19/12/2025
Am crescut într-un orfelinat, iar singura persoană care m-a susținut cu adevărat a fost prietena mea, Nora. Eram o echipă, ne sprijineam unul pe celălalt pentru că nu mai aveam pe nimeni.
Chiar și după ce ne-am mutat în orașe diferite, am rămas apropiați. Era ca o soră pentru mine.
Dar acum 12 ani, totul s-a prăbușit într-o clipă.
Am primit un apel de la spital: Nora murise într-un accident de mașină, iar fiul ei de doi ani, Leo, supraviețuise.
M-am dus într-un suflet acolo.
Leo stătea pe patul de spital, micuț, confuz, neștiind că mama lui nu mai era.
Nora nu avea rude și nu vorbise niciodată despre tatăl copilului — spunea doar că acesta murise când ea era însărcinată.
Îmi amintesc cm l-am luat pe Leo de mână și am știut exact ce trebuie să fac.
În aceeași zi, le-am cerut să pregătească actele de adopție.
Apoi l-am adus pe Leo acasă.
La început a fost greu — plângea după mama lui, iar noi am trecut prin acea durere împreună. Dar, încet-încet, am devenit o familie.
Au trecut doisprezece ani, iar Leo a devenit întreaga mea lume.
Acum un an am cunoscut-o pe Amelia. Era caldă, blândă, iar Leo a îndrăgit-o imediat. Ea îl trata de parcă ar fi fost al ei.
Ne-am căsătorit și, pentru prima dată, căminul nostru părea complet.
Dar într-o zi, am adormit devreme pentru că eram foarte obosit de la muncă.
Era în jur de miezul nopții când am simțit pe cineva scuturându-mă de umăr.
Am deschis ochii și am văzut-o pe Amelia stând lângă pat, cu fața palidă, cu părul lipit de frunte, respirând sacadat.
Ținea ceva în mâini, dar pe întuneric nu puteam vedea ce este.
— Oliver, a șoptit ea cu o voce tremurândă, trezește-te. TREBUIE SĂ TE TREZEȘTI CHIAR ACUM!
Inima a început să-mi bată cu putere.
— Ce s-a întâmplat?
S-a așezat pe marginea patului. Vocea îi tremura:
— Am găsit CEVA ce Leo îți ascunde de ani de zile! Uită-te chiar acum! TREBUIE SĂ-L DĂM IMEDIAT!
Când m-am uitat la CEEA CE îmi arăta, am rămas fără cuvinte.👇