De Fusta Mamei Podcast

03/12/2024

O încercare de a înțelege la un nivel mai profund ce se întâmplă, dincolo de panica generalizată legată de comunism, ruși, sistem.

Din păcate ura, frica, conflictul prind la public. Minciuna circulă mai repede, pentru că ea intrigă automat oamenii. Binele e bine așezat în noi, dar răul nu. Pentru că e foarte greu să așezi și răul în tine, cm spunea și Jung, pentru a deveni complet. Să te iei la trântă cu tine însuți e o munca extrem de grea, de curajoasă, necesită timp. Așa că rămânem aici, la suprafață, îndreptați către exterior, proiectând.

Oamenii suferă profund, pentru că nu au fost crescuți în siguranță, cu limite sănătoase izvorâte din grijă, din respect. Majoritatea am fost crescuți de tați misogini, nepregătiți pentru viață, care ne trozneau din vorbe sau chiar fizic. Ei sunt reperul nostru de putere și bărbăție, furioși, imprevizibili și veșnic nemulțumiți de noi sau cu așteptări nerealiste. Autoritatea nu a fost niciodată în noi, cultivată, ajutată să crească, ci mereu din afară. Suferința provocată e vie în noi. În lipsa de instrumente pentru a o confrunta, avem nevoie de o figură paternă, de un apărător, de un protector, de cineva care să o curme. Suntem victime ale trecutului, ne plângem, nemulțumiți vrem o cale ușoară. Alegem mai degrabă să credem orbește decât să ne cercertăm, să ne punem întrebări.

Aceste figuri paterne, in definitiv, au fost la rândul lor private de iubire. De grijă, de respect. Mai mult ca niciodată e cazul să ne îndreptăm atenția către noi, noi mamele. Dacă ar fi să cred în vreo putere și vreo energie, ar fi aceea vindecătoare a iubirii, care ca și răul sălăsluiește în noi și strigă disperată: sunt aici!

23/05/2024

Feminitatea… Toate drumurile bine batatorite pe care nu le-am mai continuat si toate acele lumi in care aleg sa ma pierd cu inima deschisa. Toate clipele in care am grija de mine! Toate poeziile pe care inca le mai scriu, le mai simt, le mai plang. Toate visele venite din sufletul meu, nu din ce spun unii si altii, toate momentele in care stiu cine sunt. Toate conversatiile pe care le port cu deschidere si vulnerabilitate, dar si acelea pe care am ales sa nu le mai port. Toate NU-urile simtite si spuse. Toate clipele de s^x facute doar din placere si bucurie. Toate sfaturile, incurajarile, vorbele blande, toate aprecierile pe care le simt si le impartasesc fata de oameni, dar si clipele mele de singuratate. Bucuria de a lucra pentru oameni. Toate momentele petrecute cu puii mei fara sa imi mai pese de lume, reguli, deadline-uri, ci doar de linistea sufletelor noastre. Toate orele de alaptare si somnurile dulci. Odihna. Toata curiozitatea. Dansul si muzica. Grija si dragostea. Senzualitatea si joaca. Vulnerabilitatea, tristetea, durerea, acceptarea. Pacea, “Feminitatea”… 🥹🌹

14/02/2024

29/11/2023

Am discutat cu psihanalist jungian și lector universitar Maria Tănase-Mânzat despre complexele parentale - matern și patern, în doua episoade diferite. Complexele sunt situații de viață, evenimente, relaționări puternic încărcate emoțional, care își lasă amprenta asupra psihicului nostru și determină gândiri stereotipe, reacții automate, anumite tipare comportamentale.

Mama și tatăl ocupă un loc important în dezvoltarea copiilor, însă ei nu trebuie să îi modeleze, să îi “dreseze”, voluntar sau involuntar/inconștient. Rolul mamei este de a învăța relația copilului cu lumea, cu viața, cu Erosul, cu dragostea și afectul, pentru ca acesta să se poată bucura de resursele interioare și exterioare, de propriul trup, de viața însăși. Tatăl joacă rolul de a-i arăta copilului forța, autoritatea interioară sănătoasă, capacitatea de a ocupa un loc al său în această lume, puterea de a acționa, a avea o direcție și o disciplină.

De desprinderea la timp de părinți depinde maturizarea noastră. Chiar dacă mama și tatăl au fost suficient de buni, de prezenți si capabili să observe și să se observe, de conștienți de sine, de maturi, totuși ei devin o piedică în evoluția copiilor dacă nu le permit acestora să pornească singuri în lume, departe de așteptările lor inevitabile, de proiecțiile și reprezentările lor.

Din păcate, noi, majoritatea adulților de astăzi și proaspeți părinți din societatea noastră, suntem încă copiii părinților, încă ne raportăm existența la ei, încă nu am reușit să creăm un raport sănătos cu mama și tatăl interior. Greșelile și traumele propriei noastre copilării ne sabotează, ne îngreunează. Fie că ne idealizăm părinții, considerându-i “eroi”, “minunați”, cu o imensă capacitate de sacrificiu, fie că suntem prea furioși pe ei, incapabili să acceptăm că acestea ne-au fost drumul și destinul, rezultatul este același. Părinții noștri sunt doar niște oameni, iar primul pas este să îi putem vedea drept ceea ce sunt cu adevărat, cu bune și cu rele, să scoatem la suprafață, din adâncurile noastre, adevărul despre ceea ce am și NU am fost și suntem și noi. Conștientizare și (auto)cunoaștere.

Las link-urile cu cele două episoade extrem de importante și valoroase despre complexele parentale, în secțiunea de comentarii! 👇🏻👇🏻👇🏻👇🏻👇🏻

27/11/2023

🥹🤍 Let us heal, let us bloom ☁️🌿

15/11/2023

🤍🦋🙏🏻

13/11/2023

Tatăl reprezintă forța, cugetarea, puterea de a acționa și a avea o direcție, disciplina, felul în care ne așezăm în lume, regulile și limitele sănătoase. De prezența și capacitatea tatălui de a se conecta la afect, de a avea această forță interioară și a-și ocupa locul său în lume, depind dezvoltarea sănătoasă, armonioasă și maturizarea copiilor săi. Iată de ce nu doar mama este importantă!

Maria, cu o experiență de peste 20 de ani în lucrul cu oamenii ca psihoterapeut, lector universitar și formator în psihologie analitică jungiană, ne expune simplu și totodată impresionant rolul tatălui în dinamica de familia și în destinul fiilor și fiicelor lui. Cum poate acesta învăța să devină un părinte suficient de bun, de prezent și de puternic? Află și tu.

Link în secțiunea comments.