23/05/2026
Comentariu de Dan Norea:
Cărți primite la schimb – partea a treia
Pe câțiva prieteni de condei i-am întrebat dacă îi interesează volumul meu, “Umor în trei și patru versuri” și, nu numai că mi-au dat acceptul și adresa poștală, dar trei dintre ei mi-au și trimis la schimb cel mai recent volum. Am făcut o afacere foarte bună, cărțile primite sunt, fără excepție, frumoase și interesante. E vorba de “Dinozaurii au murit de plictiseală” de Liviu Nanu din Roșiori de Vede, “Pânza lui Van Gogh” de Virginia Popescu din Ploiești și “Poezia, sanctuarul inimii” de Vasilica Grigoras din Vaslui. A venit rândul celei de-a treia.
Vasilica Grigoraș – Poezia, sanctuarul inimii
Cartea doamnei Vasilica Grigoraș depășește tot cea am primit anul acesta la capitolul originalitate. Pe copertă apare indicația “Ediție multilingvă”. Ei, mi-am zis eu, probabil textele sunt traduse în două limbi, de obicei engleză și franceză. Mai mult de trei limbi străine n-am văzut niciodată. Atât de tare nu m-am înșelat în viața mea. În carte apar 68 poezii traduse în 17 (șaptesprezece) limbi. Nu vă speriați, nu e vorba de 1224 variante. Primele cinci sunt traduse în engleză, următoarele trei în spaniolă, apoi două în germană, încă trei în greacă etc. La engleză, franceză și rusă am observant câte doi traducători. Trebuie să recunoașteți că e o muncă enormă să colaborezi cu 20 traducători diferiți. Normal că am răsfoit volumul cu interes, Cu caracterele slave (rusă, ucraineană, bulgară) eram familiarizat, am făcut în școală mai multă rusă decât îmi doream. Nici caracterele eline nu îmi erau străine. Dar texte în alfabetul specific limbii armene nu mai văzusem.
Citirea succesivă a titlurilor îți dă senzația că ești poliglot – The Laboratory of Love, Poetry, the Sanctuary of the Heart, La magnanimidad de la luna, Abundencia de estrellas, La migration des papillons, Mon cher voleur, Troppo tardi, Mamma!, Sospiro di gioia, Imagino que sou Ariel…
Ajungând la conținut, citez din prefața domnului Costin Tuchila, “Dialog multilingv”: “Deși nu își refuză efuziunea sentimentală, sugerată eventual chiar de titlul acestui volum, poezia Vasilicăi Grigoraș este predominant reflexivă. De cele mai multe ori, sentimentul rămâne pe plan secund, în umbra ideii. Acest gen de poezie pare mai ales un dialog cu sinele, fără ocolișuri sau dedublări, în care exprimarea directă e cultivată cu naturalețe.”
Sub titlul “Îndorurată de inocență”, autoarea ne dezvăluie geneza acestui volum.
În curgerea fină
a nisipului din clepsidră
mă răsfăț în anotimpul
versului alb așezat cu migală
în poemele zvăpăiate
din avalanșa
dorurilor neostoite.
“Poezia, sanctuarul inimii” nu este degeaba aleasă ca purtătoarea titluilui întregului volum.
Poezia este sanctuarul inimii,
plămadă sfântă în flacăra iubirii
cu scânteieri duhovnicești,
Trilurile sale îmi sunt poruncă.
Îi sunt pururea credincioasă
și cu pioșenie m-aplec
în fața purității sale.
Temele sunt diferite. Dragostea e studiată în „laboratorul dragostei” prin “lentilele fine ale microscopului personal”. Multe poezii sunt adevărate ode adresate naturii. Noaptea ai parte de “luna indiscretă când privește prin ferestre milioane de chipuri”, dar și de “puzderie de stele”. Ziua “ploaia cade cu nemiluita, mintea mi-e în nori și inima în vânt”. Anotimpurile se conjugă pe rând, ba chiar în două limbi, în greacă și în sârbă. Femeia “e mamă a durerii, fiică a bucuriei, soră a bunătății, oglindă a hărniciei, doamnă a poeziei…” dar noi, copiii ei “nu ne oprim să-i ștergem lacrimile care-i inundă ochii uneori, nu-i cunoaștem dorințele, temerile, durerile, ale noastre sunt mai importante.” Sub “cerul măreț al lui Eminescu” este pomenit dorul de Luceafăr, “astrul veșnic tânăr s-a înălțat mult prea devreme într-o lume cu stele si-odihnește în pace de-a dreapta Cuvântului.” Fericirea e tratată filozofic “Epicur credea că a fi fericit trebuie să fii ca pietrele, insensibil la orice suferință.” Dar poeta ne sfătuiește, în două poezii diferite “ne trezim mult prea târziu anchilozați de timpul fugar. Omule, Trăiește Clipa!”. Bineînțeles, titlurile sunt în latină – Carpe diem.
Întrucât pe Vasilica Grigoraș am cunoscut-o datorită haikuului, merită menționat capitolul de la sfârșitul cărții, “Poeme de inspirație niponă”, care prezintă câteva pagini intitulate “Revigorare: haiku”, “Zile post: senryu”, “Flori de tei: tanka”. Voi cita câteva senryuuri, e genul meu preferat.
zi de post negru –
șeful aprig postind la o
bucățică bună
dilemă în post –
o albă ca zăpada
ori o negresă
cu poale în brâu
gospodinele din sat –
edilul la post
Sper că v-am trezit interesul. Căutați-o pe Vasilica Grigoraș și întrebați-o așa, mai subtil: “De unde pot face rost de un volum?”
https://editura.leviathan.ro/2026/05/19/vasilica-grigoras-poezia-sanctuarul-inimii/
