Revista Contemporanul, Calea 13 Septembrie nr. 13, Aripa Dreaptă, Et. 3, Biroul 3360/Sector 5, Bucharest (2026)

Q: What is the address?

Calea 13 Septembrie Nr. 13, Aripa Dreaptă, Et. 3, Biroul 3360/Sector 5

11/05/2026

Contemporanul • 145

În 2025 am onorat 35 de ani de la lansarea seriei noi a revistei Contemporanul. Ideea Europeană. Serie nouă girată de romancierul Nicolae Breban (membru titular al Academiei Române) în 1990. În formula propusă de autorul capodoperei Bunavestire, iată, revista apare, în continuare, deși a trecut și, din păcate, mai trece prin perioade de subfinanțare drastică (subfinanțarea culturii scrise e o formă insidioasă de atac la adresa identității naționale, iar tăierea sau diminuarea fondurilor financiare – o formă grosolană de cenzură), într‑o atmosferă neprietenoasă față de cultură; ezităm să spunem ostilă. Mai cu seamă că în acest caz e vorba de o revistă al cărei corp spiritual e conștient de faptul că țara noastră are extrem de puține publicații de o asemenea venerabilă vârstă și de o asemenea anvergură.

https://www.contemporanul.ro/actualitati-comunicate/contemporanul-145-2.html

08/05/2026

Mirela Roznoveanu: „Melania”: Memoriile și filmul documentar ale primei-doamne a Americii

Melania by Melania Trump. Memoir. Skyhorse 2024; Melania: 20 Days to History. Film documentar. Dintre cele 44 de prime-doamne oficiale ale Statelor Unite ale Americii (o altă numărătoare consideră că au fost 47), paisprezece au scris douăzeci și trei de autobiografii, oferind perspective unice asupra vieții lor și politicii Casei Albe. Printre lucrările timpurii se află Recollections of Full Years/ Amintiri ale unor ani plini de evenimente (1914), de Helen Taft. Dintre exemplele contemporane amintesc Living History/ Istoria vie, de Hillary Clinton, precum și Becoming/ Devenind, de Michelle Obama.
Melania Trump și‑a publicat memoriile (care sunt într‑un fel o autobiografie), cu titlul Melania, în 2024, carte aflată pe primul loc în lista de bestselleruri a The New York Times. Au apărut între timp Melania Trump: Model and First Lady/ Melania Trump: Model și primă-doamnă (2019), de Bethany Bryan; Melania and Me: The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady/ Melania și eu: Ascensiunea și declinul prieteniei cu prima-doamnă (2020), de Stephanie Winston Wolkoff; The Art of Her Deal: The Untold Story of Melania Trump/ Arta modului ei de a fi: Povestea nespusă a Melaniei Trump (2021), de Mary Jordan; Biography of Melania Trump: A Life of Poise, Privacy, and Power/ Biografia Melaniei Trump: O viață de eleganță, izolare și putere (2024), de Johnny Grey, și Elegance in the White House/ Eleganță la Casa Albă, de Breanna Morello (a doua ediție, 2025).

https://www.contemporanul.ro/romanii-de-pretutindeni/melania-memoriile-si-filmul-documentar-ale-primei-doamne-a-americii.html

07/05/2026

Dorina Brândușa Landén: Transilvania reinterpretată din Nordul Europei

La 9 februarie 2026, la Institutul Cultural Român din Stockholm, a fost lansată o carte care, deși pare la prima vedere o lucrare de istorie regională, se dovedește rapid a fi mult mai mult decât atât: o reflecție amplă asupra memoriei europene și asupra fragilității pluralismului cultural. Landet bortom skogen – Det okända Transsylvanien („Țara de dincolo de pădure – Transilvania necunoscută”), semnată de doi autori suedezi, Ulf Irheden și Robin Gullbrandsson, este o carte despre sașii transilvăneni, dar și despre structura profund stratificată a unei regiuni care a funcționat timp de secole la intersecția imperiilor, limbilor și confesiunilor.
Lansarea volumului la Institutul Cultural Român din Stockholm adaugă o dimensiune simbolică. Istoria unei minorități germane din România este scrisă de autori suedezi și prezentată într‑un cadru cultural românesc din Scandinavia. Într‑un anumit sens, este un mic circuit european al memoriei. Într‑un moment în care Europa redescoperă fragilitatea frontierelor și tensiunile identitare, o astfel de carte capătă o relevanță aparte. Ea sugerează că istoria nu este proprietatea exclusivă a unei națiuni, ci un câmp de dialog.

https://www.contemporanul.ro/romanii-de-pretutindeni/transilvania-reinterpretata-din-nordul-europei.html

06/05/2026

Magda Ursache: Magul Breban și contemporanii săi

Îmi place să‑i spun lui Nicolae Breban, cel dintâi prozator contemporan cu ecou internațional, Magul Breban, ca un îndepărtat ecou din Sadoveanu, una dintre valorile de prim rang ale literaturii române, puse (culmea, în libertatea postsocialistă) la index și disprețuite. Vorba lui Marin Sorescu, alt reexaminat de criticaștri și respins fără notă de trecere: „Am stârpit lupii, ca să urlăm noi, Dumnezeule!”
Am scris într‑o notă din ianuarie 2026, la Jurnalul de bord al romanului meu, că nici măcar nu mai sunt personaje de inventat. Îi avem în carne și oase pe Clevetici, ultrademagogul, iar Bîrzoi, ispravnicul lui Alecsandri, s‑a multiplicat într‑o mulțime de primari neisprăviți; există și ciocoiul lui N. Filimon, și Dinu Păturică, și Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, și Gore Pirgu, de la Mateiu cetire. Stănică Rațiu al lui G. Călinescu e, parcă, tras la xerox de mulțime de justițiari, iar fiecare prefect are pristandaua lui. Lista de personaje, completată cu personajele tari brebaniene, ar depăși numărul de semne sugerate de Contemporanul pentru acest text. Ca să nu mai spun că Grobei e de‑o actualitate năucitoare. In short, le‑o zic detractorilor, care vor să‑l așeze pe marele prozator într‑o notă de subsol, vrând să de‑brebanizeze proza, ca Marin Preda: „He, he, he, beliților!”

https://www.contemporanul.ro/polemice/magul-breban-si-contemporanii-sai.html

05/05/2026

A apărut revista Contemporanul nr. 5 Mai 2026

Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay și xPress
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București
Sau online de pe ideeaeuropeana.ro

https://www.contemporanul.ro/noutati-presa/contemporanul-nr-5-mai-2026.html

04/05/2026

Adrian Majuru: Noaptea: tipare culturale

Odată cu intrarea noastră în istorie, imaginarul a hrănit și diversificat teama de noapte, frica de întuneric, de tot ceea ce este ascuns și poate fi dezvăluit pe neașteptate. Tăinuitele creaturi milenare din imaginarul nostru, care au hrănit și modelat civilizații și credințe, vor lăsa locul, într‑un final, noilor opțiuni de colonizare a timpului nopții, pe măsură ce tehnologia a devenit folositoare în îmblânzirea deplină a întunericului. Orașul a fost instrumentul de remodelare nocturnă a etologiei, preocupărilor, imaginarului, credințelor noastre.
Îmblânzirea nopții prin mijlocirea oraşului, dialogul cu resorturile ei intime, care ne‑au modelat umanitatea și fiecare formă de civilizație, este o prezență recentă. Povestea orașului nocturn reprezintă și o nesfârşită confruntare dintre dorinţele comportamentului ascuns, și iubitor de întuneric (lumea criminalilor, hoților, inadaptaților sociali, adică tot ceea ce diurnul încearcă să vindece), și prelungirea unor preocupări cotidiene, pentru care diurnul nu mai oferă suficient timp. Aici ne referim la unele profesii, legate inclusiv de industria loisirului.

https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/noaptea-tipare-culturale.html

30/04/2026

Sorana Mănăilescu în dialog cu Carmen Stoianov: Drumul solitar al cercetării

Sorana Mănăilescu: Sunteți unul dintre cei mai titrați muzicologi români, doamna profesor Carmen Stoianov. Ce au însemnat pentru dumneavoastră recunoașterile comunității profesionale?
Carmen Stoianov: În ce priveşte recunoașterea profesională, este adevărat că am căutat-o, considerând-o „combustibil” pentru proiectele viitoare și confirmare a faptului că drumul solitar al cercetării ar putea întâlni, în cele din urmă, celălalt mal – publicul; unul avizat, inteligent, cultivat şi sensibil – cm şi-l dorea Schoenberg… că tot am amintit de el… Am privit întotdeauna premiile ca responsabilitate şi ca adeverire a direcţiei, a timpului ori a manierei de abordare, nu ca destinaţie, trofeu… În tinereţe, premiile de creaţie, jurnalism sau critica şi teoria artei mi-au dat acel avânt atât de necesar; atunci m-am bucurat să constat că munca îndârjită, fără răgaz, îmi poate aduce satisfacţia recunoaşterii, privită întotdeauna nu ca „punct terminus”, ci ca o confirmare a dialogului cu partitura. Am ales o profesie care presupune multă singurătate – cea a studiului în arhivă, a analizei minuțioase pe partitură; pe undeva, premiile și titlurile sunt semnele că „scrisoarea” ta a ajuns la destinație. Dincolo de onoare, ele au reprezentat şi o uriașă responsabilitate față de tinerii mei studenți. Temele abordate mi-au oferit autoritatea de a pleda mai convingător pentru cauza muzicii românești, transformând o recunoaștere personală într-un instrument de lobby cultural pentru întreaga noastră breaslă. Exemplele pe care le-aş da ar fi prima monografie: Ioan Scarlatescu (Editura Muzicală, 1976) sau o alta, premiată de Uniunea Compozitorilor, tratând despre Opera Română şi acţiunea de pionierat a lui George Stephănescu (Editura Muzicală, 1981), personalitate deosebit de complexă a vieţii noastre muzicale; s-a ivit exact când era mai multă nevoie ca cineva să probeze o atitudine dublată de acţiune şi de sacrificiu material.

https://www.contemporanul.ro/educatie/drumul-solitar-al-cercetarii.html

29/04/2026

Dana Duma: Confirmări și revelații berlineze

Aşa cm promiteam în numărul precedent, în corespondenţa mea de la marele festival de cinema de la Berlin, revin asupra unor tendinţe remarcate aici. Revin şi pentru că abia am apucat să comunic, într‑un post‑scriptum, bucuria că nu am revenit cu mâinile goale de la competiţia faimoasă. Dacă, în urmă cu o lună, dădeam multe detalii despre filmele româneşti participante în competiţii, acum reamintesc doar trofeele primite: Premiul CICAE Arthouse Award acordat lungmetrajului De capul nostru, de Tudor Cristian Jurgiu, care va fi şi garanţia susţinerii materiale a distribuirii peliculei noastre în 30 de ţări, şi Menţiunea specială câştigată, în secţiunea Generation Kplus, de filmul lui Paul Negoescu, Atlasul norilor. Amândouă ne‑au bucurat şi ne‑au confirmat atenţia crescândă pentru cinemaul adresat copiilor şi adolescenţilor, marcat şi prin conferinţa dedicată special în această ediţie temei, organizată de Berlin Critics Week, în colaborare cu FIPRESCI, The European Children’s Film Association şi German Film Critic Association.

https://www.contemporanul.ro/film-cinematografie/confirmari-si-revelatii-berlineze.html

28/04/2026

Sorin Chețe, Eugen Predescu: Frecvența superioară a ceasului

Într‑unul dintre dialogurile purtate cu distinsa poetă Aura Christi, o afirmație a sa ne‑a determinat să reașezăm textul pe alte coordonate ale trăirii acestui veac. „Să mergem ca Orfeu prin Infern, cântând și rugându‑ne”, spune domnia sa. Ne‑am gândit că Orfeu, prin prisma creștinismului, poate fi văzut simbolic ca omul care tânjește după Lumină și acceptă cu seninătatea ascetului suferința, știind că doar Hristos, adevărata Lumină, din iubire, a biruit moartea și ne‑a descoperit calea spre Înviere. Apoi, oare nu ne‑a fost lăsată poruncă nouă? Pe Orfeu iubirea îl determină să se opună morții. Iubirea divină imprimă lumea: cuprinde în dragoste, metamorfozează, înveșnicește. Tocmai de aceea înțelepciunea creștină presupune metamorfoză în urma pecetluirii de către Dumnezeu, iubirea operând ca mediator între realitatea obiectivă, imediată și transcendență. Pâinea, ca materie, devine prin imprimarea cu crucea sculptată în inima lemnului numit pristornic purtătoarea unei destinații sacramentale. Astfel, obiectul utilizat pentru imprimarea prescurii reprezintă mai mult decât strict un mijloc tehnic, constituindu‑se, de fapt, ca orientare către Dumnezeu a materiei. În gândirea creștină a fi pecetluit înseamnă a fi indicat afierosirii. Pecetluirea prescurii marchează extragerea ei din ordinea profană și integrarea într‑un circuit sacramental. Din punct de vedere cronologic pristornicul nu este o simplă relicvă a unui „precambrian liturgic”. Se legitimează ca element al unei profunde memorii lăuntrice reintegrate periodic actualității prin ciclul calendaristic al sărbătorii.

https://www.contemporanul.ro/educatie/frecventa-superioara-a-ceasului.html

27/04/2026

Nicolae Breban: Realitatea creatorilor de artă

Nu, nu m‑au recunoscut cu adevărat foștii mei complici, de destin sau de idealuri, cm ziceau pașoptiștii, sau, mai știi, cm mi s‑a reproșat nu de puține ori apoi. Așteptau poate cu toții să… mă schimb eu însumi! Ignorându‑mi‑se o tot mai instalată rigiditate de caracter, ceea ce eu am numit fidelitate față de primele mele idealuri estetice, credința, aceeași, față de ceea ce s‑a numit autonomia esteticului sau, dacă vreți, cultul turnului de fildeș, pe care îl ironizează nu puțini, români și străini, ce vor să scuture de pe condurii lor creativi praful romantismului secular european. Vor, cm s‑ar zice, să se întoarcă la realitate, fără să înțeleagă, să perceapă cât de cât faptul că își neagă propria vocație, deoarece nu există o singură și tiranică realitate, fapt ce‑l știau și vechii Greci. Iar… realitatea noastră, a creatorilor din artă, cei adevărați și fideli propriei noastre chemări, această realitate, da, există, dar ea are alte forme decât cele din viața de zi cu zi, ea tresare de fiecare dată și cu o vigoare nouă, aceeași, din brațele acelei realități de jos, a necesităților reale, multiple și oarbe, numite supraviețuire, adaptare, ba chiar și istorie! Sau cauzalitate de fier!

https://www.contemporanul.ro/editorial/realitatea-creatorilor-de-arta.html

24/04/2026

Ioan‑Aurel Pop: Ordinea și dezordinea

Lumea, din punctul de vedere al Universului sau al Creatorului, se află într‑o ordine perfectă, dar, din punctul de vedere al omului, ea este mereu în organizare, în rânduire, în așezare, în izbăvire de haos. Nevoia de ordine lumească sau de canon a însoțit istoria umană de la început sau, cm se spunea odată, „din cele mai vechi timpuri”. În succesiunea curentelor culturale (literare, artistice), fixată demult, mai mult pentru Europa Occidentală decât pentru Europa Bizantină, românii s‑au înscris cm am putut, mai bine sau mai rău și, uneori, s‑au împotmolit. Au existat și exegeți care au pretins că românii nu au putut să se înscrie deloc în acea grilă, fiindcă ei erau ai Răsăritului, în timp ce „regulile” erau ale Apusului. Astfel, românii nu s‑ar fi potrivit cu Apusul catolic și protestant, romanic și gotic, concurențial, individualist, bancar, industrial și comercial, pus de timpuriu pe profit etc. Judecata aceasta este, însă, superficială și, în esență, greșită. Românii au fost și sunt, spre deosebire de majoritatea vecinilor lor, deopotrivă ai Occidentului și ai Orientului.

https://www.contemporanul.ro/istorie-documente-politica/ordinea-si-dezordinea.html

Revista Contemporanul

11/05/2026

08/05/2026

07/05/2026

06/05/2026

05/05/2026

04/05/2026

30/04/2026

29/04/2026

28/04/2026

27/04/2026

24/04/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category