ARPIA București

28/03/2025

Despre conducerea Ministerului Apărării Naționale! Curios într-un anumit mod, este că mulți militari pensionați îi acuză pe generalii și pe coloneii activi din M.Ap.N., ca fiind responsabili pentru persecuția politică îndreptată contra militarilor pensionați! Parțial real, cu mențiunea că cel puțin începând cu anul 2010 când a fost declanșată prima prigoană contra militarilor pensionați (atunci au fost desființate pensiile militare prin Legea nr. 119/2010 și circa 30 000 de militari pensionați, au avut pensiile "tăiate" la propriu, fără menținerea în plată a cuantumului avantajos), armata (la fel ca și celelalte instituții din sistemul de apărare și ordine publică), nu a mai "născut" generali și colonei capabili să apare interesele militarilor! Acest fenomen fiind dovada incontestabilă, că structurile militare au atins un nivel de politizare care depășește inclusiv nivelul de politizare din perioada comunistă! În acele timpuri, chiar existau generali și colonei care băteau cu pumnul în masă contra partidului, când acesta o lua razna! Cum a fost cazul într-o perioada în care renegata bolșevică Ana Pauker a cerut desființarea pensiilor militarilor, însă nu doar generalii și coloneii români de atunci s-au opus cu fermitate - cu riscul de ajunge în fața plutonului de execuție sau în închisori, ci chiar comuniștii români civili s-au opus, pe motiv bine fundamentat și care ține de o rațiune și o moralitate elementare, că pentru a fi egalitate deplină în drepturi, trebuie desființate și interdicțiile de drepturi impuse militarilor! Moment în care Ana Pauker și-a înghițit limba, bolșevica realizând că în acest caz nu îi mai place egalitatea în drepturi! Pur și simplu, în vremurile mai actuale, mai exact începând cu anul 2010, deși rezerva profesionistă a armatei a protestat și protestează, în mod constant, în stradă și în spațiul online, să își apere drepturile de pensie - percepute ca fiind singura compensație de ordin rezonabil pentru multitudinea de intedicții impuse militarilor, nu doar că nu au existat generali sau colonei activi care să încerce să își apere subalternii. Măcar printr-o simplă declarație publică, nefiind nicăieri interzis să declari susținerea pentru o componentă a sistemului militar! Dar, nici măcar lideri ai subofițerilor/maiștrilor militari sau ai soldaților/gradaților, nu au încercat să intervină în favoarea colegilor lor pensionați și care la război ar fi din nou reactivați - aterizând în tranșee după ani de zile de persecuție politică privind pensiile lor! Și pe acest fond al lașității capilor militarilor aflați în sistem începând cu anul 2010, politicul "a încălecat" complet armata, reușind în pseudo-democrația actuală, ce nu a reușit Ana Pauker în totalitarism!

Revenind însă la conducerea M.Ap.N.! La modul oficial, adevărata conducere a M.Ap.N. nu este nicidecum reprezentată de generalii sau coloneii de pe la diverse direcții sau din statele majore! În mod paradoxal, conducerea oficială a M.Ap.N. fiind formată dintr-un singur militar de carieră (șeful statului major al apărării) și ⚠️4 politruci civili (3 secretari de stat și ministrul apărării). Iar ca treaba să fie clară, politrucii civili "au furat" de la șeful statului major al apărării, orice atribuție/autoritate privind gestionarea vieții militarilor, singura obligație/autoritate a șefului statului major al apărării, fiind aceea de instruire a trupelor și de execuție a planurilor de instruire și război, și acestea executate tot după concepția celorlalți 4 politruci din conducerea M.Ap.N.! Șeful statului major al apărării nu are nici măcar o direcție în subordine care să se ocupe nu doar de calitatea vieții personalului - inclusiv de viața militarilor pensionați, toate direcțiile responsabile de viața militarilor - începând de la încadrare, personal, salarizare și pensii, continuând cu inițierea diverselor proiecte de legi și până la înmormântări (apropo de faptul că de peste un deceniu, sunt mai mult civili înmormântați cu onoruri militare, decât militari autentici) sunt subordonate direct/nemijlocit ministrului apărării naționale și celorlalți 3 politruci civili din conducerea M.Ap.N. Astfel că șeful Statului Major al Apărării nu mai este în minister, decât "caporalul"aflat la cheremul celor 4 politruci civili din conducerea M.Ap.N., primul om al armatei, fiind deposedat practic în stil stalinist, de orice mijloc legal în a apăra interesele propriului personal! Element care totuși nu îl disculpă privind faptul că măcar așa ca atitudine care să țină de o minimă verticalitate și de demnitate militară, să scoată acolo 2 vorbe "pe piață", din care să rezulte - că "iată, am cerut ministrului apărării și celorlalți 3 membri civili din conducerea M.Ap.N., să termine odată cu persecutarea militarilor pensionați, dar cei 4 politruci nu vor nici în ruptul capului"! Și gata, nu trebuie acte de vitejie, revolte și altele, o simplă declarație ar fi fost suficientă, iar militarii de carieră ar fi realizat cu siguranță corp comun în jurul celui care ar fi trebuit să fie apărătorul nr. 1 al militarilor! Dar nu, șeful statului major al apărării tace - apărându-și scaunul, deși avem convingerea că nu este deloc de acord cu ceea ce se întâmplă! Însă, acesta oscilând între interesul personal și propria sa imagine în fața armatei, a preferat să opteze pentru interesul personal! Și așa s-a întâmplat cu toții șefii statelor majore de la apărare, care s-au perindat prin armată, începând cu 2010 până în prezent (2010 fiind anul din care epoca prostituției politice implementate de Băsescu în instituțiile statului, și-a pus amprenta și asupra armatei, fenomenul fiind dus la rang monumental în zilele noastre, de sinistrul duet politic PSD-PNL )!

〽️ La modul oficial, conducerea M.Ap.N. este aceasta https://www.mapn.ro/conducere/ și este formată dintr-un militar de carieră, "călărit" de 4 civili politruci! Apropo de ultima întâlnire dintre niște reprezentanți ai militarilor de carieră pensionați și conducerea ministerului, militarii pensionați arătându-se "ofuscați" că nu a venit ministrul apărării la întâlnire, ci un secretar de stat https://oficiuldestiri.ro/pensiile-militare-au-ramas-in-aer-la-mapn-angel-tilvar-s-a-fofilat-ce-s-a-discutat-in-spatele-usilor-inchise ! Iar reprezentanții rezerviștilor s-au înmuiat subit! Da, dar acel secretar de stat - politruc evident, nefiind militar de carieră, face parte din conducerea M.Ap.N. - și nu are orice funcție, răspunde de toate politicile de apărare! Inclusiv de cele care au determinat subminarea apărării naționale, subminare demonstrată prin protestele repetate și constante ale rezervei profesioniste a armatei, în stradă și în mediul online! Numai că reprezentanții rezerviștilor, așa cm am mai precizat, s-au înmuiat brusc, probabil și din cauza faptului că s-au văzut față în față și cu o femeie (pe nume Simona Cojocaru)! Și care la fel ca ceilalți 3 membri politruci din conducerea M.Ap.N. nu pare să aibă nicio "greață", că armata României este singura din lume - cu referire la componenta profesionistă de rezervă, în care militarii protestează în stradă și în mediul online! Sub oblăduirea conducerii M.Ap.N. și care prin poziția sa, dovedește că își sabotează din plin propria apărare națională!

(Notă: aceeași stare de lucruri se află și la nivelul celorlalte 6 instituții responsabile de apărare, securitate și ordine publică).

25/03/2025

Astăzi, 25 martie 2025, de Buna Vestire, ședința lunară a ARPIA BUCUREȘTI.
Au cântat și ne-au încântat solistele de muzică populară Maricica Bratu și Veronica Geamănu, invitate și prezentate de actrița Doina Ghițescu.

25/03/2025

Astăzi, 25 martie 2025, de Buna Vestire, ședința lunară a ARPIA BUCUREȘTI.
Au cântat și ne-au încântat solistele de muzică populară Maricica Bratu și Veronica Geamănu, invitate și prezentate de actrița Doina Ghițescu.

25/03/2025

Astăzi, 25 martie 2025, de Buna Vestire, ședința lunară a ARPIA BUCUREȘTI.
Au cântat și ne-au încântat solistele de muzică populară Maricica Bratu și Veronica Geamănu, invitate și prezentate de actrița Doina Ghițescu.

18/03/2025

Motto:  “Lăsaţi orice preamărire a mea. Să nu uitaţi, că toţi care au aflat ceva în diferitele domenii ale progresului tehnic, nu au nici un merit. Dumnezeu le-a dat mintea, nu ei au făcut-o; ar trebui să fim mai modeşti, fălindu-se cu ce au făcut, fac, cm zice Biblia, ca…

17/03/2025

15 martie 2025
Excursie organizată de ARPIA București la Muzeul de Aviație “Dumitru Prunariu” din Pucioasa.
Popas pe aerodromul Ilfoveni, Dâmbovița.

11/03/2025

*** S-au împlinit 80 de ani. Când alte femei se bucură de cadourile de 8 martie, eroina sanitar militar Elena Chiriță murea (în 8 martie 1945) cu ambele picioare amputate, după ce pe front a dovedit abnegație în îngrijirea răniților în luptele purtate în al II-lea război mondial cu trupele germano-maghiare.
*** Elena Chiriță o eroină care (ca și Ecaterina Teodoroiu eliminată din manuale) după 1990 a fost ignorată, și uitată, cm din păcate au fost ignorați și alți eroi, inclusiv elevii eroi de la Păuliș care au luptat in 1944 în pentru apărarea țării la atacul trupelor maghiare susținute de germanii conduși de Hi**er pe vremea aceea.
*** SCURT istoric- Din 1941 a absolvit un curs pentru infirmiere organizat de Crucea Roșie. Spitalul unde a lucrat ea, a fost transferat din 1944 în Lipova(Arad) iar infirmiera Elena Chiriță a îngrijit si vindecat numeroși soldați răniți ca sanitară în sectorul Batalion1/Regiment96 Infanterie , inclusiv în luptele de la Păuliș unde in septembrie 1944, elevii unui liceu militar trebuie să apere granițele de nord-vest ale țării după ce armatele germană și maghiară au atacat dinspre vest, ocupând Aradul, iar pe valea Mureșului a continuat înaintarea Divizia blindată Nr. 1 ungară „Budapesta”care s-a luptat la înaintarea sa cu Detașamentul de elevi militari Păuliș(de la Școala de subofițeri) astfel că au fost mulți morți si răniți printre elevii români, o parte dintre răniți fiind îngrijiți și salvați de Elena Chiriță si medici, sanitari militari.
*** A fost rănită mortal de inamicul din Forrásmajori, cu un proiectil de Brandt (mortier, aruncător de mine).
***A fost înmormântată în Cimitirul Eroilor de la Radna, lângă ceilalți eroi căzuți la Păuliș, mulți fiind elevi ai Şcolii de subofiţeri de la Radna.
*** Din biografia Elenei Chiriță - născută în 1917, în copilărie a trăit în sărăcie. În 1929, la vârsta de 12 ani, a fost nevoită să plece la muncă în altă localitate ( la Târgoviște) ca ucenică la un atelier de croitorie, dorind să învețe meserie, dar stăpâna atelierului a folosit-o mai mult ca slugă. Apoi, s-a angajat la un spital, dar fiindcă în copilărie a fost nevoită să muncească de la 12 ani si nu avea încă studii, a lucrat ca femeie de serviciu. Însă ulterior a învățat făcând cursuri de infirmerie devenind sanitar militar.
***Ca recunoaștere a eroismului dovedit pe câmpul de luptă Elena Chiriță a fost decorată de mai multe ori atât în viață, cât și după moartea sa din 1945 – mai întâi, în viață a primit „Meritul Sanitar” Clasa II-a si apoi ală decorație Clasa I-a, iar post-mortem, după război si cu alte 3 distincții: medalia „Virtutea militară”, „Virtutea ostășească” și Ordinul „Apărarea Patriei”.
*** În 1967, o lucrare memorialistică intitulată „Sergent Elena Chiriță” a fost scrisă chiar de fostul comandant al Detașamentului Păuliș (General maior (r) Alexandru Petrescu).
***Până în 1990, Elena Chiriță era menționată în unele manuale școlare, inclusiv in manuale de clase 1-4. Din păcate, după 1990 a fost ignorată, și uitată, și eliminată din manualele școlare alternative publicate după 1999 si anii 2000 și în prezent, cm din păcate au fost ignorați și alți eroi, inclusiv elevii eroi de la Păuliș.
***Dar în satul ei natal (Suseni din comuna Bogați/jud.Argeș), școala poartă numele ei - Școala „Elena Chiriță”.
***CONTINUAREA in articolul atașat ca IMAGINE.
*
***Articol de prof. Laurentziu Rosu
***BIBLIOGRAFIE- Cartea Sergent Elena Chiriță, de General maior (r) -Alexandru Petrescu (fost comandant al Detașamentului Păuliș)
-Aurel Radu, Leontin Stoica- Monografia comunei Bogați, Pitești, 2017, pagina. 479
-Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.) -Mic dicționar (militar)
-Constantin Ucrain- În primele rînduri
-Marius Ionel (27 martie 2013), „Elena Chiriță, argeșeanca considerată „o Ecaterina Teodoroiu din cel de-al doilea război mondial"”, Jurnalul de Argeș

26/02/2025

Eroul aviator Traian Dârjan

Astăzi, militari ai Bazei 71 Aeriană au participat la ceremonia de comemorare a eroului aviator Traian Dârjan, un om de excepție, care rămâne înscris în istoria noastră ca un simbol al curajului, devotamentului și sacrificiului suprem.

Comemorarea sa nu este doar un moment de aducere aminte, ci și o oportunitate de a ne inspira din exemplul său. Astăzi, privim către trecut cu respect și recunoștință, dar și către viitor cu speranța că exemplul său va continua să inspire noi generații de aviatori și oameni dedicați binelui comun. Forțele Aeriene Române reprezintă continuitatea acestui spirit eroic, fiind un pilon de siguranță și profesionalism, așa cm a fost și Traian Dârjan prin sacrificiul său.
Fie ca memoria sa să rămână vie în inimile noastre, iar lecțiile pe care ni le-a lăsat să ne ghideze în fiecare zi.

***

Pentru curajul, dăruirea şi sacrificiul său, eroul comemorat astăzi a fost citat prin Ordinul de zi nr. 17/25 februarie 1945 de către generalul Emanoil Ionescu, comandantul Corpului 1 Aerian Român: „având în vedere curajul, abnegaţia şi spiritul de sacrificiu dus până la jertfirea de sine, dovedite în ziua de 25 februarie 1945 orele 16 de adj. stj.av. Traian Darjan din Gr. 9 Vt". Această interacțiune subliniază respectul și recunoașterea pe care generalul Ionescu le-a avut față de piloții săi, apreciind devotamentul și sacrificiul lor în timpul misiunilor periculoase din al Doilea Război Mondial.

✍️🏼 Andreea Păcuraru

23/02/2025

04/02/2025

https:

Fragment din interviul acordat televiziunii Sigma, toamna anului 2000Fotografii:Gl.lt. Ion DobranAlexandru ArmăBădescu EduardGabriel IvănescuProducători:Adri...

03/01/2025

5 martie 1958: Primul zbor, în România, cu un avion de vânătoare supersonic
text: general de flotilă aeriană (r): Petre BÂNĂ

La începutul anului 1958, după ce doi piloţi de la Regimentul 226 Aviaţie Vânătoare Deveselu – căpitanii Adalbert Bodiş şi Florian Croitoru – se deplasaseră în U.R.S.S., 12 avioane MiG-19, îmbarcate în 24 vagoane acoperite, cu indicativul “Transport combine”, au fost aduse, fără oprire, până în staţia Deveselu–Caracal. Pe măsură ce era montat fiecare avion – menţionează căpitan-comandorii Tudor Nicola şi Ion Marin, în monografia “Zburătorii Grupului Şerbănescu” –, acesta era recepţionat în zbor de un pilot încercător rus, pe nume Iuri. Erau numai avioane simplă comandă, statul român neprimind nici o dublă. Trecerea se făcea direct, după câteva porniri şi rulaje la sol.
.. 5 martie 1958 părea o zi ca oricare alta. Cu două zile înainte, locotenent-coloneii Nicolae Borzea şi Ion Năstase, împreună cu viitorul general Constantin Şendrea, locţiitor al comandantului aviaţiei militare, au sosit la Deveselu. Cei doi inspectori de zbor din comandament, ca şi ceilalţi piloţi din Escadrila 1, ce urmau să treacă pe noul tip de avion, parcurseseră programul teoretic de pregătire şi, după câteva porniri şi rulaje, primiseră O.K.-ul. Iuri le făcuse o instruire sumară, mai ales în privinţa comportării avionului la decolare şi aterizare.

În seara zilei de 4 martie, Şendrea, delicat cm a fost o viaţã, a venit la cei doi în dormitor şi le-a spus sã hotãrascã singuri cine vrea sã decoleze primul. Colegi de promoþie şi buni prieteni fiind, “a votat” fiecare în favoarea celuilalt. Cum n-avea ieşi altfel decât paritate, deşi Nãstase insista, totuşi, sã se ofere Borzea, au decis, în cele din urmã, sã arunce cu banul. “Şi ca sã dormim sau sã nu dormim liniştiþi – a propus Borzea –, acoperim moneda cu cascheta şi ne uitãm mâine ce au hotãrât sorţii”. Noaptea au mai ieşit din dormitor, dar nici unul nu a trişat.

Dimineaţa, aurii notorietãţii aveau sã-i surâdã lui Borzea.
“Ei, aţi hotărât?”– i-a întâmpinat nerăbdător Şendrea. “Va zbura primul Borzea”, i-a răspuns Năstase, fără să-i deconspire “secretul” alegerii. Greu de spus acum ce s-ar fi putut întâmpla dacă mai marii de atunci ar fi aflat cm s-a decis cine va intra în istorie ca primul supersonist din România.

Povesteşte Borzea:
“Iuri ne-a prevenit să nu forţăm la decolare, dar să fim atenţi ca manetele de comandă ale motoarelor să fie complet în plin. Mi s-a părut că saltă greu botul – era masiv, cu peste două tone şi jumătate mai mult decât MiG-ul 15 şi 17 – şi l-am ajutat. Şi după desprindere se simţea cât este de uriaş. Iuri era la zebră, lângă conducătorul de zbor, dar n-a intervenit deloc. Nici nu avea de ce. Avionul se supunea, avea o bună stabilitate aerodinamică şi maleabilitate. Am urcat la 2.500 de metri şi am evoluat la verticala aerodromului. Totul era normal, firesc, aveam însă în mâini un alt aparat, mai mare, mai modern decât cele zburate până atunci, se cunoştea. Pe panta de aterizare, sesizând că aveam vânt din dreapta, am mărit turajul şi am corectat direcţia, atent să nu se înfunde, după cm ne precizase pilotul rus. Şi tot potrivit indicaţiilor, n-am folosit paraşuta de frânare. Totul a durat 25 de minute. I-am raportat lui Şendrea, care era şi el la “zebră”, că totul a decurs normal, apoi a urmat Năstase. Şi tot atunci, sau în zilele următoare, piloţii Escadrilei 1 – devenită subunitate fanion – Adămiţă, Brişcă, Vasilescu, Bodiş, Croitoru şi alţii. Cine şi-ar fi închipuit atunci că peste ani se va da atâta importanţă acelei zile, că se va consemna ca un eveniment atât de însemnat în istoria Aviaţiei Militare?”

Momentul a fost ţinut în secret, cm de altfel erau tratate atunci asemenea clipe, deşi ele erau unice în cronica aeronauticii române. Avionul însuşi era considerat ultrasecret. Nu s-a scris nimic în presã, nu s-a realizat nici o fotografie, n-a fost comentat nicãieri, decât în grupuri de aviatori, în unitate, şi asta cu mare grijã.

02/01/2025

Căpitan comandor aviator Alexandru „Popicu” Popișteanu

Alexandru Popișteanu s-a născut la București, în data de 3 ianuarie 1904. Tatăl său, general Iulian Popișteanu, a fost medic șef al Ambulanței Diviziei 11 în timpul campaniei din 1916-1918. Mama , Elvira Popișteanu, a fost farmacistă. A avut o soră care a murit la 10 ani și un frate, devenit pilot militar în anul 1935. După cursurile primar și gimnazial ,Alexandru Popișteanu a absolvit Liceul Militar, cu diplomă de bacalaureat în anul 1920. Școala Militară de Ofițeri de Geniu a absolvit-o la 1 iulie 1922, cu gradul de sublocotenent, fiind încadrat la Regimentul Specialități Transmisiuni. La 1 octombrie 1923 a fost detașat la Școala Specială de Geniu pentru un curs de 2 ani, pe care a absolvit-o la 30 iunie 1925. Pe timpul școlii, la 1 octombrie 1924, a fost mutat la Arsenalul Aeronautic Cotroceni. La Arsenalul Aeronautic a ocupat diferite funcții ca ajutor al sefului grupului I atelier, șef serviciu control lucrători, șef serviciu automobile. La 18 mai 1926 a fost detașat la Școala de observatori aerieni din avion, iar la 28 septembrie a fost avansat la gradul de locotenent. La 1 octombrie 1926 a fost mutat la Centrul de Instrucție al Aeronauticii (C.I.A.), comandat de locotenent colonel av. Gheorghe Negrescu.

La 24 noiembrie 1926 a fost înregistrat ca absolvent brevetat al Școlii de Observatori Aerieni și repartizat la Școala de Pilotaj Tecuci. A primit brevetul de pilot militar nr. 627 din 8 octombrie 1927. În 21 noiembrie 1927 a fost numit șeful biroului de adjutantură din C.I.A. În perioada 31 mai -3 septembrie 1928 a urmat cursurile Școlii de perfecționare pentru piloți de vânătoare Buzău. În școală a fost instruit ca pilot de vânătoare pe avioanele Caudron 180Cp, Morane Saulnier 129, Focker, Spad 61. La 15 octombrie 1928 a fost numit șef al Serviciului adjutantură al C.I.A. , efectuând zboruri de antrenament la Scoala de observatori aerieni.

La 26 septembrie 1929 a suferit un accident cu un avion Morane Saulnier MS-35, pilotat de lt. Adrian Adamiu, care a murit în accident, iar Popișteanu care era observator aerian a scăpat cu viață, dar cu un picior și o mână fracturate. Fractura la femurul piciorului stâng i-a provocat suferință pentru tot restul vieții fiind nevoit să se folosească permanent de baston. La 1 octombrie 1929 a fost mutat ca pilot în Escadrila de Observație din Flotila de Luptă Pipera. În perioada 1 noiembrie 1930-1 iulie 1931 a urmat cursul complementar la Școala Specială de Ofițeri Naviganți, clasificând-se la absolvire pe primul loc din 33 elevi. La 1 aprilie 1932 a fost avansat la gradul de căpitan și a devenit și instructor de zbor, din 1 mai 1932. La 28 mai 1932 a fost distins cu ordinal Virtutea Aeronautică clasa Crucea de aur.

La 19 octombrie 1932 a fost numit comandantul Escadrilei 6 Vânătoare din Flotila de Luptă Pipera. La 1 noiembrie 1933, a fost înscris în evidența Regimentului de Gardă Mihai Viteazu pentru un stagiu, desfășurat în perioada 1 noiembrie 1933-30 iunie 1934, după care a fost declarat admis pentru a urma Școala Superioară de Război. Pe 28 august 1935 , împreună cu lt. av. Alexandru Papană, au plecat în raidul București-Tel-Aviv cu un avion IAR-23, înapoindu-se pe 30 august. În acest raid de antrenament ,pentru un raid mai lung preconizat (București –Tokio), au parcurs 2000 km.

La 11 septembrie 1935, după 10 minute de la decolare în raidul București-Tokio, avionul IAR-823 a luat foc, Popișteanu și Papană s-au salvat cu parașutele în ultimul moment din avionul în flăcări. Avionul, distrugându-se complet, au renunțat la raidul București-Tokio. La 5 noiembrie 1936 a absolvit Școala Superioară de Război. La 1 aprilie 1937 a fost numit la comanda Escadrilei 2 Vânătoare din cadrul Flotilei 1 Vânătoare, comandată de cpt. cdor. Gheorghe Jienescu. A fost detașat la Școala de Război Aerian din Paris, ciclul 1937-1939. A fost avansat la gradul de locotenent-comandor la 8 noiembrie 1938. La 1 septembrie 1939 a absolvit Școala de Război Aerian din Paris. La 1 octombrie 1939 a fost mutat în interes de serviciu în Comandamentul Forțelor Aeriene, iar din 1 mai 1940 în noul Comandament al Aviației de Luptă.

La 1 iunie 1940 lt. cdor. Alexandru Popșteanu a fost numit comandantul Grupului 7 Vînătoare.La 12 septembrie 1940 s-a căsătorit cu Ștefania Atanasiu, fiica afaceristului Theodor Atanasiu.
În această calitate a participat la luptele aeriene din Basarabia și Ucraina în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A alcătuit în 4 august 1941 un echipaj de zbor și a pornit cu un avion Focke-Wulf în operațiunea de salvare a adjutantului Ovidiu Clopoțel, ce fusese nevoit să aterizeze forțat, în urma unei lupte aeriene, cu avionul Messerschmitt Bf 109 nr. 14 pe un câmp de la est de Grigoriopol. Pentru acest act de curaj lt. comandorii Alexandru Popișteanu și Gheorghe Nagaevschi au fost decorați ulterior cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur, iar sergentul mitralior Ioan Păun și caporalul mitralior Dumitru Rădulescu, care au făcut parte din echipaj, au fost decorați cu Medalia Aeronautică de război cu spade, clasa III-a.

În ziua de 21 august 1941 a comandat un grup de 10 avioane de vânătoare care a atacat o formațiune aeriană sovietică, superioară numeric. În lupta aeriană care a avut loc au fost doborâte șase avioane sovietice, dar avionul lt. cdor. Popișteanu a fost prins sub focul a trei avioane inamice și a fost doborât; aviatorul român a murit. Eroismul și spiritul său de sacrificiu au fost elogiate de mareșalul Ion Antonescu, conducătorul Statului Român, care, într-un discurs adresat aviatorilor români la 23 august 1941 pe un câmp de aviație din apropiere de Tiraspol, a afirmat următoarele: „Sunt sigur că și de aci înainte veți merge pe același drum glorios și veți răsbuna cu prisosință pe bravul între bravi, Lt.-Comandorul Popișteanu, care oțelit în aceeași școală aspră a războiului, va rămâne în istoria neamului un exemplu de eroism și camaraderie”.

Aflat într-o vizită pe front în 23 august 1941, regele Mihai I al României s-a deplasat, împreună cu mareșalul Antonescu, de la Tiraspol la Tighina pentru a saluta rămășițele pământești ale aviatorului Popișteanu. Cei doi s-au înclinat în fața catafalcului depus în Catedrala din Tighina și au asistat la o scurtă slujbă de pomenire oficiată de protoiereul Tighinei, înconjurat de un sobor de preoți, pentru odihna sufletului aviatorului. După slujbă regele s-a apropiat de catafalc și a așezat pe pieptul eroului aviator Ordinul „Mihai Viteazul” clasa III-a și Ordinul „Virtutea Aeronautică”.
Acordarea celor două decorații a fost oficializată ulterior prin decrete regale. Astfel, Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur i s-a conferit post-mortem la 19 septembrie 1941 „pentru curajul de a fi aterisat, în ziua de 4 August 1941, cu un avion Focke-Wulf, între liniile amice și inamice, din Zona Est Grigoriopol, spre a salva pe adjutantul Clopoțel Ovidiu, care aterizase forțat cu avionul Me. 109 Nr. 14, în urma unei lupte aeriene”.

Trei luni și jumătate mai târziu, pe 7 ianuarie 1942, lt. cdor. av. Alexandru Popișteanu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru eroismul neîntrecut cu care și a comandat grupul în luptele din Basarabia și Ucraina. În ziua de 21 August 1941, în fruntea a zece avioane, a atacat o formație inamică mult superioară ca număr, doborând șase avioane inamice, dar cade ca un erou la Odesa, luptând contra a 3 avioane”.

A fost înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar. Fratele lui, Marius, și el pilot militar, a murit la Brașov împreună cu soția și fiica pe timpul bombardamentului american din 21 aprilie 1944. Alexandru Popișteanu a fost avansat post-mortem la gradul de căpitan comandor. Istoricul și profesorul Dan Antoniu i-a dedicate cartea - Jertfă pentru țară. Cpt. comandor Alexandru Popișteanu – “Popicu”.

Să cinstim memoria acestui ilustru aviator, pentru a rămâne în istoria neamului un exemplu de eroism și camaraderie !

Comandor (rtr.) ing. Nicolae Constantin – ARPIA București-Otopeni

28/12/2024

✈️ In Memoriam, Gheorghe Bănciulescu✈️

❄️ Astăzi, 28 decembrie 2024, Baza 90 Transport Aerian, Otopeni, aminteşte că se împlinesc 126 de ani de la naşterea pilotului Gheorghe Bănciulescu, personalitate marcantă a aripilor româneşti, nume onorific pe care Baza 90 îl poartă cu mândrie şi-l duce cu respect în zbor de peste 29 de ani.

🎄 Gheorghe Bănciulescu s-a născut la Iaşi la data de 28 decembrie 1898 în familia ofițerului de infanterie Gheorghe Bănciulescu.
A urmat liceul militar la Iaşi şi Şcoala Militară de Infanterie din Botoşani.Tânărul sublocotenent de infanterie a luptat în regimentele 53 şi 13, în focul luptelor de la Nămoloasa, Corbu şi a condus bătăliile de pe Jiu şi Mărăşeşti. Luptele aeriene pe care le-a urmărit din tranşee în timpul războiului l-au făcut să-și descopere vocația pentru zbor.

✨️ Dintr-un imbold de nestăpânit s-a prezentat la examenul Şcolii de Pilotaj de la Tecuci, însă a fost declarat inapt medical, aflând ulterior că tatăl său, maiorul Gheorghe Bănciulescu a intervenit pe lângă medicii militari pentru a-l împiedica să devină aviator.

✈️ Gheorghe Bănciulescu izbuteşte să ajungă pilot, cu ajutorul locotenentului Nicolae Tănase, instructor de zbor al Şcolii de Pilotaj de la Tecuci, pilot experimentat veteran al primului război mondial, trecut prin vicisitudinile războiului care i-a spus: “Nu știu ce va ieși din tine dar o primă condiție e să iubești zborul! Te iau pe garanția mea. Te fac pilot!”
Astfel, Şcoala de Pilotaj de la Tecuci, leagănul zburătorilor români şi întâlnirea cu Nicolae Tănase sunt definitorii în formarea locotenentului Bănciulescu.El zboară în 1919 pentru prima dată singur la manșa unui “Nieuport”.

✨️ Povestea de viață a aviatorului Gheorghe Bănciulescu este demnă de scenariul unui film, un om distins , inteligent şi manierat, un tată şi un soț desăvârşit, un bărbat frumos, neînfricat şi cu o voință de fier.

Cont: Baza 90 Transport Aerian

28/12/2024

Dragi camarazi,

Deoarece vremea ne este potrivnică, vă aducem la cunoștință, cu părere de rău, că am decis să amânăm întâlnirea de mâine, 29 decembrie, de la Cimitirul Bellu, pentru comemorarea Eroului Martir, As al Aviației de Vânătoare, din WW2, TUDOR GRECEANU, urmând să o stabilim pentru o dată ce va fi anunțată în timp util.

General maior aviator, veteran de război
RADU THEODORU