Editura TracusArte

19/09/2025

🛎 formula lucrurilor simple este volumul de debut al Alexie, disponibil de-acum pe site-ul editurii, curând și-n librăriile partenere!

Poezia Alexiei e cutia de rezonanță a unei lumi aflate în stare de imponderabilitate. Evanescența concretului favorizează însă din plin liniile de forță ale sugestiei și ale emoției discrete. Autoarea chestionează in sotto voce ticurile generației sale: expunerea publică și depersonalizarea, comercializarea de intimități și, mai cu seamă, o anumită dispersie a realității. De aici, senzația de derută a unei lumi împrăștiate, nesiguranța în tot ce promite a fi certitudine. Căutarea de sine a tinerei poete sfârșește în poezie. O poezie construită inteligent, cu imagini fosforescente, cu sevele vii și intense.
Nina Corcinschi
***

Corpul? O hartă mută. Se marchează cu tremur, petice și gesturi de-mprumut. În formula lucrurilor simple, Alexia strânge tot ce nu încape în graiul rutinier: oase trosnind sub brațe, cearcăne care apasă mai greu decât somnul însuși, flori neculese pentru că nu te-ai născut băiat. Tandrețea? O veritabilă tehnică de supraviețuire. Teama? O funcție fundamentală a memoriei. Fiecare poem se prezintă ca o fotografie arsă pe margini: ți-e cunoscut chipul; habar n-ai de unde să-l iei.
sorin despoT

18/09/2025

📌 Carmen Firan: „Până când”, de ✍ Dan Ionescu.

Opera lirică a lui Carmen Firan poate fi plasată în postmodernism, cu influențe din neoexpresionism. Scriitura ei este marcată de fragmentarism și colaj ‒ tipic postmodernismului, de teme ale alienării, exilului și identității, de imaginar urban și globalizat, cu intertextualitate și referințe culturale variate. Trăind între România și Statele Unite, Carmen Firan aduce o voce cosmopolită, care îmbină lirismul interior cu un simț acut al realității actuale. În acest sens, ea continuă direcțiile postmoderne românești, precum cele inițiate de Mircea Cărtărescu sau Mariana Marin, dar le adaptează unei lumi globalizate și marcate de migrație și pluralitate identitară.

În volumul Până când (Editura Tracus Arte, București, 2025), Carmen Firan înfățișează condiția umană în toată precaritatea și noblețea ei, cu o limpezime care amintește de acea „melancolie senină” despre care vorbea, cândva, Paul Valéry. Temele care traversează cartea ‒ dezrădăcinarea, fragilitatea identității, memoria care reconfigurează realul ‒ sunt tratate cu o maturitate a viziunii care trădează lungul exercițiu al meditației. Versul se construiește cu o sobrietate care amintește de exigența clasică în fața formei...

https://www.viataromaneasca.eu/revista/2025/08/carmen-firan-pana-cand/

17/09/2025

📌Un volum captivant despre corespondență, de ✍Dan Laurențiu Pătrașcu.
Mari corespondențe este o carte esențială în înțelegerea mecanismelor care determină scrierea unei scrisori, dar și a modului în care a fost și este percepută scrisoarea. Livius Ciocârlie investighează în acest volum, cu bine-cunoscutul său rafinament, câteva texte epistolare ale unor personalități ale culturii universale, fără a se lăsa copleșit de rezonanța prestigiului acestora. Dimpotrivă, ceea ce-l interesează este, cu precădere, omul care se mărturisește prin intermediul scrisorii, care devine un teritoriu al confesiunii, un fel de jurnal intim-deschis.

Întrebarea de la care pornește autorul, și în jurul căreia se organizează ideatic întregul volum, este în ce măsură și cm textul unei scrisori depășește granița vecinătății cu literatura și devin literatură. Vorbind despre acest aspect, în primul capitol al cărții, Literatură și corespondență, Livius Ciocârlie afirmă: „În măsura în care este posibil să scrii jurnal cu adevărat intim, fără ca măcar inconștient să-l adresezi unor cititori, în aceeași măsură, probabil, jurnalul nu este literar. Corespondența, în schimb, presupune strategia adresării, adică o regie, un joc de accente, nuanțe, subînțelesuri, treceri sub tăcere, întreg dichisul literar...
https://anthropos.ro/dan-laurentiu-patrascu-un-volum-captivant-despre-corespondenta/

Ediția a II-a, revăzută și adăugită, disponibilă👇

https://edituratracusarte.ro/produs/mari-corespondente-de-livius-ciocarlie/

16/09/2025

🎙Despre „dramaturgiile alcoolului” în noua carte semnată Călin Ciobotari - Emisiunea OAMENI ȘI IDEI, cu Ioana Soreanu la Radio România Iași.

https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=aoFcrL9jYmo&pp=0gcJCRsBo7VqN5tD&fbclid=IwY2xjawMvmJZleHRuA2FlbQIxMQABHkclmXM9FiFNBzwEx1N0_hPHMZoavEYPz0ZVN2E_X1xqXND8kenuWAaQXLQj_aem_rSe2EwDHgnldVh5TZG97Bw

Volum disponibil 👇

https://edituratracusarte.ro/produs/dramaturgiile-alcoolului-calin-ciobotari/

15/09/2025

Recomandare de lectură!!

15/09/2025

✍Text olograf Pompilian Tofilescu din volumul de proză scurtă Dintele sau osciorul, Tracus Arte 2025.

M-am dat câțiva pași în spate, de-a-ndăratelea, și am luat-o la goană. Deși nimeni nu băgase de seamă fuga mea, nu m-am oprit până când nu am fost sigur că nimeni nu se luase după mine. M-am prăbușit gâfâind pe o bancă dintre blocuri. Eram încă cuprins de panică, așa că am scos telefonul și am deschis feisbucul. Gestul de a plimba degetul mare de sus în jos pe ecran e atât de liniștitor... Adevăratul opiu pentru popor! După câteva minute – începusem deja să mă liniștesc – ochi mi-au picat pe postarea unui amic. Un ciudat amicul ăsta al meu. Cică se împlineau – de parcă interesa pe cineva – nu știu câți ani de când Beethoven compusese simfonia a cincea. Ta ta ta taam.

https://edituratracusarte.ro/produs/dintele-sau-osciorul-pompilian-tofilescu/

14/09/2025

📌O poezie a materiei, de ✍Gheorghe Grigurcu.

În poezia Violetei Savu materia apare prin intermediul unui proces lăuntric devenind ceea ce Valéry numea „o stare sufletească“. Cu sfială și temeritate în alternanță, autoarea abordează un mediu concomitent familiar și enigmatic în evoluția sa provocatoare, căpătând expresie în felul acesta o incredulitate de fond, o incertitudine a conștiinței moderne disipată într-o multitudine de direcții, solicitată nu o dată imprevizibil de ambianță. Materia, factor originar, poate juca un rol suveran. Materia receptată cu o sensibilitate elansată, cu o acoperire afectivă, purtată pe meandre erotice precum un gir al unei feminități ce ține a se confesa. N-am putea vorbi de o senzualitate sublimată, peisajul voluptuos receptat ilustrând o iubire virtuală? Performanța o reprezintă capacitatea ficțiunii de a atrage realul, de a-l transfigura spre a-i înscrie calitatea de factor salutar...
https://romanialiterara.com/2025/08/o-poezie-a-materiei/

13/09/2025

📌O mână prin păr și amândouă în răspăr, de ✍ Romeo Aurelian Ilie.
..
Aș zice că Vasile Ciorogar vine cumva în descendența poeziei lui Mircea Dinescu, cea din anii ’70-’80, în care folosindu-se de muzicalitatea iroproșabilă a versurilor sale și de imagini inedite, absconse, pe alocuri chiar scandaloase, reușea să critice societatea comunistă destul de în ascuns, dar totodată și foarte evident, însă făcând în așa fel încât totul să fie îmbrăcat în haina umorului, a hazului și a poeziei. La rândul său, Vasile Ciorogar critică sau mai bine spus demontează toate convențiile și mai ales toate falsele pudori sociale sau umane...

https://www.meridianultimisoara.ro/2025/06/04/o-mana-prin-par-si-amandoua-in-raspar/

12/09/2025

Recomandare de lectura!

Cristina STANCU

poem din volumul "teritorii", Editura Tracus Arte, 2017, volum câștigător al premiului național de poezie Mihai Eminescu - Opus Primum (pentru debut).

12/09/2025

📌„Să dau bolii mele un sens poetic”, de ✍Viorel Mureşan
📖Jurnalul unei vieți moarte de-a gata - Opere III, de Cristian Popescu, Editura Tracus Arte, București, 2023..
Din Caiet de Citire și Caligrafie scris în 1994 vom reliefa doar trei aspecte, care ni se par semnificative. Întâi, o intensificare a zbuciumului erotic, vizibil acum pe ouă paliere: Irina, pentru prima parte a jurnalului și „firul roșu, fierbinte al dragostei pentru M”, în momentul acestor însemnări. Apoi un concept estetic „sui generis”, născut în paginile jurnalului: cotidianul nocturn. Care, de bună seamă, derivă, la rândul său din regimul nocturn al scris-cititului la autor: „Mult timp din noapte am smuls foi scrise într-un caiet vechi…”. Anul 1995, ultimul din viața lui Cristian Popescu, se deschide sub semnul funest al somnului: „Somn și iar somn”; „Apoi, aș vrea să dorm și să dorm și să dorm”; „Timpul meu curge prin mine doar când dorm”. Notele, câte s-au putut aduna, sunt numai rugăciune și poezie. Sau reflecții despre poezie: „O carte de poeme nu-i o carte de muncă, ci o carte de muncire. O carte de munci”; „Plâng mult în fiecare poem”. Moartea, survenită pe 21 februarie același an, îl surprinde lucrând la poemul Strigătul, care acoperă ultimele zece pagini ale ediției. Textul, cu adevărat antologic, e țesut pe un gros strat parodic, lăsând o dâră de neșters, semn al trecerii prin lume a unui mare poet: „Pentru păstrarea aparențelor a fost inventat Popescu de jucărie, care trăiește în București de jucărie, în România de jucărie și mănâncă pâine de jucărie și bea apă și vin de jucărie și-a decedat deja vreo trei-patru decese de jucărie, dar degeaba – pentru că nimeni n-a vrut să moară de-adevăratelea pe numele Popescu Cristian, deși s-a făcut întotdeauna multă reclamă și oferta era destul de avantajoasă”. După lectura acestui poem, cititorul rămâne din nou scăldat în sublim. Iar Jurnalul…, considerat ca întreg, e cel mai important paratext al operei lui Cristian Popescu.

https://revisteaua.ro/sa-dau-bolii-mele-un-sens-poetic/

11/09/2025

✍Dana Ștefan, poem olograf!

Complementare

Plouă.
Mi-am făcut omletă cu spanac și brânză slabă.
Am tăiat și o roșie.
Asta fac când mi se face dor de tine.
Tai roșii. Apoi
mi le imaginez verzi
pulsând
ca o pipotă de pescăruș
plină cu lacrimi de pește.

Peștii nu plâng.
doar unul dintre ei s-a răstignit pe cruce.

10/09/2025

📌 Cuvinte-umbre, cuvinte- nori, cuvinte-vise- de ✍ Elena M. Cîmpan.

Scriind poezie, proză, eseu, Radu Sergiu Ruba, radiojurnalist și traducător, engleză și franceză, acoperă o parte însemnată a literaturii, încât să o considere o profesiune de credință, un „modus-vivendi” și o cale directă de a ajunge la oameni. În poezie, se află cu „Ireversibil”, Editura „Tracus Arte”, 2024, la al optulea volum, după „Spontaneitatea înțeleasă”, „Iluzia continuă”, „Iubirea și Orientul”, „Marginal”, „Grația Dizgrația”, „Nu înțeleg ce mi se întâmplă” și „Levitația”, având și două antologii de autor, „Dacă pleci în căutarea mea” și „Traversarea”, obținând premii , în țară și în lume, de-a lungul carierei de scriitor, ce se întinde pe mai bine de treizeci de ani. Ce atrage atenția în mod deosebit în „Ireversibil”? Faptul că cele două părți ale cărții îl fac pe cititor să se raporteză la poezie pe două căi de receptare, și anume, clasic, fiind de acord cu definiția lui Mihai Eminescu, „Ce e Poezia? Înger palid cu priviri curate,/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea”, și modern, mergând pe „mâna” lui Carl Sandburg, poet american din secolul XIX, „Poezia- un animal marin, născut pe uscat și care visează să zboare”, intuind aici și condițiile vitrege, și idealurile. Titlul, „Ireversibil”, simplu, direct, nu ca o întreagă structură, precum „Fantastica și trista poveste a candidei Erendira și a nesăbuitei sale bunici”, a lui Gabriel Garcia Marquez, autor admirat de poet, titlul e un cuvânt simbol, duce cu gândul la timp, ce este ireversibil, inexorabil, ineluctabil, deschide poarta timpului, marele timp, căruia poetul i se dedică. Din perspectiva aceasta, a timpului, cartea este un volum de poezii, care n-au mai avut răbdare...
chrome-extensio://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://assbn.ro/Rasunetul_cultural/rc_feb_2025.pdf