http://www.andreeabalaban.ro/ https://goo.gl/Do5q1B

Andreea Balaban, Bucharest (2025)

06/01/2022

Pentru un răsărit de soare am avut Parisul la picioare.

03/12/2021

Cioc, cioc. Primiți cu spiriduși? 🤶

01/12/2021

Unii Cavieri sunt efectiv, pur și simplu, literalmente și fără dubiu lipsiți de maniere.
“Chiar așa, să-mi arăți poponțul ziua, în amiaza mare, doar că n-am copite păroase ca tine și nici picioroange ca bețele de sticks…Las-o-ncolo de treabă. Norocul tău că ești așa un monument de s*x appeal, altfel nici eticheta de la Jumbo nu se mai lipea de tine.”

…profund afectat de această discuție în care am lezat sentimentele renului exhibiționist, Cavierul prezent nu doar că mi-a arătat fundul din nou, dar m-a pus și să promit în fața internetului că de Crăciunul ăsta nu mă mai fac că plouă la solicitările lui și că va găsi sub brad perechea de chiloți dantelați mult visată (neapărat roz și neapărat cu găurele, să fie ventilația optimă și să iasă blănița la aer așa cm se cuvine). Deci deja am prima liniuță trasată pe lista de cadouri (fără să socotim ce furou de mătase, sutien cu cupe și ciorapi cu găurele visează și Enrique) 🙄
O listă va veni și pentru voi, cât de curând, în ghidul pe care-l fac anual, însă până ajungem acolo, am zis să dăm și noi bună ziua după pauza de pregătiri a ultimelor zile, să urăm un La Mulți Ani țărișoarei și să vă pregătim pentru diseară, când la ora 7 purcedem cu maratonul crăciunist de vloguri 😁🥳
Ne vedem în câteva ore! Să aveți ciocolata caldă pregătită ☕️🫖

26/11/2021

Multe sprâncene și mustăți se ridicară când i-am spus lui Rumbu că m-apuc de scris un articol de blog. “Care blog, că tu nu mai scrii pe blog” - a zis blănosul. Așa e, nu prea mai avem timp de citit niciun text de Instagram, darămite “Război și pace” cu font de 8 scris pe un blog. Era o vreme când făceam și d’astea, însă și-am povestit puțin despre începuturi în articolul scris la invitația Orange și Fundația Orange, ca parte a campaniei “Facem tehnologia digitală accesibilă tuturor”. Las câteva fragmente mai jos și dacă totuși mai citește careva, link direct găsiți aici: https://bit.ly/3CtXJDi . “Nici bugetul, nici poziția geografică nu-mi permiteau ultimul răcnet în materie de modă (hello, Buzău, capitală a modei!), astfel că am recurs la posibilitățile momentului: second hand. Haine purtate, dar de bună spre foarte bună calitate, la prețuri modice, accesibile și unei adolescente fără posibilități financiare, dar cu înclinații artistice, fie ele și mediocre. Uitându-mă în spate, cred că a fost cel mai bun lucru și cred că tocmai dificultățile sunt cele care mi-au conturat pasiunea și au pus bazele a ce urma să vină peste ani și anume prezența mea în mediul online. Am început sa creez conținut din dorința de a-mi discuta interesele și pasiunile (moda, frumusețe, cinematografie, arta, literatura și poate și altele) cu oameni care împărtășeau viziuni, gusturi și plăceri comune, intr-o perioada în care nu existau atât de multe oportunități de a te face “auzit” pe câte avem astăzi și nici anturajul meu nu avea aceleași interese. Internetul și digitalul mi-au dat voce și posibilitatea de a mă conecta la oameni pe care în mod sigur nu i-aș fi “accesat” prea curând sa nu fi existat pârghiile onlineului. Trecând de multele bube pe care, ca orice lucru (bun) le are, pentru mine a reprezentat acel tren cu noroc care nu doar ca a trecut prin gara mea, dar a mai și oprit. Și din fericire nu l-am lăsat să treacă fără să mă urc. ”
Mai citește cineva bloguri astăzi? Și dacă da, care?

25/11/2021

[VIDEO NOU] ...si cu asta incheiem seria de daily vloguri pe 2021! Vine vlogmasul, desigur. Incep nebunia, zanganeala, coloraciunile si luminitele la tot pasul, bradul, cadourile, aaaaaaah!, iar saptamana viitoare pe vremea asta vom fi deja bine varati in treaba. Pana acolo insa, va las astazi cu o incalzire usoara constand intr-un baby haul de decoratiuni craciunisto-minunate, o intalnire cu Dari (care ne si scoate la o cafea foarte buna!), cu blanosi razboinici, cu pisici pe pijamale, cu o masina luata in test drive, cu outfituri colorate, verzi, albastre si roscate si cu ceva frumos ce mi s-a intamplat saptamana trecuta.
Vizionare placuta si multumesc mult ca va uitati! Pupicios 😘

https://youtu.be/sqlpHZtIRJY

23/11/2021

Ok, primăvara miroase a flori, vara a soare și a mare, iarna a lemne de foc și conifere, iar toamna…..?
Săptămâna trecută, după ce am răscolit parfumeriile după faimoasa sobă (care până la urmă tot online a sfârșit comandată), mi-am luat toate parfumurile “de frig” la rând și i-am asociat fiecăruia un material, o lună și un moment. La iarnă e simplu, alea mai grele și mai tămâiaso-bisericoase le-am dus spre lunile de congel: ianuarie și februarie, trântite peste mantouri militare, epoleți și vreun vulpiț artificial zvârlit pe umeri, pentru când or fi țurțuri la streașini și soarele cu scutire medicală a la longue. Primăvară și vară nu m-am apucat să nimic, fiind inutil ținând cont ce vine, iar la toamnă…mi-a dat cu virgulă. Nu că n-aș găsi variante de asociat, dar dacă stai să mă întrebi cm miroase toamna pentru mine, mai mult de-o tarabă de piață și poate ceva papetărie nu-s în stare să-ți înșir: gutui, dovleac, castane, cel mult un jar și niște cerneală și acolo s-a-nchis (mulțumesc foarte mult, talentul meu la culinărit rămâne în continuare invers proporțional cu apetitul: primul e nul, al doilea dă pe afară). Bănuiesc că mă pricep mai bine la asocierile vizuale decât la cele olfactive, astfel că mi-e mai ușor să imaginez peisaje și culori decât arome fericit amestecate (cumva înclin să cred că cerneala Pelikan n-ar face casă bună cu gutuile coapte de mai sus, motiv pentru care în general stau potolită și cu layeringul de parfumuri, în speranța că n-o să sfârșesc mirosind a Domestos).
Mă rog, ce vreau sa spun sunt două lucruri: unu că peisajul surprins în pozele de față e fix toamna pentru mine: bogată, colorată, luxoasă, texturată, practic visul oricărei compuneri reușite de clasa a4a (nu mai spun ce plăcere îmi provoca crănțănitul frunzelor sub cizme!) și doi, să vă întreb cm miroase toamna pentru voi. A ce miroase. A ce parfum sau a ce aromă, a ce prăjitură sau aftershave, a ploaie sau a foc, a rugină sau a fructe, a cafea sau a ceară, a ce? 🍁

20/11/2021

Ține-mi spada. Stai să-mi prind mănușile.
Imediat scot și iepurele ăla din pălărie 🐰

11/11/2021

[VIDEO NOU] Vlogul de călătorie din Copenhaga este sus, pe Youtube: https://youtu.be/IdzHeQIN8ac 🥳

08/11/2021

Iar premiul pentru cea mai frumoasă rochie merge laaaaaa….🥁🥁🥁

07/11/2021

Cozile sunt viața mea. Îmi plac funcționarele acre și asfaltul inexistent, îmi place și să stau în trafic până mușc din volan, apa caldă e beton când nu există, iar Mirciulică, la rândul lui, e extaziat când ia (aproape zilnic) câte-un crater, poate două, fix în mufarină. Bube-s multe, pandaliile mele și mai multe, dar știți cm îmi trec toate când mă gândesc la părinții mei? Sau la bunicii care n-au avut nici pe sfert din șansele generației noastre? N-aveau internet, smartphoane și Instagram, nu existau freelanceri, CEO și globetrotteri, succesul în viață fiind cel mult garantat ca avocat, doctor sau contabil. Mie facultatea nu mi-a folosit la modul practic, dar fără excepție, toate joburile pe care le-am avut, au implicat într-o formă sau alta, ceva ce nu exista pe vremea părinților mei: digitalul. Calculatoarele. Internetul. În 2010 am deschis un blog care avea să-mi schimbe viața - nu pe loc, a durat și mi-a cerut multe, dar care erau șansele ca voi să-mi citiți acum gândurile dacă nu exista tehnologia modernă? Ne-am fi întâlnit și conectat vreodată dacă nu existau platformele de social media și mai ales, YouTube unde să putem vorbi despre ce ne place? Internetul a dat posibilitatea unei dudui nimeni în drum (moi) să se intersecteze cu destinele, să fie atinsă de și să atingă viețile unor oameni pe care nu i-ar fi întâlnit în veci să nu fi fost biata “emoție la deal”. Cu o cameră foto luată la mâna a doua, un laptop ca o râșniță și-un telefon mobil vai steaua lui, pe care, cu greu, cu multe tutoriale, greșeli și nervi tociți le-am îngenuncheat. Sau mă rog, le-am driblat ⚽️ În pas gimnastic, stângaci la început, dar echilibrat ușor, ușor, dintr-o lumânare mai câș ca privirea lui Rumbu, într-o linie care nu-i și n-o să fie-n veci perfectă, dar e a mea și-i suficient. Cu recunostință și afecțiune că-mi sunteți cele două brațe de sprijin, aș avea două întrebări: cm ne-am găsit noi două/doi? Și cm v-a influențat vouă viața tehnologia? 😊
[Postare și lumânare realizată în parteneriat cu și care, prin demersurile lor și prin campania “Facem tehnologia digitală accesibilă tuturor”, facilitează accesul la lumea digitală.]

06/11/2021

Ieri, într-unul dintre puținele magazine cărora le-am călcat pragul, am intrat în vorbă cu vânzătorul. Era un magazin de accesorii: genți, pălării, gulere, mănuși, trollere, înțelegeți ideea. Am cumpărat două perechi de mănuși, una turcoaz-verzui pentru mine (greu de găsit culoarea, dar binevenită când port ținute ca cea de față) și încă una roșie pentru mama, cu un detaliu frumos la încheietură. La casă, cât discutam cu vânzătorul, îmi povestea că în Danemarca nu poartă nimeni culorile astea, foarte rar întâlnește oameni care să iasă din negru și gri, iar dacă e să vândă ceva colorat, vinde întotdeauna turiștilor. Confirm, atât cât am văzut.
Pe de altă parte…ce nevoie să aibă de culori la purtător când au așa ceruri, pajiști și clădiri? ❤️

31/10/2021

[VIDEO NOU] Prima mea întâlnire cu Halloweenul a fost în copilărie, pe Cartoon Network. Tin minte și acum episodul cu Tom și Jerry și vrăjitoarea din capătul străzii sau episoadele cu Scooby Doo, unde mai mereu era Halloween, ori Casper, fantoma prietenoasă. Fiind începutul anilor ’90, niciunul dintre desenele astea nu era dublat sau să aibă subtitrare (deci, evident, nu înțelegeam nimic din ce se vorbea), dar mi se părea fascinantă ideea costumării în ceva înfricoșător și conceptul de trick or treat, prin intermediul căruia primeai bomboane în mod gratuit. Decorațiunile, costumele, culorile, ideea de ocult și supranatural, toate fermecate (cel puțin în ochii unui copil). Atâta tot că, am aflat mai târziu, Halloweenul înseamnă infinit mai mult de atât, iar rădăcinile sărbătorii ăsteia sunt mult mai adânci decât reprezentările media actuale, ce vedem prin filme ori pe Instagram la occidentali.
Povestea Halloweenului începe acum mai bine de 2000 de ani și are rădăcini culturale atât de complexe și diferite, că am decis să-i dedic un video întreg în care să povestim despre semnificațiile sărbătorii, mituri și legende, obiceiuri și tradiții, probabil foarte diferite de imaginea media cu care suntem cu toții obișnuiți. De fapt, Halloweenul se trage din Samhainul vechilor celți, nu e inventat de americani, iar ce vedem recent, cu deghizări diverse și decorațiuni de tot felul, sunt apucături relativ moderne, apărute în ultima sută de ani.
Să vă povestesc și despre Jack O’Lantern și legenda dovlecilor ciopliți (știți ce semnifică faimoșii dovleci?) sau despre Dia de Los Mu***os, care se sărbătorește în America Latină și are și ea particularitățile sale…Și multe altele. Hai c-o să fie interesant 😀
Link aici, cu mulțumiri anticipate: https://youtu.be/vVBAj_yyfX8

26/10/2021

Sâmbătă, după ce am scris postarea de pe Instagram cu plăcinta de dovleac, am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să o și pun în practică 😁 Nu neapărat eu, că nu-s în stare, dar Buzăul e la o oră jumătate de București, afară era soare și frumos, mama știam că abia m-așteaptă, iar Grizzly oricum e fotomodelul meu preferat de acasă. Am luat, deci și trepiedul cu mine…
În grădină, plin de pere. Livada gătită de sărbătoare, tufele doldora de crizanteme, mormanele de frunze strivite de gabaritul ursului blănos (credeți c-a ratat vreun petic de pământ netăvălit într-însul? bineînțeles că nu, ba chiar mi-a furat și para din mână), trandafiri galbeni, pruni și gutui copleșiți de fructe, cer senin, soare greu și ninsoare de foioase. Liniște. La Buzău nu sună telefonul, nici nu bipăie e-mailul (ce-i drept, nici baloane nu se sparg, iar asta poate fi un minus), dar din când, o cură de “detoxifiere” cu aduceri aminte nu-mi face decât bine, chiar dacă s-au schimbat atâtea și uneori mă simt ușor turist la mine acasă.
Mi-am dus toate hainele de vară pentru păstrare, am făcut loc pentru paltoane (da, colecția promisă vine curând, le-am adus deja la București), am adus și pulovere, am adus și cizme, bucuroasă de scotocit în pod și-n debarale, de revedere și regăsire a prietenilor catifelați, tricotați, moi și mătăsoși din anii trecuți.
Eu propun să mai amânăm un pic venirea iernii ăleia. Prea e colorată toamna asta. Să mai stea.

21/10/2021

Vlogul de calatorie parizian e sus pe Youtube! 😍
Il gasiti aici: https://youtu.be/6Cc3VqJIKH0

17/10/2021

În primăvara anului ăstuia filmasem un clip în care vorbeam despre stilul franțuzoaicelor. Din cărți, din filme, din auzite, din ce-am văzut de câte ori am fost în țara lor. Spuneam atunci că nu am văzut nicăieri femeile elegante, frumoase sau cochete cu care ne-au obișnuit literatura, cinematografia sau Internetul. Le-am căutat și analizat atent, nu există. Sau nu le-am găsit eu. Dar ieri la târgul de vechituri, printre multele acareturi ponosite, bizarerii mai mult sau mai puțin utile, cristaluri, dantele, broderii, vase de argint ori porțelan, ilustrate, tablouri și mobilier masiv, pe de-a-ntregul mărturii ale unei lumii astăzi inexistente, am văzut în sfârșit o femeie deosebită. Nu neapărat frumoasă, cât deosebită, memorabilă. Plutea ca o nălucă printre tarabele cu vechituri, îmbrăcată într-o capă lungă, franjurată, ținută strâns la gât de-o broșă încrustată, cu părul scurt, lipit ca o caschetă și o geantă probabil veche, delicat ținută în mâna stânga. Era o doamnă trecută de prima tinerețe, mignonă, atipică, cu mișcări ticăite, de om bătrân, de o frumusețe calmă și matură, amintindu-mi de o perioadă când oamenii aveau timp, nu cunoșteau bipăitul alarmelor, sunetul e-mailului sau butonul de like. Am fost prea năucită de imagine ca să pot reacționa reflex cu degetul pe butonul de înregistrare, dar iau cu mine amintirea aia - pe lângă papornițele burdușite de lucruri pe care vi le arăt acasă - ca singură femeie remarcabilă pe care am văzut-o în Paris. Frumoase sunt destule. Nu țin minte niciuna. Dar doamna m-a marcat și tot așa, memorabilă asemenea dânsei îmi doresc să rămân și eu ❤️

08/10/2021

[VIDEO NOU] Mai țineți voi minte, dragi gagici, că prin 2016 am avut eu un video dedicat lenjeriei intime? Și povesteam acolo despre bazele garderobei și ce-ar trebui să avem fiecare dintre noi în sertarul nostru cu desuuri?
Eh, pe finalul dailyului de săptămâna trecută v-am întrebat dacă vi se pare de interes un update la clipul ăla. Sunt 5 ani de atunci, lucrurile s-au mai schimbat, informația s-a mai actualizat și mi se pare un subiect bun pentru orice doamnă și domnișoară, scopul fiind unul educativ întâi de toate. Am vorbit despre lenjerie modelatoare, sutiene necesare, chiloți fără cusături, jupe, furouri și accesorii, toate (după părerea mea) utile în sertarul cu lenjerie.
Iar dacă plouă și la voi și n-aveți de lucru în seara asta, linkul către video e aici: https://youtu.be/uMkHJbhcFnk
Ah. Cu participarea specială a Lemonadei care s-a băgat în seama pe parcursul întregului clip.
Mulțumesc și pupesc deosebit!

27/09/2021

[VIDEO NOU] Fete si baEti, am amanat putin videoul nostru de ieri din motive de sanatate. Am niste probleme care m-au dat peste cap si am fost nevoita sa-l mut pe astazi, si deci de asta va anunt abia acum (daca mai sunteti pe receptie) ca am pregatit ceva frumos, colorat si inspirational pentru voi

Andreea Balaban