dacă plâng, nu sunt ,,femei". Așa cm femeile care luptă nu sunt ,,bărbați".
Ar trebui să le spunem că plictiseala este un moment bun în sine. Te provoacă să găsești drumuri noi.
Că există gânduri înfricoșătoare, pentru care nu merită să îți faci griji.
Ar trebui să le spunem că cineva poate muri, dar că există viață și dincolo de moarte.
Ar trebui să le spunem că ziua nunții nu este neapărat cea mai frumoasă din viață. Că există zile bune și zile ... mai puțin bune. Și toate au aceeași valoare.
Că trebuie să știi să te oprești uneori. Și că durerea poate fi învinsă.
Ar trebui să le spunem fiilor noștri că nu sunt prinți fermecați și că nu trebuie să salveze pe nimeni. Iar fetelor să le spunem că nu trebuie să aștepte pe nimeni să le salveze; se pot salva doar ele însele pe sine.
Ar trebui să le spunem că nu există învinși sau învingători, iar viața nu este o luptă.
Ar trebui să le spunem că răutatea există și este în fiecare dintre noi. La fel ca bunătatea.
Că un tată și o mamă nu sunt întotdeauna un refugiu sigur. Unele faruri nu reușesc să facă lumină.
Că suferința ne poate împinge înainte.
Ar trebui să le spunem copiilor noștri că pot fi fără succes și totuși foarte fericiți.
Că lumea are nevoie de angajamentul lor pentru a deveni un loc frumos și primitor.
Că sărăcia există și trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ea.
Că pot deveni orice vor. Dar nu cu orice preț.
Că există iertare.
Ar trebui să le spunem copiilor noștri că pot merge departe. Foarte departe. Până nu îi mai vedem...
Și că vom fi aici. Când vor să se întoarcă."

-C. Pennati-

20/03/2025

„Adolescence” – un serial care pune oglinda în fața unei generații fără oglinzi reale

Uneori, ficțiunea spune mai mult despre realitate decât o mie de statistici. Adolescence, un serial britanic în patru episoade, face exact asta. Nu doar că livrează o poveste solidă, bine jucată și regizată cu o eleganță cinematografică, dar sapă direct în miezul uneia dintre cele mai incomode întrebări ale prezentului:
Cine le arată băieților cm să devină bărbați? Și ce se întâmplă când nimeni nu o face?

Serialul pornește de la un fapt șocant – un copil de 13 ani este acuzat de crimă. Dar ancheta nu este doar despre un act de violență, ci despre anatomia absențelor: absența părinților, a conversațiilor, a reperelor, a spațiilor de siguranță psihologică. Din acest punct, Adolescence se transformă într-un portret dureros de fidel al unei generații crescute între TikTok, guru de duzină și tăcerile părinților obosiți.

1. Golul în care cresc băieții – când algoritmul devine tată

Unul dintre cele mai subtile fire ale serialului este această tăcere masculină care plutește în fundal. În lipsa taților prezenți – fizic sau emoțional – băieții se orientează instinctiv către ce le oferă internetul. Iar aici, nu-i greu de ghicit: în loc de modele sănătoase, găsesc masculinități caricaturale, hipertrofiate, agresive.

Conceptul de „manosferă” – un ecosistem online al hipermasculinității toxice – este deja studiat intens în psihologia socială. Cercetările arată că băieții expuși frecvent la acest tip de conținut dezvoltă niveluri crescute de anxietate, defensivitate și chiar o scădere a empatiei (vezi studiile lui Michael Flood sau psihologul social Philip Zimbardo – autorul lucrării The Demise of Guys).

De ce se lipesc adolescenții de aceste figuri dure? Pentru că oferă certitudine într-o lume confuză. Pentru că algoritmul digital are o putere seducătoare: livrează claritate, forță, statut – într-un moment în care adolescentul caută exact asta.

2. Absența parentală – când „le ofer tot ce n-am avut eu” devine o formă de abandon blând

Un alt strat profund al serialului este legat de un mit parental modern: „dacă are tot ce-i trebuie, e bine”. Dar ce înseamnă „tot ce-i trebuie”? Psihologia copilului ne spune clar – copilul are nevoie nu doar de bunuri materiale, ci de prezență afectivă, oglindire emoțională, validare, structură.

Cunoscutul psihoterapeut Jesper Juul spunea că „relația e mai importantă decât educația”. Iar Adolescence exact asta arată: părinți care oferă tablete, haine, camere decorate frumos, dar uită să pună întrebări simple: „Cum te simți?”, „Cine te influențează online?”, „Cine sunt prietenii tăi virtuali?”

În psihologia dezvoltării, acest fenomen poartă numele de „dezangajare parentală mascată” – părintele pare prezent, dar este emoțional indisponibil. Iar în lipsa unei conectări reale, copilul caută sens și apartenență în altă parte – adesea în locuri periculoase.

3. Libertatea adolescentului – sau iluzia unei maturități precoce

Un alt punct tensionat, subtil explorat în serial, este ideea că adolescenții trebuie lăsați „liberi”. E o idee romantică, aproape cool în parentingul modern: intimitatea adolescentului trebuie respectată, telefoanele nu se controlează, camerele nu se verifică.

Dar psihologia comportamentală trage un semnal de alarmă: prea multă autonomie prematură poate duce la pseudoindependență, o formă de libertate golită de ghidare, care expune copilul unor stimuli pentru care nu este pregătit neurologic sau emoțional. Cortexul prefrontal – partea responsabilă cu luarea deciziilor mature – se dezvoltă complet abia în jurul vârstei de 25 de ani.

Cum spunea psihologul Laurence Steinberg: „A le cere adolescenților să se autoregleze complet înseamnă să le cerem să zboare înainte de a învăța să meargă.”

În Adolescence, această autonomie devine fundalul perfect pentru deconectare, neînțelegeri și, în final, dezastru.

4. Unde e modelul masculin echilibrat?

Poate cea mai valoroasă idee din serial, și poate cea mai rară în cultura pop contemporană, este nevoia de revenire la bărbatul „bun” – nu eroul idealizat, nici tiranul carismatic, ci figura masculină echilibrată: calmă, atentă, demnă, discretă, dar solidă în esență.

Psihologia pozitivă ne spune că băieții au nevoie de modele de „masculinitate integrativă”, în care curajul să nu excludă vulnerabilitatea, iar forța să meargă mână în mână cu empatia. Când băiatul nu vede acest model în viața reală sau în filme, va învăța din ce are la îndemână: influenceri, meme-uri, virale cu machism toxic.

Adolescence spune, fără stridență, că poate cea mai revoluționară idee azi nu e alta decât această figură liniștită, caldă, „banală” – dar profund necesară: bărbatul decent.

---

Dacă ești părinte, educator, psiholog sau pur și simplu atent la lumea în care cresc copiii, Adolescence e un serial pe care nu doar că merită să-l vezi – ci să-l recomanzi. Nu pentru crimele din poveste, ci pentru întrebările pe care le lasă în urmă.

Pentru că, în cele din urmă, adevărata dramă nu e în ficțiune, ci în realitatea care începe atunci când se termină genericul.

Corina C.

26/02/2025

Neapărat să citiți acest articol. Ne gândim mereu că n-o să ni se întâmple nouă, că noi suntem părinți buni. Apoi ni se întâmplă. Ne gândim că nu-i bai, se rezolvă simplu, ducem copilul la psiholog. Dar nu e simplu. E complicat și dureros, pentru că nu avem habar ce se întâmplă cu copilul nostru de fapt.

"Rețeta o cunoaștem cu toatele, o trăim: naștem, stăm doi ani acasă, citim diverse materiale, ne străduim să-i dăm o creștere cât mai bună, îi înscriem la activități diverse, eventual chiar meditații, limbi străine, șah, robotică, sporturi diverse. Noi mergem la serviciu, muncim mult ca să-i oferim cât mai multe, copilul merge la școală, la after la activități.

Și vine un moment. Un moment în care vezi că ceva s-a schimbat. Copilul e tot mai retras, ascuns, introvertit, fuge de tine, petrece mult timp singur în camera lui sau cu prietenii. Na, mare lucru, îți spui. Adolescența. E normal. Hormonii, schimbările, toate adunate. Teoria o știi, ai citit ceva psihologie în diverse articole pe net care să te pună în matricea asta de gândire: e adolescența.

Afli apoi că fumează iarbă. Panică. Bine totuși că e doar iarbă... Mai trece timp, duci copilul la psiholog.

E mai bine, apoi e iar rău. Copilul nu mai vine acasă. Începi să investighezi. Suni în dreapta și-n stânga. Dai de o prietenă sau un prieten care chiar îți spune tot adevărul: consumă, dar nu iarbă. Nu. Metamfetamine, cocaină, l*d, timbre, m**a, 2-cmc și 3-cmc, ketamină. Frate, ce-s astea?

Concluzia: Când vedeți semnele, deja sunt niște ani de consum în spate. Vârsta de la care se începe acum e 12-13 ani. Pentru că cei mici vor să fie ca cei mari. Și cumpără de la ei. Cei mari vând pentru că părinții au început să aibă bănuieli și nu le mai dau bani. Schema e clasică. Dacă ascultați zece povești ale unor foști dependenți, toți spun același lucru. Se începe la fel. Motivele sunt aceleași la toți, parcursul e același."

Las în comentarii link către articolul întreg, cu tot cu soluțiile acestei familii. Tânărul e bine acum, merge în școli să le vorbească altor copii despre dependență, dar drumul până aici a fost lung și foarte, foarte greu. E important să ȘTIM.

Vă rog să dați mai departe. Asta e realitatea pe care o trăim. Copiii noștri au nevoie ca noi să știm, ca să-i putem ghida bine.

Probabil FB va încerca să blocheze distribuirea articolului, pentru că sunt în el cuvinte legate de consumul de dr&guri, dar dacă veți interacționa cu postarea, cred că putem păcăli algoritmul, ca acest mesaj să ajungă la cât mai mulți părinți, adolescenți și profesori.

30/10/2024

Cum pot părinții să-și ajute copiii să navigheze prin apele tulburi ale adolescenței?

Cei care spun că adolescența este cea mai frumoasă perioadă din viață, opiul umanității, nu și-o mai amintesc sau nu au cunoscut un adolescent. Adolescența este plină de înfrigurare și dificilă. Este o perioadă a primelor iubiri și a entuziasmului, dar și a tensiunii care îi copleșește. Mulți părinți devin anxioși când vine vorba de siguranța copiilor, teamă pentru siguranța și fericirea lor. Această teamă este justificată, dar nu trebuie să le controleze acțiunile. Trebuie să fie conștienți că adolescenții au nevoie de sprijin.

Acum, pentru prima dată în viață, copilul dumneavoastră își petrece timpul cu prietenii mai mult decât cu dumneavoastră și începe să îmbrățișeze ce spuneți, alegând, în schimb, să aibă mai multă încredere în anturajul său.

Unul dintre cele mai importante prime alegeri din adolescență și totodată una dintre cele mai înfricoșătoare pentru părinți este s*xualitatea. Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegeți este că adolescenții sunt interesați de s*xualitate. Aceasta nu înseamnă că vor avea contact s*xual sau că vor întâlni și vor fi atrași de persoane de s*x opus, ci doar că vor fi curioși. Totodată, sunt interesați și de cm văd ceilalți s*xualitatea.

„Discuția” nu mai este abordarea potrivită. A fost, în trecut, când nu existau atâtea materiale despre s*x în mass-media și peste tot în jurul lor, iar tinerii erau mai inocenți și mai puțin expuși influențelor din exterior. În ziua de astăzi, copiii au văzut imagini cu conținut s*xual (indiferent de cât de performante sunt programele de control parental pe care le-ați instalat) încă de la vârste foarte mici, și probabil că au căutat răspunsuri de la alții, înainte să vină la dumneavoastră…

Una dintre discuțiile mele preferate cu părinții, când eram eu însămi adolescentă, era cea în care îmi povesteau despre propria adolescență (a vârstei mele). Când aveam paisprezece ani, am citit jurnalul mamei mele de când avea ea însăși paisprezece ani, și mi s-a părut fascinant. Adolescenții pe care-i aveți s-ar putea să pară foarte puțin interesați de viața dumneavoastră. Cu toate acestea, s-ar putea ca, dacă le arătați dovezi (cum ar fi povestiri sau documente) că ați trecut și dumneavoastră prin aceeași situații prin care trec ei, să le captați atenția. Povestiți-le despre primul sărut și despre cât de încordați erați etc. Poveștile amuzante sau penibile îi ajută pe copii să-și amintească faptul că și dumneavoastră ați avut odată vârsta lor, și că ceea ce atunci vi se părea ofensator, vi se pare acum extrem de amuzant…

De asemenea, este foarte important să vă amintiți că s*xualitatea din adolescență nu are întotdeauna atitudinea exagerată precum reiese din mass-media, și că s-ar putea foarte bine ca lucrurile să nu stea așa cm se arată în ceea ce-i privește pe copilul dumneavoastră.

25/07/2024

Există multe înregistrări care arată că pubertatea se poate instala prea devreme și că adolescența adevărată uneori întârzie, producând un decalaj neliniștitor în care apar multe daune.
Atunci educația trebuie să fie alertă și terapeutică; dar acum ne preocupă normalul.

🌍Adolescentul privește spre exterior cu o privire nouă și, de asemenea, spre interior. Tot ce a asimilat în liniște în anii copilăriei, tot ce a învățat, simțit și practicat, capacitățile pe care le-a putut dezvolta, dificultățile pe care a trebuit să le întâmpine - acestea îl întâlnesc acum LA NIVELUL GÂNDIRII. Intră în faza învățării de a se cunoaște pe sine, a nevoii de a învăța cm să se înfrunte. In acelasi timp, mediul său se aprinde pentru el cu un interes nou - îl atrage spre sine.

El își recunoaște lumea, lumea în care urmează să intre pe deplin într-o zi, lumea întreprinderii în care trebuie să-și joace rolul. Această naștere într-o viață de gândire independentă nu vine peste noapte și nici nu vine în mod egal pentru toți copiii. În general, este încețoșată în clasa a noua, ajunge la claritate în a zecea și crește la o putere relativă în clasele a unsprezecea și a XII-a, dar invariabil ADUCE CU SINE O FORȚĂ DE ENTUZIASM PERSONAL PENTRU VIAȚĂ. Dacă nu, atunci ceva nu este deja în regulă.

🌞Adolescentul vrea să creadă în lume, vrea să-și iubească și să-și aprobe vârsta, vrea să aibă încredere în viață, să se bucure și să admire și chiar să idealizeze realizările care îl înfruntă.

🌈El vrea să fie modern, să accepte ceea ce există ca moștenire, iar opoziția neglijentă a bătrânilor săi îl va conduce cu ușurință la rebeliune. Idealul pe care îl aduce este ADEVĂRUL. Prima presupunere a naturii sale este că LUMEA ESTE CONSTRUITĂ PE ADEVĂR. Aspirația sa spontană este SĂ FIE UN OM ADEVĂRAT, SĂ TRĂIASCĂ ÎN ADEVĂR ȘI SĂ AȘTEPTE ADEVĂRUL ÎN CEILALȚI.

Dar acum, pe rând, apar contradicțiile. Citește titlurile și se scufundă sub ele, vede neconcordanțele din viața adultă, este mai întâi uimit, apoi nedumerit, apoi nefericit şi consternat. În prima explozie de încredere, poate confunda cu ușurință binele cu răul, răul cu binele.
Este întâmpinată cu o prezentare a vieții în care spiritul este negat și materia este preamărită.

👉Este până la urmă omul un animal? căci unii învățați așa spun; o fi adevărat că omul este ceva mai mult, dar în ce constă acest mai mul? Începe să-și pună la îndoială credința din copilărie - când a crezut pentru că alții au crezut, dar acum vrea să justifice credința.

😥Își pune la îndoială dependența de părinți - de ce nu ar trebui să aibă propria cale?
Pune la îndoială autoritatea profesorilor - nu sunt ei, de asemenea, doar simpli oameni?

⚠️Pe măsură ce intră în anii ei cei mai sensibili la 17-18 ani, îngrijește în secret multă îndoială și întristare. Își dorește un erou în care să poată avea încredere și pe care să-l urmeze. Unde poate găsi acest erou?
Există adevăr? Dacă da, ce este adevărul? Pe ce se bazează cu adevărat viața? Tineretul este introspectiv în mod natural. Există suflet? Există un Dumnezeu? Ce este dincolo de ereditate și mediu - este ceva acolo? Cum poate declarația unei ființe umane să fie mai mult decât părerea sa? Cine știe cu adevărat ?

🤔Nu toți își vor pune întrebările la fel de radical sau la fel de conștient. Unii o vor face, dar toți le poartă în dispoziție și simțire; aceasta este legătura de comuniune pe care tinerii o au între ei, semeni în aventură cu iubirile care urmează. Aici încep problemele pentru adolescentul însuși, pentru părinți, profesori.

🌊Ce poate oferi viața? În același timp, viața oferă multe atracții și stârnește multe dorințe...

25/07/2024

ANII ADOLESCENȚEI - L. Francis Edmunds

Trecerea de la copilărie la adolescență aduce cu sine destule probleme. Facultatea critică este trează, dar încă nu are maturitatea judecății. Impactul vieții devine profund personal, dar direcția în viață nu este în niciun fel clară. Cele mai familiare relații sunt supuse întrebării.

Tânărul are nevoie de îndrumare, dar se îndoieşte de autoritate. Păzește gelos mica flacără de independență de care devine conștient acum. Există un dor de exprimare de sine dar o capacitate redusă de exprimare - acest lucru dă naștere la tot felul de cruzimi. Există resentimente rapide pentru lucrurile mărunte. Stările de spirit se leagănă ușor de la exaltare la depresie.

Voința de a iubi și de a fi iubit aduce emoții și dorințe confuze, dacă nu er***sm propriu-zis, îngrijite până la profuzie de vârsta noastră „s*xy”.

Idealurile și aspirațiile se luptă cu ambițiile lumești, „castelele în nori” sunt abundente. Nici tânărul inteligent nu este ferit de nebunii bruște. A înțelege nu înseamnă a te conforma. Tentațiile vin puternice. Vanitățile își joacă rolul.
ÎNTR-UN MEDIU HAOTIC ÎN CARE ADULȚII TRĂIESC ÎN FRICĂ, NELINIȘTE ȘI CONTRADICȚIE, CE POT FACE ACEȘTI TINERI?

Există multă corupție peste tot. Apelurile morale îi pot întări pe „cei buni”, dar au puțin efect asupra „celor răi”. Unde este de căutat metoda? Lucrurile care odinioară erau considerate „rele” sunt acum considerate „nu atât de rele”. Alternativ, pancardele moralităţii sunte ocupate cu căutarea țapilor ispășitori.

Între timp, adolescentul, care nu mai este doar un copil în fața autorității și nici încă un adult responsabil pentru el însuși, face tot ce poate; în cea mai mare parte el caută refugiu în felul său. Dar cei sensibili și susceptibili suferă acut.

O viață tulburată în adolecenţă poate distruge cu ușurință o viață întreagă. Teoriile nu ajută. Pentru tânăr, mai ales, căci pentru el budinca este o simplă mâncare.

Există două întrebări:
‼️Cum ne putem pregăti cel mai bine pentru adolescență?
⁉️Cum putem educa cel mai bine adolescentul?

25/07/2024

Pentru părinți, a face față unor fiice adolescente dificile poate fi o provocare – și uneori foarte diferită de creșterea unui fiu adolescent. Adolescentele sunt inteligente, pline de spirit și puternice. Au propriile lor opinii și simt lucrurile profund. Mai mult, adolescentele trec prin tot felul de schimbări fizice și mentale. Ei dezvoltă interese și relații în afara familiei, pe măsură ce își dezvoltă un sentiment de independență.

Drept urmare, adolescentele se pot comporta în moduri care pot fi frustrante pentru părinți. Face parte din procesul natural de creștere a unei femei tinere. Pentru părinții care caută sfaturi despre cm să se comporte cu o adolescentă, cea mai bună abordare este de obicei să asculte cu atenție, să ofere dragoste necondiționată și să nu ia comportamentul fiicei lor prea personal.

🔴Recomandări cheie
➡️Partea creierului responsabilă de judecată și de luare a deciziilor se dezvoltă încă de-a lungul anilor adolescenței, făcând adolescentele mai susceptibile la schimbarea impulsurilor și emoțiilor.
➡️Schimbările de dispoziție sunt cele mai variabile în stadiul de dezvoltare timpuriu al adolescenței, iar fetele adolescente prezintă variații mai extreme în nivelurile de fericire și tristețe decât băieții.
➡️Părintele unei adolescente necesită găsirea unui echilibru între stabilirea limitelor și permiterea acesteia să-și croiască propriul drum.
➡️Cel mai bun sfat pentru părinți cu privire la modul de a face față unei adolescente dificile se rezumă la: rămâneți în strânsă legătură și comunicare cu fiica dvs. și încercați să nu luați atitudinea copilului dumneavoastră personal.

25/07/2024

⚠️De ce adolescentele sunt rele cu mamele lor

👉Este important ca mamele să-și amintească că comportamentul tipic al unei adolescente nu este deloc despre ele personal. Mai degrabă, este catalizată de experiențele fizice și emoționale intense prin care trece fiica ta în timp ce navighează în această etapă de maturizare într-o femeie tânără.

Cu toate acestea, există de multe ori când mamele (și tații) se plâng: „De ce mă urăște fiica mea?” și „De ce este fiica mea adolescentă atât de supărată?”

Iată câteva dintre motivele pentru care creșterea adolescentelor poate fi dificilă.

⏩Efectele emoționale și fizice ale pubertății
Pubertatea are un impact puternic asupra vieții unei fete. Această etapă aduce atât schimbări de dispoziție, cât și experiențe noi. Pentru fete, pubertatea începe în jurul vârstei de 11 ani. În consecință, fetele devin mature fizic între 14 și 16 ani. Iar dezvoltarea fizică care vine odată cu pubertatea poate declanșa probleme de imagine corporală și de stima de sine. Prin urmare, adolescentele sunt adesea conștiente de sine în timpul pubertății, ca urmare a mirosului corporal, a acneei și/sau a disconfortului cu noile modificări ale aspectului lor. În plus, pot fi mai capricioase, deprimate sau anxioase

⏩În plus, creierul adolescentei se dezvoltă încă de-a lungul anilor adolescenței, în special zona creierului care este responsabilă pentru judecată și luarea deciziilor. Această zonă, cortexul prefrontal, nu se maturizează pe deplin până la mijlocul anilor 20. Prin urmare, adolescentele sunt mai susceptibile la schimbarea impulsurilor și emoțiilor..

⏩Schimbări de dispoziție tipice ale adolescenților
Filmele și televiziunile descriu adesea povești clișee ale părinților care își dau seama cm să se descurce cu o fiică adolescentă lipsită de respect. Imaginea stereotipă a unei fiice adolescente dificile implică de obicei uși trântite, țipete, lacrimi și lupte mari cu părinții și frații.

Cu toate acestea, există ceva adevăr în acel stereotip, potrivit cercetărilor. Un studiu publicat în revista Child Development a examinat schimbările de dispoziție la aproape 500 de adolescenți.Cercetătorii i-au urmărit pe adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani. De trei ori pe an, adolescenții au folosit lactatele online pentru a raporta nivelul zilnic de fericire, furie, tristețe și anxietate pe parcursul a cinci zile. Drept urmare, studiul a constatat că schimbările de dispoziție ale adolescenților sunt cele mai variabile la începutul adolescenței. Mai mult, fetele adolescente au prezentat variații mai extreme în nivelurile de fericire și tristețe.

⏩Lupta pentru independență a adolescentelor
Lupta pentru independență este o parte inevitabilă a dezvoltării adolescenților. Adolescentele învață să-și asume responsabilitatea, formându-și propriile valori și descoperă cm să ia decizii potrivite pentru ele.

Astfel, adolescentele își exprimă independența prin alegerile lor de modă, muzica pe care o ascultă, prietenii cu care își petrec timpul și activitățile și hobby-urile pe care le aleg. Și alegerile pe care le fac s-ar putea să nu fie aceleași pe care le-ar face părinții lor pentru ei.

⏩Prin urmare, a fi părinte de fată adolescentă necesită găsirea unui echilibru între stabilirea limitelor și permiterea adolescenților să-și creeze propriul drum. În plus, părinții ar putea avea nevoie să lase fetele adolescente să experimenteze eșecul. Drept urmare, ele învață mai multe despre ei înșiși și dezvoltă rezistența. Dar nu este ușor pentru părinți să stea deoparte și să-și vadă fiicele adolescente cm luptă și uneori eșuează.

Mamă de adolescentă

23/04/2025

21/04/2025

22/03/2025

20/03/2025

26/02/2025

30/10/2024

25/07/2024

25/07/2024

25/07/2024

25/07/2024

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category