Țara cu Balauri

11/08/2025

- Cetatea Turris (TR) 04:45 | https://taracubalauri.com/2019/07/14/cetatea-turris/- Cetatea Sucidava (OT) 10:28 | https://taracubalauri.com/2019/07/14/cetate...

07/08/2025

06/08/2025

"De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă.

De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și privește cm înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi.

Poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ.

Dar tu nu-ți încărca azi sufletul cu tristețe, nici nu îl certa, căci așa îți va sta până va da din nou colțul ierbii.

[...]și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă."

01/08/2025

Cred că mă apropii de o sută de biserici vechi și cu greutate culturală pe care le-am văzut în ultimii 5-6 ani, majoritatea din acestea fiind în Muntenia și Oltenia. Nicăieri nu mi-a fost dat să văd o frescă exterioară atât de frumoasă, interesantă, plină de simboluri și detalii ale veșmintelor precum cea pe care o vedeți aici.

Biserica POTECAȘILOR din cătunul Viorești, comuna Slătioara, jud. Vâlcea este efectiv o mică bijuterie culturală, un monument cultural de categoria B.

De jur-împrejurul bisericuţei, sub registrul superior al fațadelor, ctitorii s-au imortalizat în picioare sau călare pe caii lor, într-o adevărată cavalcadă superbă. Friza respectivă conservă nu mai puțin de 25 personaje, ale căror nume s-au păstrat în majoritatea lor, femeile şi bărbaţii fiind înrudiţi între ei. Totodată, cm lesne se poate observa în fotografiile atașate, friza este încadrată de două brâie cu bogate motive decorativ-simbolice, ambele înconjurând biserica în sine.

Portretele potecașilor sunt delimitate prin rozete cu motive vegetale, care au în centrul lor simbolul crucii. Potecaşii erau moșnenii care, cu caii lor mici, cutreierau și apărau potecile înguste de munte ce desenau granița Olteniei în raport cu Austro-Ungaria pe la o mie șapte sute și ceva. Acești potecași, paznicii ţinutului practic, poartă caftane albe şi au pe cap cuşme negre, ascuţite. Singurul dintre personajele călare altfel îmbrăcat este vătaful de plai Ion Vătafu Urșanu, reprezentat în veşmânt de culoare neagră, acesta fiind și unu din ctitori. Mișcarea potecașilor poate sugera, într-un fel sau altul, că ei străjuiesc şi îşi păzesc zona încredinţată dar, pe de altă parte, se poate înţelege şi că aceiaşi potecaşi supraveghează lăcașul de cult din punct de vedere spiritual.

Portretele ctitorilor sunt reprezentate frontal, aceștia având privirea îndreptată în jos, aspect ce poate sugera evlavia lor. Femeile au pe cap năframe albe (?) iar preoții un culion (?). Mulți dintre bărbați poartă mustață și au părul lung, strâns la spate. Acest detaliu vizual poate fi considerat şi un document de epocă, privitor la înfăţişarea oamenilor timpului. În mâna dreaptă, aproape fiecare dintre aceste personaje ţine o cruce.

Biserica, așa cm reiese și din pisania aflată la intrare, a fost ridicată în 1781 și refăcută în 1800, unii din ctitori fiind Ion Vătafu Urșanu, soția sa Andreica și părinții Vlad și Stanca : ''Cu ajutoriu lu D(u)m(ne)zeu s-au ziditu această sf(â)ntă besiarecă în hramu sf(â)intei Intraria în Be(seri)că a Născătoarei de D(u)mnezeu, Fecio(a)rei M(a)rie şi a Sf(â)ntului Ioanu Botezătoriu. Şi s-au făcutu de roibumlu D(u)m(ne)zeu , Ionu i soţiia lui, Anădreca i pări(n)ţi(i) mei, Vladu, Stancia. Şi s-au făcutu cu to(a)tă cheltuiala lui. No(ie)măvre din 29, Ieat 7290 (1781).''

Când am ajuns eu aici, în mijlocul unei zile de vineri, nu am găsit-o deschisă. Îmi pare puțin rău că nu am reușit să o văd și pe interior, singura imagine cu ceva protrete fiind cea pe care am făcut-o print-o mică fereastră care nu avea geam. În fotografiile din această postare am pus numele personajele acolo unde au fost ușor de identificat.

Din ce am înțeles, biserica a trecut printr-un amplu proiect de restaurare în 2004. Și este foarte bine că s-a întâmplat acest lucru, pentru că azi avem parte de un loc superb aflat în apropierea râului Cerna (Vâlcea).

Atât de mulțumit și fericit sunt că am reușit să ajung și pe aici! :)

26/07/2025

În Subcarpații Getici, pe un platou montan și în proximitatea Parcului Național Buila-Vânturarița și a carierei de piatră din acea zonă, se află o biserică cu multă greutate istorică și culturală pentru România de astăzi.

Ridicată spre jumătatea secolului XVII (1633 - 1637), ctitoria voievodală de pe Muntele Arnota [1183m alt] este astăzi locul unde se odihnește unul dintre cei mai longevivi domni ai Țării Românești, un adevărat patron al bisericilor și protector al culturii: MATEI BASARAB.

MATEI BASARAB avea rădăcini importante în familiile de boieri Brâncoveni și Craiovești. După tată, marele vornic Danciu din Brâncoveni s-a numit, și ar fi trebuit să se numească întreaga viaţă, Brâncoveanu, la fel ca și ruda sa dintr-o altă generaţie, Constantin Brâncoveanu. Numai că ambii și-au luat și li s-a recunoscut numele de familie Basarab, care venea însă pe filieră Craiovească. Acest onomastic nu era întâmplător și Matei Basarab a avut exemplul apropiat al unui alt Craiovesc, care la precedat în primul deceniu al secolului XVII, aducând pe tronul Ţării Românești noua dinastie a Basarabilor-Craiovești. E vorba de Radu Șerban, din ramura Craioveștilor din Vlașca.

Mama lui MATEI BASARAB a fost Stanca din Hotărani, iar bunicul său era Vâlsan din Caracal, nepotul voievodului Neagoe Basarab. MATEI BASARAB a fost căsătorit cu Elina Năsturel, a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel. Precum tatăl său, MATEI BASARAB a fost oștean și căpitan în oastea lui Mihai Viteazul.

Odată ajuns în fruntea Țării Românești, MATEI Aga din BRÂNCOVENI reface economic și întărește politic țara, dezvoltă cultura și construiește, renovează sau finanțează peste 45 de lăcașuri din cult. Voievodul, a cărui titulatură era „Io Matei Basarab domn al întregii Ţări Ungrovlahia și al părţilor de peste munţi, Herţeg de Amlaș și Făgăraș și celelalte”, a avut parte de o domnie liniștită în cei mai mulți ani, care însă spre final a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, și o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, conflict ce avea să ducă la Răscoala Seimenilor (1655) din timpul lui Constantin Șerban.

În pronaosul Mănăstirii Arnota se odihnesc Matei Basarab și tatăl său, Danciu. Tablourile votive sunt reprezentate astfel (vezi în fotografiile atașate aici):
- Io Mateiu Basarabă Voevod; considerat ca fiind unul din cele mai frumoase și importante portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre.
- I Gospojdaego (Doamna) Elina.
- Jupân Datko, mare armaș din Izvorani și Brâncoveni, unchiul lui Matei Basarab.
- Jupânița Stanka, mama lui Matei Basarab.
- Jupân Preda vel Spătar, bunicul lui Constantin Brâncoveanu.
- Papa Brâncoveanu, fiul lui Preda și tatăl lui Constantin Brâncoveanu.
- Jupân Danciul vel Vornic, tatăl lui Matei Basarab.
- Jupânița Stanka, mama lui Matei Basarab.
- Jupân Radu postelnic, posibil unchiul lui Matei Basarab, fratele lui Datko și Danciu.
- Jupân Barbu postelnic, fratele lui Matei Basarab.
- Jupân Vâlsan, bunicul lui Matei Basarab.

Dintre toți voievozii care au domnit în Țara Românească și/sau Moldova, MATEI [Brâncoveanu] BASARAB rămâne preferatul meu.

24/07/2025

''Și nu fu pre voe câinilor de tătari''
---
Pe raza satului Gânțulei de Vâlcea, în văile din apropierea râului Mamu, afluent al Oltului, încă stă-n picioare biserica fostei Mănăstiri Stănești.

Înconjurat în mare parte de salcâmi, plopi, ulmi și alți arbori specifici zonei de câmpie, lăcașul de cult păstrează în pronaos, înscris în piatră, unul din cele mai interesante texte de cronică din istoria noastră, care vorbeşte despre din evenimentele la care a luat parte unul dintre cei mai faimoşi căpitani ai lui Mihai Viteazul, stolnicul STROE BUZESCU.

Din ce am înțeles/citit, biserica a fost ridicată undeva la jumătatea sec. XVI, printre ctitori fiind Mogoş banul, fiul său Mogoş spătarul şi Giura logofătul împreună cu soţia sa, Vilaia. Spre finele sec. XVI, biserica și construcțiile apărute ulterior ajung sub tutela unor rude mai îndepărtate ale fondatorilor, fraţii Vlad banul, Dumitru ban şi Stănilă postelnic, care se trag din boierii Drăgoieşti. Vlad banul este bunicul Fraților Buzești și unul din ctitorii bisericii Căluiu. În prezent, interiorul bisericii Stăneși nu arată deloc bine, pictura fiind degradată iar structura pe alocuri deteriorată. În privdor se află o altă piatră funerară - cea a ''jupânul Dumitru ban, fiu lu jupânului Pârvul, postelnic și al jupâniței Dumitrana''.

STROE, alături Preda și Radu Buzecu, au format grupul Fraților Buzești. Aceștia i-a ajutat pe voievozii Mihai Viteazul și Radu Șerban în bătălii, îndeplinind diferite misiuni politice și militare care li s-au încredințat.

Ultima bătălie la care a luat parte STROE este cea de la Teișani de Prahova, localitatea aflată pe valea râului Telejean. Aici, așa cm reiese și din textul aflat pe piatra funerară, STROE s-a luptat cu ginerele hanului tătar Gazi Ghirai, conflict pe care l-a câștigat însă din care a ieșit grav rănit.

Iată inscripiția:
''- În numele Tatălui și Fiului, Sfântului Duh, amin.
- Aista patră pe grop jupănului lu Stroe Buzesculu ca-u fostu stolnicu la Mihai Vodă și au fost la tote războile denpreună cu domănu său ca o slugă credincioasă.
- Și la războiu di întâi dobîndi rană la mănă stăngă de turci. Și la războiu de la Giurgiu cănd se loviră cu hanul sâ răni în ochiul stâng dă săgeată. Și au slujitu pre Mihai Vodă pănă în Țara Ungurească.
- De se sculară boerii țării și cu Buzeștii și ridicară pe Radulu vodă, dară Simion vodă cu turci, tătari, moldoveni și mulți fară samă veniră den țara Moldovei.
- Eșiră Buzeștii din țara lor la țara Nemțească, iar atuncea merse jupânul Stroe la păratul nemățesc ca să ia ajutori, de-eșiră la țara Rumânească cu Radu vodă. Și nui așteptă Simion vodă. Deci se-u ridicat cu iei și moldoveni și hanul cu mare oaste de tătari. Și eșiră de se loviră în Gura Telejinului la Teiușani în a lu septemvrie 14, 7110 luni demineață pănă sara.
- Și făcură năvală marți demineață de trei ori de toate părțile iar jupânul Stroe atăta nevoie avu stătu și se luptă cu cumnatul hanului și lovi junghie pre tătar. Și dintr-acelu războiu, să răni la obraz și pest-e trei săptămâni să tămplă muri.
- În luna lu octovrie 2, văleat 7110 (1602). Și nu fu pre voe câinilor de tătari.
- Pusa de jupâneasa Sima a stolnicului Stroe. Deaca voi muri, să mă grupați lăngă dumnialui aicea.''

Ăsta e unul din locurile unde îmi doream să ajung de ceva timp și strict pentru această piatră tombală. Biserica merită vizitată, însă foarte rar o găsești deschisă. Preotul nu este din localitate, astfel că vine doar la nevoie pe acolo. A trebuie să întreb pe la vreo 6-7 case din sat până când am dat de cineva care avea cheia de acces.