10/09/2025
Am reparat casa cumnatei mele după o furtună de grindină - m-a lăsat fără 18.800 de dolari și mi-a râs în față. Dar eu am avut ultimul cuvânt.
Am 35 de ani, sunt stabilit în Michigan cu Sarah și doi copii și sunt la începutul propriei mele afaceri de antreprenoriat. Finanțele sunt la limită din cauza materialelor, salariilor și cardurilor de credit, dar pentru mine e important să fiu corect cu oamenii.
După o furtună de grindină, cumnata mea, Tanya, m-a sunat plângând:
„Îmi curge acoperișul! Garajul e distrus! Nu pot trăi așa!”
E din familie, așa că am fost de acord să o ajut. Mi-a PROMIS că îmi va plăti când va veni asigurarea.
Trei săptămâni de muncă cu echipa mea: acoperiș nou, siding, ușă de garaj, rame de ferestre, jgheaburi personalizate. Zile toride, cu 32°C. Timp petrecut cu familia sacrificat. 18.800 de dolari cheltuiți de pe cardurile mele de credit.
Tanya mi-a mulțumit cu îmbrățișări, a adus prăjituri pentru copiii mei și le-a spus tuturor că sunt „eroul” ei.
Lucrările s-au încheiat în iunie.
În iulie? „Încă aștept cecul.”
August? „Agentul de asigurări a greșit.”
Septembrie? „L-au trimis la o adresă greșită, nu te stresa!”
Apoi, Tanya apare cu un SUV nou, strălucitor, cu interior din piele. Între timp, noi ne luptam să punem o cină pe masă din conserve de ravioli.
„Tanya, ți-a venit asigurarea?” o întreb.
„A, da. Acum câteva săptămâni,” răspunde ea, cu o cafea de la Starbucks în mână.
„Și plata mea?”
Ea izbucnește în râs:
„M-am gândit că, din moment ce ești la început de drum cu afacerea ta, ar fi o bună CAZ de PORTofoliu. În plus, am avut grijă de copiii tăi două ore – asta contează, nu?”
N-am putut să dorm în noaptea aia; mă rodea frustrarea.
Pentru petrecerea de inaugurare a casei, mi-am sunat echipa.
A doua zi, doi dintre ei au venit pentru o „inspecție de garanție”. Scopul lor nu era să verifice șindrilele. Era o altă „sarcină.”👇