Revista Contemporanul

13/08/2025

Gelu Savonea: Chiesa di San Massimiliano Kolbe de la Bergamo

Că a încetat să privească spre tării – cm se spunea cândva în graiul poporal – este unul dintre reproșurile cele mai frecvente care i se fac omului modern. Tăriile în înțelesul lor mai larg, cel din basmele lui Ispirescu, erau ceva mai mult decât cerul cu nenumăratele sale stele, erau și locul în care putea fi găsit Dumnezeu ori Sfântul Petru, și era, desigur, locul în care se avânta Făt-Frumos împreună cu calul său cel Năzdrăvan.

https://www.contemporanul.ro/educatie/chiesa-di-san-massimiliano-kolbe-de-la-bergamo.html

12/08/2025

Traducere și prezentare de Iulia Cosma: Mauro Ferrari

Mauro Ferrari (n. Novi Ligure, 1959) este directorul editorial al Editurii Puntocapo. Debutează în 1989, având șapte volume de poezii la activ. Ultimul dintre acestea, Seracchi e morene [sereacuri și morene] (Editura Passigli, 2024), a obținut mai multe premii naționale. Cronici ale volumelor sale au fost publicate în reviste culturale importante din Italia și Franța. Poemele lui Mauro Ferrari au fost incluse în numeroase antologii, iar recenziile și studiile sale critice figurează în numeroase reviste și site-uri literare italiene.

https://www.contemporanul.ro/poemul-lunii/mauro-ferrari.html

11/08/2025

Traducere și prezentare de Dorina Brândușa Landén: EVERT TAUBE (1890‑1976)

Evert Taube (1890–1976) este unul dintre cei mai iubiți poeții naționali ai Suediei. Opera sa vastă include proză, poezie, desene, acuarele și picturi în ulei, dar este cel mai cunoscut pentru cântecele sale. A scris peste 200 de cântece de‑a lungul vieții și a apărut frecvent în fața publicului.
Taube a fost al patrulea din treisprezece copii. A fost declarat inițial născut mort și, prin urmare, a fost pus pe o masă, dar când medicul a venit să scrie certificatul de deces, a descoperit că exista viață în micul său corp. Evert a crescut pe insula Vinga, în arhipelagul Göteborg, și și‑a descris copilăria ca fiind foarte fericită, marcată de pescuit, navigație și o mulțime de povești despre țări străine și viața pe mare. În 1906, familia s‑a mutat în Göteborg, iar Evert a fugit la Stockholm cu intenția de a deveni artist. Planurile sale erau să intre la Academia de Arte Frumoase pentru a studia pictura, dar s‑a dovedit a fi mai dificil decât părea la început. Evert locuia pe la prieteni și dormea ​​adesea în aer liber.

https://www.contemporanul.ro/poemul-lunii/evert-taube-1890%e2%80%911976.html

08/08/2025

Luiza Barcan: Patru tipuri de introspecție în lumea vie

Expoziția de pictură „Patru”, semnată de: Cristina Lupescu, Mara Naghi Niculae, Lussiana Obrijanu, Narcisa Stoian Janță, la Galeria Căminul Artei (parter), 9‑22 iunie 2025. Expoziția de pictură intitulată simplu și sincer „Patru” reunește lucrările a patru artiste aflate la debut, proaspăt absolvente de studii masterale la Universitatea Națională de Artă din București. Cele patru pictorițe expozante provin din două generații diferite și destul de distanțate în timp, dacă ținem seama că Mara Naghi Niculae și Cristina Lupescu sunt născute în deceniile șapte și șase ale secolului trecut, iar Lussiana Obrijanu și Narcisa Stoian Janță la începutul secolului XXI. Cu toate acestea, afinitățile culturale, precum și studiile de artă urmate în același timp și la discipline înrudite le apropie suficient încât spectacolul vizual pe care îl propun să fie unul convingător din punct de vedere conceptual și articulat din punct de vedere plastic.

https://www.contemporanul.ro/cronica-plastica/patru-tipuri-de-introspectie-in-lumea-vie.html

07/08/2025

Marius Miheț: Despre ceea ce ne depășește

Prezent constant cu rubrici în revistele literare, fire polemică cu structură tematizantă, idealist și truditor în câmpul filologiei cu noțiunile filosofiei, Horia Vicențiu Pătrașcu scrie despre viața emoțiilor întotdeauna din perspective inedite și provocatoare. Niciodată verdictele lui nu sunt plictisitoare. Într‑o epocă a banalizărilor și uniformizării ideii, H.V. Pătrașcu tinde spre profesia de radiograf al spiritului. Indiferent de subiect, el configurează această instanță superioară care unește rațiunea cu emoțiile și corporalitatea. Spiritul creează o rețea cu ceea ce se află dincolo de noi – „un intermediar paradoxal între noi și ceea ce ne depășește infinit”. Ispitit de puterea dinlăuntrul individului, H.V. Pătrașcu (Tratat de filozofia emoției. Despre iubire, libertate, fericire, prefață de Ștefan Afloroaei, București, Editura Humanitas, 2024) crede că până și spiritul unei epoci – ca formulare adesea frecventată – definește viziunea „decondiționării esențiale”, o libertate specifică ce deschide individului calea spre esența personală.

https://www.contemporanul.ro/eseu-publicistica/despre-ceea-ce-ne-depaseste.html

06/08/2025

Victor Ravini: Ridică‑te și mulțumește din inimă partidului!

În decembrie 1972, ca de obicei, brazii de Crăciun erau interziși. Fiecare făcea rost de brad cm putea. Cârcu Eugen, inginer la direcția silvică din Brașov sau cm s‑o fi numit, fost coleg de școală în Caracal și de arest la Securitate în Craiova, mi‑a dat aprobare pentru un brad.
– Nu‑mi trebuie brad! Locuința mea e de opt metri pătrați.
Anul următor am schimbat‑o cu o locuință de 15 m2 în București. 8 m2 era standardul stabilit de Ceaușescu pe cap de locuitor. I s‑a spus că era prea puțin.
– Cum să fie puțin? E mult! a spus el și a explicat că 8 m2 însemna un pătrat cu laturile de 8 metri.
– Du‑te la Miliția din Bran, a zis Eugen, să‑ți dea un brad din confiscări! Îl vinzi.
Milițianul a oprit un camion încărcat până peste plin cu brazi culcați unii peste alții. Șoferul știa că îl paște închisoarea. Spre fericirea lui, a primit ordin să ducă brazii unde îi spun eu. Am ajuns cu camionul la I.C.E. Autotractor. Colegii mei au coborât de pe etaje și au început să bage brazii în clădire. Până când șeful personalului a urlat:
– Ho! N‑avem unde să‑i mai punem.

https://www.contemporanul.ro/romanii-de-pretutindeni/ridica%e2%80%91te-si-multumeste-din-inima-partidului.html

05/08/2025

A apărut revista Contemporanul nr. 8 August 2025

Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay,
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București
Sau online de pe ideeaeuropeana.ro

https://www.contemporanul.ro/noutati-presa/contemporanul-nr-8-august-2025.html

04/08/2025

Dalina Bădescu: Citind „Cartea lui Iosif”

Într‑un moment în care literatura pentru copii gravitează adesea în jurul codurilor pedagogice, simplificării afective sau spectacolului vizual standardizat, Cartea lui Iosif de Pavel Șușară propune un model radical diferit de fabulație. Textul funcționează simultan ca manifest ludic, ca poveste inițiatică și ca reflecție metatextuală asupra statutului ficțiunii. Departe de a impune o morală sau un mesaj univoc, cartea activează o pluralitate de planuri semantice și formale, în care copilăria este înțeleasă ca mod de existență deschisă spre miracol, iar literatura ca spațiu de co‑creație între autor, cititor și limbaj. În această construcție, limbajul își revendică libertatea poetică, umorul funcționează ca instrument cognitiv, iar viziunea narativă este articulată dintr‑o poziție de luciditate și complicitate. Alături de intervenția mea vizuală (Dalina Bădescu), care recontextualizează desenele de copil preexistente ale lui Iosif Sferlea într‑un cadru coerent și expresiv, volumul dobândește coerența unei opere polifonice, cu un regim transmedial ce include text, imagine și muzică, în final, conturându‑se un model alternativ de literatură pentru copii: una de revelație și inițiere, în care fabulația devine formă de cunoaștere.

https://www.contemporanul.ro/educatie/citind-cartea-lui-iosif.html

01/08/2025

Dana Pocea: Integrala trilogiei. Setea muntelui de sare

În curtea interioară a Teatrului Drama­turgilor Români, puțin înainte de a‑mi ocupa locul în sală, parcurg filele caietului-program comun celor trei spectacole, Iona, Matca și Paracliserul, piese ce fac parte din trilogia lui Marin Sorescu Setea muntelui de sare și pe care am ales să le văd în trei seri la rând (2, 3 și 4 mai a.c.). În aceeași sursă citesc, de asemenea, un scurt comentariu‑reverență în care ni se aduce aminte, deplin justificat, că „scriitorul Iosif Naghiu năzuia la înființarea unui teatru care să adune sub același acoperiș vocile dramaturgiei românești” și că „posibilitatea a plutit în așteptare până când, în mai 2017, a răzbit la lumină efortul susținut al doamnei Lucia Verona, care a dus crezul mai departe și l‑a împlinit”. Așa e! Numai că am sentimentul că se ignoră totuși două lucruri importante. Am în vedere atât sprijinul acordat de primarul general al capitalei de la vremea aceea, Gabriela Firea, politician sensibil la fenomenul literar și artistic al Bucureștiului, cât și faptul că dramaturgii români contemporani au beneficiat de mai mult de un deceniu de un teatru al lor. Mă simt datoare deci să fac, în special în legătură cu ultima chestiune, câteva precizări.

https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/integrala-trilogiei-setea-muntelui-de-sare.html

31/07/2025

Nicolae Breban: Cuvântul succes

Stimați lectori, acel copil care încă mă privește nedumerit, puțin tâmp din unele clișee fotografice prinse ad‑hoc, pe stradă sau de indivizi grăbiți, fals meseriași, nu a avut atunci nici un fel de legătură cu viața. Ea, ceea ce numim grosolan și binișor grăbiți, viața era mai departe de el decât Proxima centauri. El, acel copil, se lovea doar și trăia strict în apropierea unor ființe impozante și gălăgioase, a unor adulți, iar uneori, atingându‑se și de corpuri ce‑i semănau, de aceeași conformație și vârstă, numiți copii. Dar el, sărmanul, ani lungi, lungi, stufoși și supuși nu puținor torturi de orice fel, parcurgea, de fapt, chinuit și mereu nesigur de orice și de sine, un culoar întortocheat, tiranic în exces și care părea interminabil. Iar cuvântul fatal, viața, el îl auzea pronunțat în mii și mii de forme și împrejurări până acolo, încât a crezut cu adevărat că o trăia el însuși.

Stimați lectori, acel copil care încă mă privește nedumerit, puțin tâmp din unele clișee fotografice prinse ad‑hoc, pe stradă sau de indivizi grăbiți, fals meseriași, nu a avut atunci nici un fel de legătură cu viața. Ea, ceea ce numim grosolan și binișor grăbiți, viața era mai...

30/07/2025

Alexandru Vlad Ciurea
Flavius Iuliu Urian
Miracolul Blaga. 130 de ani de la naștere

Lucian Blaga s‑a născut în data de 9 mai 1895, în satul Lancrăm, județul Alba, aflat în regiunea Transilvania, pe atunci sub dominația Imperiului Austro‑Ungar. A fost cel mai mic copil al familiei Blaga și a crescut într‑un mediu profund religios și tradițional. Tatăl său, Isidor Blaga, era preot ortodox, respectat în comunitate, cunoscut pentru severitatea și autoritatea sa morală, iar mama, Ana Blaga, provenea dintr‑o familie modestă și era recunoscută pentru blândețea și afecțiunea cu care își creștea copiii. De mic, s‑a remarcat printr‑o fire tăcută, meditativă, dezvoltându‑se într‑o atmosferă familială marcată de durere, pierderi timpurii și o disciplină strictă.

Lucian Blaga și‑a petrecut copilăria în satul Lancrăm, un loc arhaic, profund încărcat de spiritualitate, aflat în apropierea Sebeșului, în județul Alba. Casa natală și atmosfera rurală dominată de ritmurile ancestrale ale vieții tradiționale și de prezența unei naturi copleșitoare, i‑a modelat sensibilitatea artistică și viziunea metafizică asupra lumii.

Copilăria și formarea timpurie a lui Lucian...
Continuare:

30/07/2025

Aura Christi: Treptele fericiților

Cine bate


O, Doamne, Doamne,
cine bate cu pumnii în ușă,
în freamăt de felină ori greierușă?
Cine se uită, Mamă, la mine din
noapte, din mărul de lângă gard
și din aburul miresmei de nard?

Cine, ei, cine, urcă‑nlăuntrul meu
ca luna spre nori, ca secunda
în văzduhul amețitor și unda
în lacul uitat, singur rămas,
deși n‑au trecut norii, nici cocorii,
n‑a trecut nici un înger, nici un ceas?!

Pentru Mama mea, Mama noastră – Liubovi (Karaman‑Potlog)   Cine bate   O, Doamne, Doamne, cine bate cu pumnii în ușă, în freamăt de felină ori greierușă? Cine se uită, Mamă, la mine din noapte, din mărul de lângă gard și din aburul miresmei de nard? Cine, ei, cine, urcă‑nlău...