13/07/2025
Și știi ce e cel mai frumos uneori? Să nu faci absolut nimic. Nimic mai mult decât să stai pe plajă, cu sunetul valurilor în fundal, cu nisipul sub picioare și cu gândurile lăsate libere. Să nu alergi după cadre perfecte, să nu numeri like-uri, să nu te gândești dacă ai postat „ce trebuie”.
Doar că, inevitabil, când revii online – chiar și cu o poză banală, cu o glumă nevinovată sau o vorbă spusă cu autoironie – apare și zgomotul. Comentariile acelea care încep cu „nu vreau să fiu răutăcios, dar…”. Femei care râd de alte femei. De cm arată. De ce poartă. De cm se exprimă.
Și atunci, inevitabil, te întrebi: pe cine încerc eu să mulțumesc?
De ce ar trebui să-mi fie frică sau rușine de cine sunt?
Sunt prezentă în online de peste 5 ani. Am scris articole documentate, am făcut clipuri muncite, am investit timp, idei și energie. Și totuși, cele care atrag cel mai mult sunt glumele. Ironiile. „Caterinca”. Astea stârnesc reacții. De cele mai multe ori, nu cele mai blânde.
Dar știi ce am învățat în toți acești ani?
Că nu trebuie să încerci să mulțumești pe nimeni.
Pentru că, la final de zi, aplauzele care contează sunt cele care vin de la oamenii care te cunosc cu adevărat. Din viața reală. Nu din story-uri.
Da, suntem în Grecia.
Mâncăm de la supermarket, ne cărăm sezlongurile în portbagaj, stăm în aceeași cazare de 5 ani, conducem o mașină de 18 ani. Și nu ne dăm ce nu suntem, doar ca să dăm bine pe net.
Și da – glumele, caterinca, dar și clipurile bine documentate, vor continua.
Pentru că sunt parte din noi. Și pentru că autenticitatea nu are filtru.
Ce vreau eu să spun este că... nu trebuie să fim pe placul tuturor. Și nici nu e sănătos să încercăm.
Că e perfect în regulă să nu ai totul „așa cm TREBUIE”. Să n-ai farfuria perfectă, abdomenul tras prin Photoshop sau vacanța scumpă.
Că e OK să râzi de tine, să porți haina aia care nu flatează dar în care te simți bine, să spui ce gândești – chiar dacă nu e „în trend”.
Că nu trebuie să dovedești nimănui nimic. Nici pe plajă, nici online.
Și dacă e un lucru care a rămas constant în toți anii ăștia de când sunt activă pe internet, e fix ăsta: autenticitatea bate orice filtru.
Așa că o să postez și glume. Și colțuri de liniște. Și realitatea aia banală care nouă ne aduce bucurie.
Pentru că ăsta e locul meu. Cu de toate. Cu bune și cu miștouri. Cu Grecia aceea de supermarket și cu bucuria sinceră a unui frappe la 1 euro și un gyros pe un scaun de plastic, în fața mării.
Și dacă uneori pare că nu e „conținut de calitate”, e pentru că e, înainte de orice, viață reală.
Și viața reală e cel mai bun conținut.
