22/07/2026
Povestea lui Andi (Andrei) la țară - Ziua Plăcintei
A fost odată ca niciodată, într-o zi de vară cu soare auriu, când Andi a ajuns în sfârșit la țară, la bunici.
Nu era singur. În brațe îl ținea strâns surioara lui mai mare - proaspăt absolventă, cu toga încă pe ea, venită direct de la festivitate. Ea îl iubea cel mai mult și Andi știa asta. Când era lângă ea, râdea cu toată gura, cu ochii lui mari albaștri strălucind de fericire.
— Uite cine a venit să ne vadă! a strigat bunicul, ieșind de sub bolta de viță-de-vie cu brațele deschise. Părul lui creț și argintiu dansa în vânt. L-a luat imediat pe Andi și l-a ridicat sus: "A crescut marele șofer de buldozere!"
Iar din bucătăria de vară, unde cuptorul cu lemne duduia vesel, a apărut bunica. Cu ochelarii ei mari, rochia cu floricele și zâmbetul ei cald.
— Am făcut ceva special, a spus ea, ținând cu grijă o tavă aburindă. Plăcintă cu mere și scorțișoară, după rețeta mea secretă. Pentru Andi și pentru surioara lui campioană.
Toți patru s-au adunat în jurul mesei de lemn. Miros de plăcintă caldă, viță-de-vie deasupra, levănțică și busuioc în ghivece.
Andi, în salopeta lui galbenă cu buldozere, era cel mai fericit. Era în brațele surorii lui, lângă bunicul care îl gâdila ușor și cu bunica care îi promitea prima bucățică de plăcintă. Nu avea nevoie de camion sau buldozer acum. Avea tot ce-i trebuia.
Și așa, la țară, cu plăcinta bunicii aburind pe masă, a început cea mai frumoasă după-amiază.
