21/10/2026
Pare a fi asta: https://www.instagram.com/sariyerborekcisi.bucuresti?mdxt=aTlhMmtyZGlvbmE0
M-am culcat azi-noapte cu gândul la börek, m-am trezit cu gândul la börek, am tras pe mine un trening și am tăiat-o spre o plăcintărie aflată în buza Colentinei pe drumul ce duce spre Afumați. Am găsit loc în față, între două furgonete, m-a ajutat să parchez un turc blond-roșcat care mi-a și onorat comanda, mi-a tăiat cu un iatagan plăcintele făcând să crape și să împrăștie foietajul pe tava de inox. Îmi ploua în gură.
M-am așezat lângă o fereastră într-un șir de mese cu scaune din inox, eram singurul bărbat în trening, restul în blugi și geci de fâș, tipi cu fețe muncite care fumau, sorbeau din pahare lalea și vorbeau ei între ei fără să deranjeze pe nimeni, bruneți și nebărbieriți, bărbați-țapi la gândul cărora juisează fetele cu gura mare, genul “cade una, cade toate”.
Pofta îmi creștea mâncând, prin fața vitrinei trecea 21, unul dintre tramvaiele copilăriei mele care, atunci, avea capătul la Uzina de Țevi Sudate acum nu știu ce mai e pe locul ăla dac-o mai fi ceva, gustul plăcintelor cu carne tocată și cu brânză sărată era tot ce îmi trebuia, mă încălzisem, dintr-o boxă aflată pe un perete bleu o cântăreață se tânguia pe un fundal cu viori, mă simțeam bine și cumva în siguranță în miezul acestei bommbe turcești cu fitil de mătase.
La plecare am achitat (mâncat pe săturate, cu tot cu bacșiș, 40 de lei), i-am dat de înțeles turcului c-am să revin și am băut ultima gură de ceai tare, aromat și amar ca iadul care trebuie să fie la fel și la noi și la ei.
