03/06/2026
Au luat banii de înmormântare chiar la groapa fiului. Au umilit o mamă lângă sicriul băiatului ei, dar nu știau CINE îi privește și CE urmează să se întâmple…😲😲😲
Noiembrie era neobișnuit de aspru. Cerul deasupra cimitirului din oraș părea o întindere cenușie, spălăcită, prin care nu răzbătea niciun fir de lumină. Vântul, îmbibat cu miros de frunze putrede și pământ ud, şuiera printre crucile înclinate, de parcă îi plângea pe cei plecați prea devreme.
Îl îngropau pe Dinu. Mama lui, Maria Ionescu, o femeie mică, uscată de durere, stătea lângă sicriul proaspăt, sprijinită de gard. Preotul citea molitfa pe un ton monoton, dar vocea îi era înghițită de rafalele de vânt. Lumea adunată, mai ales vecini și câțiva bătrâni, stătea tăcută, cu privirile în pământ. Și atunci s-a auzit scrâșnetul pietrișului sub pași grei.
Spre mormânt, fără nicio jenă, au venit trei bărbați în geci de piele, cu ceafa rasă și fețe obraznice, sătule. Cel mai mare dintre ei, un tip solid cu un lanț gros de aur la gât, cunoscut prin cartier ca Alex „Boxerul”, a făcut un pas în față și a zis tare, peste glasul preotului:
— Auzi, mamă! Știm că ți-e greu. Dar treburile nu se rezolvă singure.
Dinu al tău ne datora bani. Dă-ne ce-ai strâns pentru înmormântare, iar restul venim mâine să-l luăm.
Maria Ionescu a început să tremure. Mâinile ei, strâmbe de la reumatism, s-au dus instinctiv spre geanta veche. A scos de acolo niște bancnote mototolite — banii strânși cu greu pentru înmormântare, din ce pusese ea deoparte ani de zile și din ce adunaseră vecinii.
I-a întins bărbatului, iar lacrimile au început din nou să-i curgă pe obrajii brăzdați.
— Asta e tot ce am… Vă rog, lăsați-ne în pace.
Boxerul a smuls banii, i-a numărat și a zâmbit strâmb. Oamenii s-au dat la o parte. Nimeni n-a intervenit.
Aerul s-a îngreunat de rușinea și neputința tuturor. Iar la vreo zece pași, puțin mai încolo, cineva privea.
Doar privea...
Nu știau CE urmează să se întâmple... 😲😲😲 Citiți continuarea în primul comentariu fixat 👇👇👇
