10/07/2025
Istoria sărățelelor cu chimen (sau „saleuri”, cm sunt numite mai ales în Ardeal și Banat) este strâns legată de tradiția central-europeană a aluaturilor sărate, fiind o gustare clasică în bucătăria românească și maghiară, dar având și influențe austro-ungare.
Originea
Saleurile cu chimen au apărut în zona Europei Centrale și de Est, fiind inspirate de:
🇦🇹bucătăria austriacă și germană, unde se preparau produse de patiserie sărate cu semințe (precum covrigeii bavarezi cu sare grunjoasă și chimen
🇭🇺bucătăria maghiară, unde „sós sütemény” (produse sărate) erau foarte populare ca aperitive.
În Transilvania, aceste rețete au fost adoptate și adaptate local, în special în gospodăriile săsești și maghiare, unde aluaturile cu untură sau smântână, aromate cu chimen, au devenit nelipsite la mesele de sărbătoare.
De ce chimen?
Chimenul:
era ușor de cultivat local și se folosea frecvent în alimentație și ca plantă medicinală;
are un gust ușor picant și aromat, care contrastează plăcut cu aluatul gras și fraged;
ajută digestia – un motiv în plus să fie adăugat în gustări servite înainte de mesele copioase.
🇦🇩În bucătăria românească
În perioada interbelică și apoi în perioada comunistă, saleurile au devenit populare și în restul țării, fiind prezente:
la cofetării și restaurante, ca gustare de început;
la evenimente festive (nunți, botezuri);
în gospodării, mai ales în perioadele de iarnă sau de sărbători.
Se făceau cu untură sau unt, cu ouă, brânză, iar presărate cu chimen, sare grunjoasă sau chiar cașcaval ras.
