27/10/2025
La poalele vulcanului Vezuviu, orașul roman Pompei fremăta de viață acum aproape două milenii. Străzile sale erau animate de târgoveți și meșteșugari, iar locuitorii – de la negustori la nobili – se bucurau de băi publice, taverne zgomotoase și spectacole în amfiteatrul din oraș.
Prosperitatea și atmosfera lipsită de griji dominau așezarea, fără să bănuiască nimeni că această viață înfloritoare avea să fie curmată brusc de un cataclism devastator.
La 24 august 79 d.Hr., liniștea orașului a fost spulberată de o erupție catastrofală.
Muntele Vezuviu a explodat violent, aruncând în atmosferă un nor uriaș de cenușă și piatră ponce, vizibil de la 160 km depărtare.
Ziua s-a transformat în noapte, pământul se cutremura, iar ploi de cenușă încinsă și fragmente vulcanice cădeau peste clădiri.
Un martor ocular, Pliniu cel Tânăr, a descris un nor negru, înalt, în forma unui pin ce se ridica din munte și se ramifica amenințător pe cer.
Mulți locuitori au fugit îngroziți spre port și pe drumurile din afara orașului, însă aproximativ 2.000 de oameni nu au reușit să scape, pierind sufocați de gaze toxice și îngropați sub avalanșa fierbinte de cenușă.
Cenușa vulcanică și rocile pulverizate au acoperit complet Pompeiul, sigilându-l ca pe o „capsulă a timpului”.
Clădirile, obiectele și chiar corpurile victimelor au rămas îngropate și surprinzător de bine conservate, blocând în cenușă o clipă din viața orașului antic.
Timp de secole, nimeni nu a știut ce se află sub întinderea cenușii întărite, până când ruinele au fost redescoperite accidental în secolul al XVIII-lea.
Săpăturile arheologice ulterioare au scos la iveală un oraș roman aproape intact: străzi, temple, vile decorate cu fresce și mozaicuri, băi publice și chiar un amfiteatru – toate îngropate, dar neatinse de trecerea timpului.
Cea mai cutremurătoare descoperire a fost seria de mulaje din ipsos ale localnicilor surprinși în ultimele momente de viață.
Arheologii au turnat ipsos lichid în cavitățile lăsate în cenușă de trupurile descompuse, obținând siluetele fantomatice ale victimelor: oameni prinși în încercarea de a fugi, familii îmbrățișate sau figuri care își acopereau fața – instantanee dramatice ale tragediei din 79 d.Hr.
