ARPIA București

11/06/2026

La Techirghiol pe marginea mării, SMARANDA BRĂESCU, celebra aviatoare a ales să-și execute ULTIMUL ei SALT cu parașuta! Despre acest eveniment aeronautic ,,uitat,, până de curând, la care EROINA noastră națională și-a încheiat cariera MONDIALĂ în parașutism, vă prezentăm referințe interesante și chiar un pic amuzante din ziarul “Dimineața” din 1933 la finalul articolului.

🥁Smaranda Brăescu a fost o forță a naturii, un simbol al curajului absolut, o femeie care a sfidat nu doar gravitația, ci și prejudecățile epocii, realizând performanțe pe care bărbații României aveau să le egaleze sau depășească abia mulți ani mai târziu. Într-o vreme în care femeilor li se refuza până și dreptul la vis, ea zbura peste oceane și atingea cerul cu mâinile goale, stabilind recorduri mondiale care au uimit o lume întreagă.

S-a născut la 21 mai 1897 în Hănțești, județul Tecuci, dar parcă destinul ei fusese desenat nu pe pământ, ci în văzduh, din aluatul rar al eroilor. Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist din România și una dintre cele mai mari figuri ale aviației mondiale interbelice. În 1928, a executat prima săritură cu parașuta din țară, iar în 1931 a stabilit recordul feminin european, sărind de la peste 6.000 de metri. Însă adevărata lovitură a dat-o în 1932, când a traversat Atlanticul și a sărit de la 7.233 metri în Sacramento, stabilind recordul mondial absolut la acea vreme – o performanță pe care niciun bărbat român nu a reușit să o egaleze până târziu în a doua jumătate a secolului XX.

Smaranda nu a fost doar un fenomen sportiv, ci o eroină completă. A fost prima femeie pilot a României cu brevet internațional obținut în SUA și a zburat în slujba vieții în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca pilot în escadrila sanitară, salvând răniți din prima linie a frontului. Nu s-a temut niciodată de înălțime, nici de moarte, nici de suferință, a fost definită de o voință neînduplecată, de o credință fermă în libertate și onoare.

După război, însă, țara pentru care și-a riscat viața a trădat-o. Regimul comunist, instalat cu brutalitate și minciună, a condamnat-o pentru curajul ei civic. A refuzat să tacă, a semnat proteste împotriva falsificării alegerilor din 1946 și a fost declarată „dușman al poporului”. Urma să fie arestată, anchetată, închisă, torturată. Regimul a făcut tot ce i-a stat în putință să o șteargă din memorie, să o transforme dintr-un simbol al națiunii într-o umbră anonimă.

A murit în 1948, învinsă nu de zbor sau de război, ci de cruzimea comunismului. A fost îngrijită pe ascuns și înmormântată pe ascuns, de patrioți, fără cruce, fără nume, într-un colț de cimitir din Cluj. Fără onoruri, fără cântece, fără salve. O eroină căzută în tăcere, în timp ce românii erau obligați să o uite.

Dar adevăratele aripi nu pot fi frânte de frică, nici de uitare. Smaranda Brăescu a învins timpul și cenzura. Astăzi, se ridică din nou în conștiința națională, mai puternică, mai luminoasă, mai vie decât oricând. A fost o pionieră, o vizionară, un suflet liber, care a scris istorie când nimeni nu credea că o femeie poate zbura.

Bărbații care au urmat-o au trebuit să lupte din greu ca să-i ajungă din urmă performanțele. Dar gloria Smarandei nu e în cifre sau în înălțimi, ci în demnitate, în sacrificiu, în tăria cu care a iubit cerul și libertatea. O româncă nemuritoare!

‼️💡Aveți aici parțial articolul din 1933, din ziarul “Dimineața”

Apariția domnișoarei Brăescu pe terenul din spatele vilelor de la Eforie a stârnit un ropot de aplauze din partea publicului prezent.

Domnia sa a fost întâmpinată de un grup de domnișoare – studente ale O.N.E.F.-ului aflate în tabără la mare. O studentă s-a desprins din grup și a strigat: „Trăiască domnișoara Brăescu, gloria aviației române!”. Celelalte au răspuns cu urarea sportivă: „Hip, hip, ura!”. Gestul acesta a impresionat profund publicul.

După aceea, ajutată de studentele O.N.E.F.-ului, domnișoara Brăescu și-a început pregătirile de zbor. Doamnele Vota Blank, Micaela Catargi, Butculescu, Ghica, Golescu, Focșeneanu, Hoenig, Caracostea, Danielopol și domnii Blank, Hoenig, Vâlcovici, precum și scriitorul Tudor Măinescu, s-au întreținut îndeaproape cu renumita parașutistă.

Când a fost complet echipată, cu parașuta în spate, s-a urcat în avion alături de căpitanul Gherasim Gheorghe, salutând cu entuziasm publicul.

Apariția unui iepure

În timp ce publicul alerga după parașutista lansată din avion și dusă de curenți spre sud, împânzind tot câmpul, la un moment dat a apărut un pui de iepure. Cei mai mulți dintre spectatori au părăsit direcția către parașutistă și s-a iscat o goană nebună după animal. Zarva a fost pe măsură.

Prezența iepurelui, însă, a provocat și o ușoară neliniște, căci, în credința populară, apariția unui iepure care îți taie calea prevestește aproape întotdeauna… o nenorocire.

Dar nenorocirea nu s-a întâmplat. Glorioasa noastră parașutistă a coborât în liniște în brațele tinere și entuziaste ale studentelor de la Oficiul Național de Educație Fizică. Întrebată dacă a avut emoții în timpul coborârii, domnișoara Brăescu a răspuns cu tonul său blând, bine cunoscut:

Cum să mai am emoții? Am coborât în California de la opt mii de metri – și să mă mai impresioneze lansarea de la cinci sute de metri?

Sunt tristă însă că nu am un avion al meu. Mi-l promite toată lumea, toți guvernanții, și nu mi-l dă nimeni…

Către seară, căpitanul Gherasim a executat cu amatorii câteva zboruri de agrement deasupra Eforiei, sub directa supraveghere a domnului căpitan Cicerone Olănescu, comandantul aeroportului Constanța.

Serbările de la Techirghiol-Eforie s-au încheiat după seri feerice și zile de bucurie sportivă. Cei care le-au trăit le mai doresc încă.

Teodor Iorga

09/06/2026

Evocarea personalității marelui savant Henri Coandă

În 7 iunie 2026 se împlinesc 140 ani de la nașterea lui Henri Coandă, pionier al aviației mondiale și naționale – inginer aeronautic, fizician - specialist în aerodinamică și mecanica fluidelor, inventator și constructor de avioane. Henri Coandă a fost o personalitate de seamă a ştiinţei universale şi în particular a aeronauticii . La 16 decembrie 1910 a avut loc, la Issy les Moulineaux (lângă Paris), primul zbor experimental din lume al unui avion cu motor cu reacţie (avionul „Coandă 1910"), inventat, construit şi pilotat de inginerul român Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale. Datorită acestei realizări, Coandă a intrat în istoria aviaţiei sub denumirea de „părintele aviaţiei aeroreactive".
Henri Coandă s-a născut în București, la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl lui a fost generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din București și fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp, în 1918, iar mama, Aida Danet, era fiica unui medic francez. Anii copilăriei și i-a petrecut în comuna doljeană Perişor, situată între Craiova și Calafat. Henri Coandă a fost mai întâi elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf. Sava din 1896 unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iași 1899. Termină liceul în 1903 primind gradul de sergent major și își continuă studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București. Fiind detașat la un regiment de artilerie din Germania 1904, este trimis la Universitatea Tehnică din Berlin-Charlottenburg. Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, și la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în țară și e încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. La scurt timp a ieșit din armată și după o călătorie lungă cu automobilul până în Tibet pleacă în Franța și se înscrie la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris în 1909, al cărei absolvent devine în anul următor, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici.
Cu sprijinul lui Gustav Eiffel şi a savantului Paul Painlevé, în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni, realizează primul avion cu reacție din lume, Coandă-1910, care a fost prezentat la cel de-al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris, în acelaşi an, la 15 octombrie, iar în 16 decembrie, Coandă însuşi realiza prima încercare de zbor cu acest aparat, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris.

În anul 1911, la Reims, Henri Coandă prezintă un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acţionau o singură elice.
Se întoarce apoi în Franţa, unde realizează alte invenţii – prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele. Între anii 1911-1914, Henri Coandă este angajat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia, unde a coordonat construcţia de avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În calitatea sa de director tehnic, Henri Coandă proiectează mai multe aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă, invenţii pentru care, în anul 1912, câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.
Între anii 1914-1918, Henri Coandă lucrează la „Saint-Chamond” şi „SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis, o perioadă în care proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este „Coandă-1916”, cu două elice apropiate de coada aparatului, asemănător cu avionul de transport de tip Caravelle, la proiectarea căruia a şi participat.
Tot în această perioadă, Coandă inventează un nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni, acesta stând la baza construcţiei Palatului Culturii din Iaşi, ridicat în anul 1926.
În anul 1926, în România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol, folosit în prospectarea petroliferă, iar în Golful Persic inventatorul român construieşte un rezervor din beton, subacvatic, pentru depozitarea petrolului.

În 1930, Coandă a inventat “construcţiile în configuraţie multicelulară”, adică prefabricatele pentru realizarea locuinţelor în doar cinci ore, proiect pentru care a primit şi medalia de aur la Padova.
În 1932, Coandă realiza primul prototip al aerodinei lenticulare, un fel de “farfurie zburătoare”, care s-a dorit o soluţie de zbor sigură şi ieftină, propulsia fiind bazată pe efectul Coandă, care avea să fie brevetat în scurt timp. Acest prototip al aerodinei a zburat la Paris, fiind cuplat la reţeaua de alimentare cu gaze. Experimentele au continuat până în 1956, când Coandă a prezentat două aerodine lenticulare propulsate vertical de puterea aburului, o invenţie care a stârnit interesul Statelor Unite, care i-au cumpărat două proiecte de aerodine care puteau ridica un om, ambele intrate în proprietatea US Air Force.
În anul 1934, Coandă obţine un brevet de invenţie francez pentru „Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid”, principiu care s-a consacrat în istorie sub denumirea de „Efectul Coandă”.

În anul 1954, în localitatea franceză Londe-les-Maures, Henri Coandă şoca prin prezentarea unei invenţii dedicată mai ales regiunilor deşertice, demonstrând că din 8 mp de suprafaţă de captare solară se puteau produce circa 1600 de litri de apă potabilă în doar 12 ore.
În anii ’60, Coandă a lucrat pentru US Air Force şi pentru NASA în programe secrete de cercetare, iar una din invenţiile sale, „epoleţii zburători” a fost folosită cu succes în Programul „Apollo”.

În anul 1965, Nicolae Ceaușescu hotărâse reînființarea industriei aeronautice românești și s-a orientat către Franța, ca potențial partener, însuşi Henri Coandă fiind invitat, în anul 1967, pentru o discuţie cu liderul de la Bucureşti.
La 21 iunie 1967 Henri Coandă a venit în România pentru a participa la lucrările Simpozionului Internațional ”Efectul Coandă și unele aplicații speciale ale aerohidrodinamicii”, organizat de Academia Română prin eforturile academicianului Elie Carafoli.
Vizita lui Coandă în România s-a dovedit un real succes pentru regimul comunist. Savantul a acceptat postul de consilier special al lui Ceaușescu și a promis că va sprijini relansarea industriei aeronautice românești.
Henri Coandă a lucrat şi la un alt proiect remarcabil, „aerotubexul”, care ar fi putut să devină primul tren de mare viteză din lume. Acesta a fost gândit iniţial pentru deplasarea containerelor de marfă, iar mai apoi urma să fie folosit pentru transportul de persoane, şi a fost testat cu succes la o bază experimentală de la Măneciu-Ungureni. Principiul era acela că datorită diferenţei de presiune de la capătul cunductelor (subterane sau supraterane), containerele atingeau viteza de 500 km/h. În concepţia savantului, la acel moment, o autostradă specială ar fi urmat să lege Bucureştiul de Ploieşti şi Braşov prin două conducte, una pentru marfă, alta pentru persoane.

În anul 1969, Henri Coandă se mută definitiv în România, unde este numit director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST). Coandă a realizat un scurt memoriu care cuprindea direcțiile de dezvoltare a unei industrii aeronautice militare, alături de alte colaborări cu cercetătorii români în domenii precum energia atomică, exploatările petroliere și transporturile feroviare. Asa au fost posibile reînfiintarea industriei aeronautice române moderne(1968), a cercetării științifice (înfiinţarea în 1968 a Institutului de Cercetări şi Proiectări Aero-Spaţiale care, prin unificare cu Institutul de mecanică aplicată al Academiei Române, a format Institutul de Mecanica Fluidelor şi Construcţii Aerospaţiale (IMFCA), nucleul de proiectare a tuturor aeronavelor româneşti contemporane ) și a învățământului superior aeronautic din România după 1970 ( edificarea Facultății de aeronave a Institutului Politehnic București), la înființarea Fabricii de avioane din Craiova (în 1972, pentru fabricarea avioanelor militare IAR 93/ORAO, avion de atac la sol - în colaborare cu partenerul iugoslav şi a avioanelor reactive de şcoala IAR-99, proiectate integral în România ), a Centrului de Încercări în Zbor (CÎZ) Craiova (1974) , la reorganizarea și retehnologizarea Întreprinderii de Avioane Bucuresti (pentru fabricarea în serie a aeronavelor BN-2 şi ROMBAC-1-11) si Intreprinderii de avioane Bacău (pentru fabricarea aeronavelor de şcoala în licenţă IAK-52 şi a diferite echipamente şi componente de avioane), la revigorarea construcțiilor și reparațiilor aeronautice la ICA Brasov (1968, construirea de elicoptere româneşti, prin preluarea licenţelor franceze SA-330 şi „Alouette”) şi la fabricatia turbomotoarelor licenţiate VIPER 632-41 (Rolls Royce - Anglia) şi TURMO-IV (Turbomeca - Franţa), la nou înfiinţata întreprindere bucureşteană „Turbomecanica”.
Henri Coandă a studiat timp de peste 60 de ani structura şi calitatea apei potabile, în urma unor călătorii pe toate continentele. El a descoperit şi cercetat calităţile apei din unele locuri izolate, în care oamenii trăiesc plini de vitalitate, fără a se îmbolnăvi, cu o dantură impecabilă, până la vârste înaintate. În urma studiilor, Coandă putea prezice care este speranţa de viaţă a locuitorilor dintr-o anumită regiune geografică, doar testând calitatea apei potabile.
De-a lungul întregii sale activităţi, Henri Coandă a fost autorul a 250 de brevete de invenţii şi peste 700 de brevete de inovații, cu aplicații în diverse domenii: aeronautica, constructii, transporturi, industrie, medicină, biologie si protecţia mediului, primind şi titluri de onoare, printre care cel de Membru al Societăţii Regale de Aeronautică din Londra şi acela de membru al Academiei Române. De asemenea, a primit şi titlul de Doctor Honoris Causa al institutului Politehnic Bucureşti, unde va reorganiza de altfel catedra de inginerie aeronautică în anul 1971, alături de academicianul Elie Carafoli. Numele său rămâne strâns legat mai ales de fenomenul aerodinamic ce îi poartă numele – ”Efectul Coandă” si de realizarea primului avion cu reacție din lume.
Aeroportul Internațional din Otopeni , Academia Forțelor Aeriene din Brașov și un liceu tehnologic de aviație din sectorul 1, București poartă numele ilustrului savant. În comuna Perisor, în anul 2006, a fost amenajat de edili și ARPIA Craiova un muzeu al satului. În faţa muzeului a fost amplasat un bust din bronz al lui Henri Coandă. Tot în curtea muzeului a fost amplasat şi un avion IAR - 93, unul dintre primele aparate românești la realizarea căruia a contribuit savantul român. Casa Memoriala „Henri Coanda“ aminteste trecatorilor de numele pionierului aviației de la Perisor, devenit azi legendă.

Gl. fl. aer. (rtr) ing. Nicolae Constantin - ARPIA București-Otopeni

27/05/2026

#26 #2026 &București

Ședința lunară a ARPIA București cu prezența solistului Maxim Nicolaie de la Filarmonica “George Enescu” invitat de actrița Doina Ghițescu

26/05/2026

A

26/05/2026

12/05/2026

#9 #2026

Slujbă religioasă de pomenire, ținută de Părintele Arhimandrit dr Mihail Muscariu, Starețul Mănăstirii Comana.
Ceremonial militar de comemorare, la Lacul Comana, a echipajului britanic, format din:
- W.O. Stanley Clarke - pilot;
- Sgt. Leonard William Cox - navigator;
- Sgt. Robert Peter Scott- radio operator;
- Sgt. George Samuel Vaughan - mitralior;
- Sgt. Clifford Walker - bombardier, echipaj prăbușit cu bombardierul de noapte Wellington MK X, în Lacul Comana, în noaptea de 7/8 mai 1944.
La ceremonial au fost prezenți, din partea Regatului Unit:
- Flt.Lt. Jamie Gurden;
- Flt.Lt. Joe Taylor;
- Flt.Lt. Dave Jackson.
Inițiatorul evenimentului a fost istoricul Dan Melinte, de la Muzeul de Arheologie Aviatică, cu implicarea și participarea unor membri ai următoarelor asociații:
- Asociația General Aviator Radu Theodoru (AGART);
- Asociația de Reconstituiri Istorice "Ferdinand I ";
- Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA București);
- Muzeul de Istorie Giurgiu;
- Asociația pentru Protejarea Patrimoniului Mobil și Imobil;
- Asociația Muzeul Jucăriilor (AMJ);
- Simpatizanți ai Aviației.

Partea a II-a Ceremonial Militar de Comemorare