13/12/2025
⚠️ Nu e jurnalism. E o operațiune.
Cum se pregătește preluarea și a sub emoție, proteste și „investigații”
Nu e întâmplător. E coordonat. Și e periculos.
De ce ni se cere să renunțăm la rațiune ca să acceptăm controlul?
Nu mai suntem într-o dezbatere onestă despre Justiție. Suntem într-un moment de ruptură, în care emoția este folosită deliberat pentru a împinge societatea într-o direcție din care nu se mai poate întoarce. Iar cine refuză să vadă asta fie e naiv, fie se preface.
Materialul Recorder despre „Justiția capturată” nu este problematic pentru că pune întrebări. Este problematic pentru că oferă răspunsuri înainte de anchetă, verdict înainte de probă, emoție înainte de lege. Exact ingredientele unei operațiuni de influență.
De ce acum? De ce așa?
Pentru că momentul este perfect.
– Decizii sensibile la CCR.
– Presiune pe ÎCCJ.
– O scenă politică instabilă.
– Nemulțumiri sociale reale, dar difuze: taxe explodate, impozite pe proprietate crescute cu peste 70%, 150.000 de oameni fără apă, căldură, școli și spitale.
Toate acestea sunt scoase din prim-plan și înlocuite cu un singur mesaj simplu și periculos: „totul e putred, trebuie resetat”.
Istoria ne-a învățat ce înseamnă „resetarea” în România. Nu reformă. Concentrare de putere. Slăbirea controlului democratic. Reîntoarcerea serviciilor în Justiție, sub pretextul eficienței și al „binelui public”.
Recorder: jurnalism sau actor?
Există întrebări legitime pe care nimeni nu vrea să le pună cu voce tare.
– Cine finanțează?
– Cine stabilește agenda?
– Cine beneficiază de pe urma escaladării?
În spațiul public au apărut de-a lungul timpului articole și analize care ridică suspiciuni privind legături vechi, de influență și rețea, în jurul unor oameni din zona media „independentă”, inclusiv despre continuități de tip securistic – nu ca fapte demonstrate juridic, ci ca întrebări care nu au primit niciodată un răspuns clar. În orice stat sănătos, asemenea suspiciuni ar fi fost lămurite transparent. La noi, sunt etichetate rapid drept „teorii ale conspirației” și îngropate.
Dar încrederea nu se cere. Se câștigă.
Justiția, sub presiune – nu „capturată”
Avocatul Robert Roșu a spus ceea ce mulți gândesc, dar puțini au curajul să rostească: nu justiție capturată, ci justiție sub presiune. Când emoția înlocuiește proba, când sloganul ia locul analizei juridice, magistratul nu mai judecă liber. Judecă cu teama de a nu fi linșat mediatic.
Iar faptele contează:
ÎCCJ a spus clar – nu s-a desființat niciun complet penal. Nicio decizie. Nici măcar o ședință de Colegiu. Doar o discuție consultativă uzuală. Asta e realitatea. Restul e zgomot.
Proteste „spontane”? Serios?
Puneți-vă o întrebare simplă:
cine a organizat din spate aceste proteste?
Cine le-a amplificat?
De ce sunt tolerate ca „neautorizate”, când altele sunt reprimate imediat?
De ce dubla măsură?
Răspunsul e incomod: nu e despre reguli, e despre scop. Când scopul convine, legea devine flexibilă. Când nu convine, devine baston.
Și politica? Chiar nimeni nu știe nimic?
Să credem serios că și – oameni cu experiență administrativă, cu acces la informație, cu rețele și consilieri – sunt complet străini de acest climat? Că nu văd, nu aud, nu înțeleg ce se construiește? Poate. Dar e o naivitate pe care România nu și-o mai permite.
Nu acuzăm. Întrebăm. Pentru că întrebările sunt ultimul reflex al unei societăți libere.
Adevărul dur
Nu, nu e despre Recorder.
Nu e despre un film.
Este despre pregătirea terenului.
Despre o criză fabricată, din care unii speră să iasă cu mai multă putere. Despre deturnarea furiei legitime a oamenilor către o țintă convenabilă. Despre un stat împins să accepte „soluții excepționale”.
România a mai trecut prin asta. Și știe cm se termină.
Niciun sistem nu cade prima dată prin forță. Cade când oamenii sunt convinși că nu mai are dreptul să se apere.
Deschideți ochii. Gândiți cu propriul cap.
Pentru că după „reset”, nu mai există cale de întoarcere.
Dragilor! Așa se face o lovitură din umbră. Așa se pregătește preluarea Justiției și a SRI sub acoperirea ‘jurnalismului”.
P.S. Dacă vă este greu să gândiți cu propriul creier, puneți-vă o singură întrebare: DE CE AU IEȘIT PE STRADĂ DOAR ONG-URILE , USR-IȘTII și ACOLIȚII LOR? …și să nu uitați un lucru simplu: ONG-urile trăiesc bine din sponsorizări, fonduri de la guvern, fonduri europene. Tu în schimb, trăiești din munca ta!