30/10/2025
“A trebuit să iau, intr-o zi, un ofițer român care fusese grav rănit, povesteste aviatoarea zambind amintirii. Probabil, zic eu, din cauza rănilor, avea halucinații căci, ajungand in dreptul lui, a inceput să strige ordonanței ce-l veghea: “-Ioane, un inger!”. Sau crezuse bietul om ca deja a murit si astepta să vadă Raiul…” Nu de puține ori, vazându-le pe linia frontului, cu capul descoperit si parul fluturand in vant, imbrăcate in salopete albe, soldații români au crezut că au vedenii. Căci nu e putin lucru, d**a ce moartea iti dă intalnire la fiecare ora, sa vezi că-ți apare in cale, alergand printre cratere de bombe, o femeie tanără… " Aceste eroine au aparținut legendarei „Escadrile Albe”, in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România fiind singura țară din lume care a dispus de avioane sanitare pilotate de femei. Ea a fost înființată de o femeie pilot, prințesa Marina Știrbei, si a avut in componență pe Mariana Dragescu, Virginia Dutescu, Nadia Russo, Marina Stirbey, Irina Burnaia, Virginia Thomas, Smaranda Brăescu, Victoria Pokol, Maria Nicolae, Stela Hutan-Palade, Eliza Vulcu, Ioana Grădinescu si altele. Misiunea lor era de a transporta răniții de pe teatrele de război din Răsărit, la cele mai apropiate spitale militare de campanie, cei grav răniți fiind transportați direct la București. Pentru activitatea ei, escadrila a fost decorată cu Ordinul ,,Virtutea Aeronautică'' cu spade, Crucea de Aur, Ordinul ,,Vulturul German'', clasa a III-a Ordinul sanitar șiCrucea ,,Regina Maria”, clasa a III-a.
Mii de vieți au fost salvate de aceste curajoase aviatoare, ele riscându-și viața, fiind obligate să zboare la o altitudine joasă, pentru a nu fi reperate și mitraliate de aviația inamică. „Aviatoarele erau lipsite de apărare, pe avioane neexistând armament, singura lor armă fiind îndemânarea şi curajul, dublate de conştiinţa de a-şi face datoria. Condițiile erau foarte grele, începând cu „furtuni care ridicau nisipul la 200 metri uneori, în corturi erau paturi de fier cu saltele de paie, muște, purici și mulți șoareci. Noaptea, escadrila rămânea singură pe teren. Nu aveam apărare decât două puști mitraliere în fața cortului, pentru că în zonă erau și partizani”.
La 25 august 1944, Escadrila Albă a fost desființată, după ce evacuase peste 9000 de răniți și bolnavi, din care aproximativ 1000 erau germani. Apoi a inceput drama acestor Eroine ale aviației românești doarece luptaseră în campania din Răsărit. Celebrele aviatoare Marina Știrbei, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Smaranda Brăescu, Virginia Duțescu și Maria Nicolae vor primi ani grei de temniță sau vor fi marginalizate, fiind supuse unor umilințe inimaginabile. In noiembrie 1946, Smaranda Brăescu intră în vizorul Siguranței, fiind implicată în organizația Sumanele Negre, a fost judecată în lipsă și condamnată la doi ani de închisoare. Este obligată să se ascundă pe la diverse adrese. În anul 1947 starea sănătății i se înrăutățește încetand din viață la 2 februarie 1948, supravegheată de două măicuțe catolice. Este înmormântată sub numele fals, de Maria Popescu, în cimitirul central din Cluj. Nadia Russo a fost arestată pe 27 septembrie 1951 și condamnată la opt ani de închisoare pentru presupuse acte de spionaj, patru ani degradare civică și confiscarea averii. A executat șase ani în penitenciarele de la Mislea și Miercurea Ciuc, pentru ca în 1957 să fie deportată în Bărăgan, pentru încă cinci ani. Aşa s-a scris „istoria“ comunistă pentru eroinele care s-au implicat voluntar într-un război ce nu avea să aducă nimic bun pentru România. (Foto: Escadrila Alba pe Frontul de Rasarit: Virginia Dutescu, Mariana Dragescu, si Nadia Russo; Muzeul National de Istorie a României).
Preluat by Gabriel Caruntu
(Al Doilea Război Mondial)
