01/07/2026
Casa Maria Lahovary și farmecul unui castel uitat
-Bucureștiul este un oraș al contrastelor arhitecturale, însă puține artere conservă parfumul Belle Époque la fel de bine ca Calea Dorobanților. La numărul 39, ascunsă parțial de vegetație și protejată de un gard elegant de fier, se află o clădire care pare să sfideze timpul: Casa Maria Lahovary.
-Pentru exploratorii urbani și pasionații de clădiri vechi, această reședință aristocratică reprezintă o veritabilă capsulă a timpului, amintind de perioada în care Bucureștiul era supranumit „Micul Paris”.
-În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, elita politică a României își disputa nu doar influența în Parlament, ci și prestigiul imobiliar. În 1886, liderul conservator Ion M. Lahovary (avocat, viitor ministru și președinte al Senatului) achiziționează o parcelă generoasă pe Calea Dorobanților. Pentru a-și ridica reședința de familie, el apelează la serviciile arhitectului elvețian Louis Pierre Blanc, un nume de referință în peisajul arhitectural bucureștean.
-Planurile sunt definitivate în vara anului 1889. Blanc, un fin cunoscător al preferințelor boierimii române educate în Occident, optează pentru o amplasare atipică: retrage corpul principal al casei adânc în interiorul curții, izolând locatarii de zgomotul și praful bulevardului.
-Aici, în această oază de liniște, a crescut și a visat în adolescență viitoarea scriitoare și prințesă Martha Bibescu (născută Lahovary), alături de surorile sale.
-Privită de pe stradă, clădirea captează atenția prin acoperișurile înalte, iar structura dezvăluie elemente de un farmec aparte:
fereastra triplă descrescătoare amplasată în partea dreaptă a parterului, oferă fațadei o asimetrie controlată, amintind de ferestrele marilor castele europene. Deasupra acestui ansamblu vitrat se distinge un cartuș ornamental sculptat cu literele „ML”, inițialele Mariei Lahovary. În timp ce fațada principală este monumentală și realizată din zidărie masivă, în partea din spate arhitectul a proiectat o verandă deschisă din lemn cu soclu de zid, aducând un suflu rustic în mijlocul unei reședințe fastuoase.
-Deși avea un aspect clasic, imobilul a fost dotat de la început cu cele mai avansate tehnologii ale vremii: rețea de apă curentă, instalație electrică proprie și băi moderne. Proprietatea era completată de dependințe masive (peste 600 mp) care adăposteau grajdurile, remiza pentru trăsuri și, ulterior, un garaj auto.
-Destinul caselor boierești din București după anul 1945 a fost adesea tragic. Multe au fost naționalizate, compartimentate abuziv sau lăsate în paragină. Casa Lahovary a supraviețuit regimului comunist, iar în perioada postdecembristă a intrat în proprietatea omului de afaceri Fathi Taher.După o perioadă lungă în care a servit ca spațiu educațional, degradarea economică a firmei proprietare a împins monumentul istoric în procedură de insolvență și licitație publică.
-Imobilul a fost cumpărat recent de fondatorii rețelei Sensiblu. Aceștia au decis ca renumita Cambridge School of Bucharest să revină în această locație istorică, oferind clădirii o utilitate pe termen lung.
Despre Maria Lahovary (Smaranda Emma Mavrocordat)
-A fost fiica principelui moldovean Alexandru „Ursu” Mavrocordat și a Elisei Mavrocordat (născută Millo), descendenți din influenta ramură domnitoare a lui Constantin Mavrocordat.
-A fost căsătorită cu politicianul și diplomatul român Ion N. Lahovari (ministru de externe al României și trimis extraordinar la Paris).
-Împreună au avut 5 copii (patru fete și un băiat): Martha Lucia Lahovary (devenită prin căsătorie Prințesa Martha Bibescu), celebra scriitoare, eseistă și figură centrală a aristocrației europene Jeanne (Ioana) Lahovary, căsătorită cu diplomatul și scriitorul Jean Văcărescu, Madeleine Lahovary, Marguerite Lahovary, Gheorghe (George) Lahovary, singurul lor fiu, a cărui moarte prematură din tinerețe a marcat profund și tragic destinul întregii familii.
-A trecut în neființă la 16 aprilie 1920, la vârsta de 59 de ani, în orașul Lausanne din Elveția.
*text generat de AI.
