ISCOADA

24/09/2025

𝐍𝐎𝐔 𝐩𝐞 𝐈𝐒𝐂𝐎𝐀𝐃𝐀!

45,7% dintre adolescenții români participanți la studiul de față își neglijează temele aproape mereu atunci când opțiunea de a sta pe internet este disponibilă. În plus, 63% dintre ei accesează platformele de social media des și foarte des înainte de a începe o sarcină de lucru.

4 din 10 adolescenți menționează că nu tolerează să aibă trăiri emoționale supărătoare și nu se pot auto-regla fără să iasă din capcana „escapismului digital” și să învețe (alături de părinți sau specialiști) să tolereze și să gestioneze un spectru mai amplu de trăiri emoționale.

În plus, un raport publicat anul acesta de Centrul pentru Jurnalism Independent arăta că 8 din 10 liceeni, 6 din 10 elevi de gimnaziu și peste jumătate din elevii claselor primare – utilizează telefonul pentru social media, în special pentru aplicații precum TikTok și Instagram.

Nu doar adolescenții români se confruntă cu efectele negative ale excesului de internet. Cuvântul anului 2024 nominalizat de Oxford University Press a fost „𝑏𝑟𝑎𝑖𝑛 𝑟𝑜𝑡” (putregai cerebral) și se referă la efectele consumului de conținut online de slabă calitate și fără valoare informațională. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător pentru categoriile de populație a căror dezvoltare cognitivă nu s-a încheiat încă.

Înainte de a recurge la metode punitive pentru a restrânge timpul petrecut de adolescenți online, ar trebui să înțelegem nevoile firești la care internetul răspunde. Apartenență? Stimulare? Recompense imediate? Impulsul de a evada sau ocoli confruntarea cu sine? Abia după ce ne cunoaștem copiii suficient de profund încât să înțelegem aceste lucruri, putem identifica alternative.

Nevoi firești în dezvoltarea umană își pot regăsi împlinirea în acțiune individuală și colectivă, în real și concret. 𝑃𝑟𝑎𝑐𝑡𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑠𝑝𝑜𝑟𝑡 poate răspunde nevoii de afiliere, dezvoltă reziliența, îmbunătățește calitatea vieții, 𝑒𝑥𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑎 𝑎𝑟𝑡𝑎̆ poate stimula exprimarea emoțională și creativă și dezvoltarea unui simț estetic. 𝑉𝑜𝑙𝑢𝑛𝑡𝑎𝑟𝑖𝑎𝑡𝑢𝑙 contribuie la combaterea sentimentului de singurătate, creșterea stimei de sine și îi poate învăța pe tineri despre importanța responsabilizării sociale, implicare și efort pentru dezvoltarea societății în care trăiesc.

Citește mai multe despre 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐜𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐢𝐯𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐛𝐮𝐳𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧, (mai ales) în rândul tinerilor, și posibile soluții din cel mai recent material ISCOADA. De Ana-Maria Anghelescu, trainer, facilitator comunitar, psiholog clinician în supervizare și masterandă a programului Psihologia Sportului.

Ilustrații de Ramona Iacob & Nanobanana.ai

17/09/2025

(𝐕𝐈𝐃𝐄𝐎) 𝐍𝐎𝐔 𝐩𝐞 𝐈𝐒𝐂𝐎𝐀𝐃𝐀!

În ciuda progreselor semnificative privind drepturile femeilor și ale persoanelor q***r, fenomene conservatoare radicale precum 𝑚𝑎𝑛𝑜𝑠𝑓𝑒𝑟𝑎 și mișcările #𝑡𝑟𝑎𝑑𝑤𝑖𝑓𝑒 ocupă spații din ce în ce mai extinse în mediul online.

Am adus la aceeași masă un jurnalist, 𝐑𝐚̆𝐳𝐯𝐚𝐧 𝐅𝐢𝐥𝐢𝐩, care investighează aceste fenomene, o expertă în studii de gen (𝐃𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐍𝐞𝐚𝐠𝐚), un activist trans (𝐈𝐚𝐧 𝐓𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮), și l-am invitat pe Paul Dunca, artist și activist, să modereze o discuție despre cm încadrăm astăzi relațiile de gen și cine sunt cei afectați de limitările rigide, binare — adesea sexiste și misogine.

„𝐼̂𝑛 𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑙𝑖 [...] 𝑒𝑟𝑎 𝑠̦𝑖 𝑖𝑑𝑒𝑒𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑚 , 𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖, 𝑠𝑜𝑡̦𝑖𝑖 𝑎𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑡, 𝑐𝑢𝑚𝑣𝑎, 𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑎̆-𝑡̦𝑖 𝑎𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑜 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑜𝑡̦𝑖𝑒. […] 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒𝑚 𝑖̂𝑛 𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑧𝑜𝑛𝑒.” (Răzvan Filip, jurnalist la PressOne)

Dialogul #𝐈𝐒𝐂𝐎𝐀𝐃𝐀 𝐓𝐚𝐥𝐤𝐬 a avut loc la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (mulțumim pentru găzduire!) și și-a propus, printre altele, să chestioneze lipsa unor repere mai complexe și mai fluide asupra masculinității din societățile noastre. Linkul mai jos.

12/09/2025

Vlad Zaha & Alexandru Bălășescu Sensibil x Talks // Droguri, consum și criminalizare - perspective alternative

11/09/2025

Vixtoria Stoiciu SENSIBIL X Talks: Droguri, consum și criminalizare

11/09/2025

Alexandru Bălășescu SENSIBIL X Talks: Droguri, consum și criminalizare

11/09/2025

11/09/2025

𝐍𝐎𝐔 (𝐬̦𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜) 𝐩𝐞 𝐈𝐒𝐂𝐎𝐀𝐃𝐀!

𝐶𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑣𝑖𝑜𝑙𝑒𝑛𝑡𝑎̆ 𝑒𝑥𝑝𝑒𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑, 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑙𝑎 𝑜𝑓𝑡𝑎𝑙𝑚𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒. 𝐴𝑣𝑒𝑎𝑚 𝑢𝑛 𝑐ℎ𝑖𝑠𝑡 𝑠𝑢𝑏 𝑝𝑙𝑒𝑜𝑎𝑝𝑎̆, 𝑖𝑎𝑟 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑎 𝑟𝑒𝑓𝑢𝑧𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑢 𝐻𝐼𝑉. 𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑖 𝑎𝑢 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑜 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑜𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎̆, 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑒. 𝐷𝑎𝑟, 𝑖̂𝑛 𝑧𝑖𝑢𝑎 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒𝑖, 𝑛𝑢 𝑚𝑖 𝑠-𝑎 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑎𝑛𝑒𝑠𝑡𝑒𝑧𝑖𝑒. 𝐴𝑚 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖𝑡 𝑡𝑜𝑡. 𝑇𝑎̆𝑖𝑒𝑡𝑢𝑟𝑎. 𝐷𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑒𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑒𝑑𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑖-𝑎 𝑠𝑝𝑢𝑠 „𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑖̂𝑛𝑣𝑒𝑡̦𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑡𝑎̆𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑟𝑒𝑐𝑙𝑎𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖…”

La sfârșitul anului 2024, 18.768 persoane trăiau cu HIV în România. Mulți fac parte din 𝑐𝑜ℎ𝑜𝑟𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡𝑟𝑖𝑐𝑎̆ a anilor ‘90, cei 13.000 de copii care au contactat virusul în spitalele din România, între 1985 și 1992, în principal prin transfuzii de sânge contaminate și ace de seringă nesterilizate.

Discuția HIV/SIDA a fost ignorată oficial de regimul comunist care a denumit boala „maladia Occidentului decadent”, refuzând să recunoască existența unei epidemii pe teritoriul țării. Când România a transmis pentru prima dată datele către OMS, în 1990, statisticile la nivel de continent arătau că jumătate dintre cazurile raportate de HIV/SIDA din Europa proveneau din România.

Acestea nu sunt excepții, ci realități despre care nimeni nu vorbește.
Nu virusul în sine este devastator, ci tot ceea ce poartă cu el: vină, tăcere, marginalizare.

În prezent HIV-ul nu mai este o condamnare la moarte: medicina a descoperit cm să-l țină sub control și să-l facă netransmisibil cu o pastilă pe zi. Progresul științific a dezactivat virusul, dar nu și stereotipurile și necontestatele percepții că HIV-ul e o vină morală, iar cel ce-l poartă… un pericol.

Societatea încă nu și-a actualizat lentila prin care îl privește. Atunci când cunoașterea există, dar nu este transmisă, apare un vid, un spațiu în care frica crește, iar discriminarea se normalizează.

În acest vid, cei care trăiesc cu HIV devin captivi într-o realitate care nu mai corespunde cu niciun adevăr medical, dar care încă dictează cine are sau nu are dreptul la îngrijire, respect, prezență. Nu virusul e cel care trebuie învins acum. Ci tăcerea. Și sistemele discriminatorii care o întrețin.

În România cazurile de discriminare împotriva persoanelor care trăiesc cu HIV nu sunt documentate. Acest eseu personal, clar, asumat, va fi pentru mulți dintre voi primul astfel de material pe care îl citesc.

De Elena-Andreea Negoi, trainer educațional și specializată în asistență socială și științe politice, studii de gen și politici de egalitate de șanse.

Ilustrații de Ramona Iacob, cu fotografiile autoarei

08/09/2025

#𝐍𝐎𝐔 𝐩𝐞 𝐈𝐒𝐂𝐎𝐀𝐃𝐀!

În procesul de mutare din apartamentul în care a locuit aproape 10 ani și în pragul vârstei de 40, artista și activista Paula Dunker reflectează la îmbătrânire ca fenomen politic și cultural în cazul persoanele q***r.

Cum am permis societăților capitaliste, occidentale, să invizibilizeze persoanele în vârstă, trădându-ne, astfel, pe noi din viitor? De ce permitem să ne lăsăm corpurile apreciate doar atunci când sunt apte să producă capital? De ce ne ferim de o cultură care să celebreze potențialul și cunoașterea care vin odată cu vârsta?

De 16 ani, Paula face muncă teatrală într-un cămin de seniori din București, luptând împotriva ageismului sistemic și contestând percepția asupra bătrâneții în societate. De la ei învață că frumusețea nu stă (și nu a stat niciodată) în ce se vede la suprafața corpurilor – ci în poveștile pe care le poartă.

„𝑆𝑎̆ 𝑣𝑖𝑠𝑒𝑧𝑖 𝑙𝑎 𝑡𝑜𝑡 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑖! 𝐸 𝑖𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑐𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑑𝑢𝑐𝑒!”

În documentarea pentru spectacolul „După Traian și Decebal [din filele istoriei gay în România]”, Paula a discutat cu persoane q***r care rememorează vremea când homosexualitatea era ilegală în România. A surprins-o că majoritatea dintre ele, la zece ani de la legalizare, încă preferau să rămână anonime.

Citește un eseul personal despre mișcare, schimbare, scurgerea timpului, dar și despre corp, importanța conexiunilor umane și lipsa modelelor q***r în procesul îmbătrânirii — semnat Paula Dunker, activistă și artistă multidisciplinară a corpului q***r.

Ilustrații de Ramona Iacob

03/09/2025

Care sunt motivațiile și semnificațiile pozitive atribuite consumului de substanțe? Cum se raportează consumatorii la riscurile la care se expun? Cum intră în dialog aceste experiențe cu abordarea punitivă a statului? Dar cu informațiile speculative din media?

Pentru a încerca răspunsuri la aceste întrebări, am invitat specialiști din domenii conexe care vor discuta, printre altele, impactul social al consumului de droguri și al politicilor de criminalizare, precum și modalitățile în care experiențele consumatorilor sunt reflectate – sau ignorate – în discursul oficial.

// 𝐕𝐥𝐚𝐝 𝐙𝐚𝐡𝐚 (𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭 𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠)
// 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐜𝐢𝐮 (𝐬𝐞𝐧𝐚𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞)
// 𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐔𝐦𝐛𝐫𝐞𝐬̦ (𝐚𝐧𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐨𝐠 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚𝐫 𝐒𝐍𝐒𝐏𝐀)
// 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐏𝐢𝐧𝐳𝐚𝐫𝐮 (𝐚𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥)

𝐈̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐝𝐢𝐚𝐥𝐨𝐠 Subiect Sensibil x ISCOADA Talks // Droguri, consum și criminalizare - Perspective alternative 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐬𝐢𝐦𝐚 𝐎𝐩𝐚̂𝐫𝐭𝐚𝐧

Intrarea e liberă în limita locurilor disponibile. Pentru a participa e necesară completarea formularului din comentarii.

Lucrare de Amoako Boafo

28/08/2025

@𝐈𝐒𝐂𝐎𝐀𝐃𝐀 𝐓𝐚𝐥𝐤𝐬 // „𝐒-𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐕𝐚𝐦𝐚”?! 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐞, 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐚𝐥𝐠𝐢𝐞 ș𝐢 𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢𝐬𝐦 𝐬ă𝐥𝐛𝐚𝐭𝐢𝐜 î𝐧 𝐕𝐚𝐦𝐚 𝐕𝐞𝐜𝐡𝐞

În cadrul Festivalului

19/05/2025

De astăzi, la muncă!

Vă așteptăm de la 19, la dialogul public ISCOADA Talks // Masculinitate și discriminare de gen în epoca digitală. Mulțumim Centrul Naţional al Dansului Bucureşti pentru găzduire și AFCN pentru co-finanțare.

Lucrare suport: Conversation Between Rocks and a Mist (2020), de Ashley Eliza Williams