
05/07/2025
Anxietatea și atacul de panică vor să te omoare? Sau... să te protejeze?
Când inima îți bate cu putere, îți tremură mâinile, ai un nod în gât, simți că nu mai poți respira și te temi că o să mori sau o să înnebunești — ai putea crede că ceva teribil se întâmplă.
Așa arată un atac de panică. Dar, contrar senzației, corpul tău nu încearcă să te omoare. Dimpotrivă: încearcă să te protejeze.
Amigdala: Ceasul de alarmă al creierului
În mijlocul creierului tău se află o structură foarte puternică: amigdala. Rolul ei este să detecteze pericolele și să tragă semnalul de alarmă.
Nu face diferența între un urs în pădure și o frică imaginară (cum ar fi teama că nu ești o mamă suficient de bună sau că vei pierde controlul).
Pentru amigdală, frica e frică. Iar când o detectează, declanșează un răspuns automat: luptă sau fugi.
Când creierul percepe pericolul, transmite semnale către corp prin sistemul nervos autonom. Inima bate mai repede, respirația se accelerează, mușchii se tensionează, iar sângele e redirecționat către member, totul ca să poți fugi sau să te aperi.
Acest răspuns a fost vital în epoca în care pericolele erau reale și fizice: animale sălbatice, amenințări de supraviețuire. Astăzi, pericolele sunt adesea emoționale sau imaginare dar creierul reacționează la fel. De aceea poți avea un atac de panică într-un supermarket sau într-o noapte liniștită acasă.
Anxietatea: Mesagerul interior
Anxietatea nu e o greșeală a naturii. Este un sistem de alarmă care îți spune: „Hei, poate e ceva aici ce merită atenție.” Uneori, acest sistem e prea sensibil și se declanșează chiar și când nu există un pericol real. Alteori, e ca un copil speriat care are nevoie să fie ascultat și liniștit.
Atacul de panică NU te omoară
Știu că pare înfricoșător. Dar atacul de panică nu este periculos. Nu duce la infarct, nu înnebunești, nu mori din cauza lui. Este un val intens de adrenalină și frică care atinge un vârf, apoi trece. De obicei durează între 5 și 20 de minute. Ceea ce îl face să se repete este frica de frică, nu atacul în sine.
Cum putem lucra cu aceste reacții?
– Conștientizare: E important să știi ce se întâmplă în corpul tău. Cunoașterea reduce teama.
– Respirație conștientă: Inspiră adânc pe nas 4 secunde, expiră lent pe gură 6 secunde. Asta calmează sistemul nervos.
– Validare: Nu te învinovăți că te simți așa. E o reacție firească.
– Compasiune: Întreabă-te: Ce parte din mine se simte speriată? Ce ar avea nevoie să audă acum?
– Terapie sau suport specializat: Anxietatea se poate reduce semnificativ prin înțelegere, exerciții și însoțire potrivită.
Anxietatea și atacul de panică nu vor să te omoare. Vor să te protejeze. Poate exagerează uneori, poate strigă prea tare, dar sunt, în esență, semnale ale unui sistem care vrea să te țină în siguranță.
Dacă ești mamă și te lupți cu anxietatea, te invit cu drag în grupul meu de sprijin dedicat mamelor anxioase. E un spațiu cu informații, exerciții, inspirație și susținere.
🔗 https://www.facebook.com/groups/1265272595304081/?ref=share