Șoaptele Florilor

Șoaptele Florilor Sufletelor în care parfumul și șoaptele florilor dezvăluie frumusețea și trezesc dragostea, inspirația, bunătatea, setea de viață și de cunoaștere!

Pentru că nu putem exprima inexprimabilul, găsim de cuviință să lăsăm florile să șoptească, prin parfum, prin eleganță, prin felul lor subtil, discret și minunat de a ne arunca Lumina înapoi în nuanțe inimitabile care ne dezvăluie că Frumusețea sălășuiește și în noi pentru că o percepem și în ele. Pentru că, de cele mai multe ori nu știu cm să vorbesc despre puținele lucruri despre care simt cu

certitudine că dau sensul și profunzimea vieții, pentru că, în virtutea uzanțelor sociale și a relațiilor apropae în totalitate oficiale sau profesionale pe care le am cu oamenii, nu pot exprima mai nimic din gânduri, sentimente și emoții, mi-am propus să învăț și, deoarece cred că nu sunt singurul în situația menționată, vă propun să învățăm, să descoperim, să construim un nou limbaj discret de exprimare asemănător Șoaptelor Florilor. Să începem prin a le asculta! Criteriile de publicare (postare):
1. Păstrarea specificului publicației (postării): gând sau sentiment asociat unei idei, trezit de relația autorului cu florile sau cu natura terestră sau cosmică.
2. Autenticitatea publicației (postării): Pagina nu este dedicată expunerii citatelor din diverși autori ci cultivării vieții interioare, sporirii profunzimii în a trăi și a gândi, descoperirii și consolidării propriei modalități de expresie. Ca și textele, fotografiile trebuie să aparțină autorilor publicației (postării). Nu este necesară caliatatea de fotograf profesionist ci corespondența imaginii cu subiectul publicației (postării). Se preferă foto cu imaginea care a generat trăirea.
3. Spontaneitatea în expunerea temei publicației (postării). Este o pagină în care eliberăm nu elaborăm. Evident, față de forma mentală inițială sau de expunerea verbală, trecerea la text necesită de o corecție, reașezare și, uneori înlocuirea cuvintelor care se repetă. Nu se va încuraja eleborarea execsivă a textelor.
În ceea ce privește fotografiile nu vor fi accepate cele prelucrate, decupate, mărite, etc.
4. Continuitatea ideii în text și în imagine.

din șoaptele florilor de gheață:Despre tainica fereastrăÎnfiripată gingaș pe un colț de fereastră,O firavă floare de ghe...
19/02/2023

din șoaptele florilor de gheață:

Despre tainica fereastră

Înfiripată gingaș pe un colț de fereastră,
O firavă floare de gheață,
În noapte, se trezi luminoasă la viață.

Pătrunsă de lumina ivită din îndepărtate stele,
Subțire veșmânt pentru sticla pe care aluneca barca Lunii,
Trecută acum de noapte și pătrunsă de roșul aprins
Prin care Soarele topește gerul aspru al dimineții în care parcă se mai aud colinde,
Iubire de-o noapte, minunata Floare de Gheață,
Cu eleganță, se prefăcea într-un abur discret.
Sau în Lumină...?

Trist, știam că nu-mi va lăsa vreo panglică,
Nici vreo batistă, nici vreun sărut...
Doar aburul de parfum al unui vis frumos.
Minunat, dar cumplit de rece...

Și-atunci, pentru a nu-i grăbi plecarea,
Îmi tăiai puțin răsuflarea
Și o întrebai din priviri dacă-mi poate spune o taină.

Cu un ultim abur îmi spuse:
Că ea se va pierde-n Lumină;
Că eu, cândva, mă voi rispi în pământ;
Că geamul se va face din nou un pumn de nisip...
Dar, dintre toate cele ce ne-au adus împreună pentru o singură noapte,
Și care, ca toate celelalte, știu cel mai bine să treacă,
Rămâne doar fereastra...

Fereastra, tainica deschidere prin care
Sufletul, trezit de mister și plin de mirare,
Poate privi și vedea dincolo,
Dincolo de cele ce trec...

Mulțumesc pentru taină, Floare de Gheață!

de la fereastră
SI 28 ianuarie 2023

Bună dimineața! Picătura de toamnă...
24/09/2022

Bună dimineața! Picătura de toamnă...

din șoaptele către florile de primăvară:MagnolieiO, minunat lemn, Magnolia!Doar tu știi să aduci așa, din pământ, seva b...
25/03/2022

din șoaptele către florile de primăvară:

Magnoliei

O, minunat lemn, Magnolia!
Doar tu știi să aduci așa, din pământ, seva bucuriei.
În fiecare Primăvară...

SI, 24 martie 2022
cu primele flori

din șoaptele primilor ghiocei:Despre taina prietenieiPășeam printr-un februarie atât de frumosȘi, într-un pâlc de ghioce...
25/03/2022

din șoaptele primilor ghiocei:

Despre taina prieteniei

Pășeam printr-un februarie atât de frumos
Și, într-un pâlc de ghiocei,
Întâlnii un ghiocel ceva mai sfios.
Luminos, avea strălucirea unei idei
Și părea plin de taine.

Cu sufletul dornic de-a mai afla o taină,
Mai puțin sfios, l-am privit încercând să aflu
Dacă frumusețea sa e mister sau e doar o haină.
Discret, îmi șopti cu plăpândul său suflu
Că știe o taină adâncă: taina prieteniei.

Și de vreau s-o aflu, să ascult cuminte.
S-o spună șoptit, dar așa cm știe.
De la un ghiocel către alt ghiocel:

De te-ai putea preface ca proaspăt ieșit din zăpadă,
Ca mine, ca el și ca el,
Un firav și înțelept ghiocel
Ai înțelege fără tăgadă
Blânda taină a prieteniei.

Astfel, o clipă prefăcut ghiocel,
Desprins pentru puțin
Din lutul în care patima și durerea te țin,
Fir viu, te-ai ridica topind zăpada ca un felinar cu lumină albă,
Și ai lăsa sub tine zăpada cea dalbă
Pentru a mă întâlni pe mine, un alt ghiocel
Ridicat într-o zi de februarie cu cer senin.

De ți-aș atinge lumina cu petalele mele,
Poate, mi-ai spune că par ireal.
De mi-ai atinge lumina cu petalele tale,
Poate, ți-aș spune că pari ireal.
Prieteni fiind, suntem atât de aproape
Doar pentru că între noi mai e ceva.
E Adevărul!

Firavi ghiocei,
Nu am putea fi prieteni dacă tu nu m-ai accepta.
Nici dacă eu nu te-aș accepta.
De asta suntem albi, atât de albi…
Am aflat că prietenia care nu se termină începe de acolo de unde nu mai e nimic de ascuns…

Nu suntem puri, dar putem fi albi...

SI, 04 ferbruarie 2022
cu primii ghiocei

din șoaptele frunzelor ude:Despre taina primei lacrimi...E un octombrie frumos, și-o frunză desprinsă, Pe liniștea pămân...
09/10/2021

din șoaptele frunzelor ude:

Despre taina primei lacrimi...

E un octombrie frumos, și-o frunză desprinsă,
Pe liniștea pământului întinsă
Ca o inimă acoperită de rouă,
Îmi șopti în suflet că, atât de neștiutor încă,
Nu cunosc taina primei lacrimi...

Nu-mi amintesc nici primul plâns,
Nici lacrima din primul surâs,
Nu știu nici care din ele îmi aduse,
Întâia dată, tăria inimii în obraji....

Poate deplinătatea din prima lacrimă a maicii mele
Trezi în mine un izvor de nesecat al bucuriei.
Poate primul joc nereușit trezi în mine o lacrimă,
Când aflai că viața e joaca cu perseverența...

Poate prima lacrimă se trezește din bucuria vieții,
Nu din durere...

Blânda frunză nu-mi dezvălui taina,
Îmi șopti doar că taina există...
Și că o pot afla...
Dacă înaintea piciorului meu va păși inima,
Dacă înaintea mâinilor mele inima va îmbrățișa,
Dacă înaintea limbii mele va vorbi inima,
Dacă înaintea ochilor mei inima va vedea prima,
Dacă înaintea minții, inima va decide.

Poate nu voi cunoaște niciodată taina din prima lacrimă.
Dar o pot afla sigur pe cea din ultima lacrimă...

Ce bucurie!

SI, 09 octombrie 2021,
printre funze...

din șoaptele trandafirilor înlăcrimați:Când, după zile întregi, iunie încă nu se ridică din ploaie,Poate ar trebui să c...
02/06/2021

din șoaptele trandafirilor înlăcrimați:

Când, după zile întregi, iunie încă nu se ridică din ploaie,
Poate ar trebui să cautăm bine prin adâncimile noastre.
Acolo s-o fi ascuns vara de noi.
Până ploaia ne mai primește sufletele de cele aprige...

SF 02 iunie 2021

Pagina Șoaptele Florilor vă mulțumește pentru cele 2021 de aprecieri. O Primăvară Frumoasă!
15/04/2021

Pagina Șoaptele Florilor vă mulțumește pentru cele 2021 de aprecieri. O Primăvară Frumoasă!

din șoaptele de Primăvară:Când mă joc de-a mugurul unui cireșMă simt așa de copil al ramului. Și, neprihănit, mă deprind...
08/04/2021

din șoaptele de Primăvară:

Când mă joc de-a mugurul unui cireș
Mă simt așa de copil al ramului.
Și, neprihănit, mă deprind cu lumina și cu adierile înșelătoare ale lumii.

Cuminte, aștept să izbucnesc în petale,
Din nerăbdarea de a cuprinde albina care încă e vis.
Crescut copil înțelept însă, mă trec fiorii.
Deja simt cm freamătă in mine un falnic cireș
Ce va cădea în pământ,
Înveșmântat în lacrima mea de lemn
Cuprinsă în carnea roșie și proaspătă a ispititoarei cireașă.

În jocul meu sunt deja mugur bătrân
Trecut prin tot visul în care cunosc:
Și nerăbdarea mugurelui fraged,
Și inocența florii ce răspandește parfum,
Și voluptatea din carnea fragedă a cireșii,
Și tăria de a continua a sâmburelui roditor.

Și chiar de carnea cireșii se risipește în fărâme de hrană pentru viermi și furnici,
Iar misterul cireșului următor, închis într-un gând din lemn, se strecoară-n pământul cald,
E bine! Am trăit vreme de-o Primăvară.

Poate viața e doar Primăvară și n-am aflat!
Voi afla când mă joc de-a mugurul unui cireș...

SI, 08 aprilie 2021,
din întâlnirile cu cireșii...

din cele șoptite pe lângă ramuri înmuguriteDespre rugăciunea de primăvarăDe-aș reuși să strecor cuvinte într-o rugăciune...
08/03/2021

din cele șoptite pe lângă ramuri înmugurite

Despre rugăciunea de primăvară

De-aș reuși să strecor cuvinte într-o rugăciune,
Plămădită din șoapte trezite de fiorul Primăverii răsfirate prin ramuri,
Poate m-aș ruga,
Până voi deveni pământ în vânt,
Pentru sănătatea celei de-a treia din mâinile mele.
Cea nevăzută, mâna izbucnită din pieptu-mi
La întâlnirea cu taina numită femeie.
Mână sfioasă cu care, atât de nepriceput,
Încerc de o viață, tăcut,
Să învăț cm să mângâi inima ta.
Până voi deveni pământ în vânt…

Poate în adierea vântului cald, Primăvara,
Când e așa frumoasă inima ta…

SI, 08 martie 2021,
printre pomi înmuguriți

din șoaptele către frunze arămii:Dacă...Dacă m-aș împrăștia în LuminăCând, în joaca nevinovată, Te-ai preface ascunsă în...
27/09/2020

din șoaptele către frunze arămii:

Dacă...

Dacă m-aș împrăștia în Lumină
Când, în joaca nevinovată,
Te-ai preface ascunsă în trup de copac,
Ce te-aș mai cuprinde!

Sau tu ai trece cu scoarța tare prin mine?
Să te desprind puțin de rădăcini.
Așa, până mai urcă Soarele...

SI, 27 septembrie 2020,
când după furtună e Soare.

din șoaptele florilor ce nu se văd în amurg:Taina Zânei cu trupul plămădit din parfumul de fân cositȘi-am căutat în răco...
10/08/2020

din șoaptele florilor ce nu se văd în amurg:

Taina Zânei cu trupul plămădit din parfumul de fân cosit

Și-am căutat în răcoarea iscată după arșița zilei topite de vară,
Spre seară, să mai aflu un crâmpei dintr-o taină: a Prospețimii.
Taină ascunsă în singurul geamăt tăcut ce răbufnește din firul de iarbă
Când, nemiloasă, coasa decide ce rămâne, ce cade și ce ne cuprinde.
Și ce ne cuprinde e doar minunea din parfumul de fân cosit.

Pe lângă ape ce duc pe valuri ce-a mai rămas din sclipirea zilei,
Se cuibăresc florile pentru somnul din care le va trezi doar baia de rouă
Și, tăcute în firea lor, șoptesc o poveste
Despre zâna cu trupul plămădit din parfumul de fân cosit.

Odată, demult, pe când cruda Durere își înșiruia primii pași pe pământ
Pentru a ajunge mai repede-n oameni ca să-i trezească din vise absurde,
Întâlni singurul om a cărui învățătură, cu smerenie, putea cuprinde toată Durerea.
Și pentru că nu mai avea ce să trezească în el îi dădu o coasă:
Să meargă înainte ei și să culce iarba.
Să nu se mai împiedice durerea, zglobie, să-i atingă cu repeziciune pe toți.

Dar, undeva, prinsă în jocurile ei cu rostul lumii, Nașterea rămase-nciudată:
Cum ar putea un om, născut, să meargă înaintea Durerii
Cosind netulburat și amăgindu-se cu cunoașterea deplină a Ei?
Astfel, spre a întregi rostul lumii, născu noua zână a Prospețimii:
Zâna cu trupul plămădit din parfumul de fân cosit.

Pură și candidă, proaspătă pe lume și neștiutoare,
Zâna, mai tăioasă ca orice coasă, impregnă suflul brav al cosașului neobosit.
Trezit în cosaș de o nouă și stranie iubire, sufletul cunoscu pe lume o nouă durere.
Durerea născută din încercarea nereușită de a cuprinde ceea ce nu poți cuprinde,
Ci doar presimți.

Și de atunci, ca minunea ce adie dinspre fânul proaspăt cosit,
Întotdeauna, durerea ne încearcă atât de proaspătă.
Doar pentru că odată, cândva,
Durerea și Prospețimea se încurcară în nimbul aceleiași naive zâne.
Zâna cu trupul plămădit din parfumul de fân cosit.

Dacă, nevăzută fiind tu,
Aș cunoaște taina sărutului ce mi te-ar putea aduce în brațe
Din necuprinderea de nedeslușit, ca și cea a parfumului de fân proaspăt cosit,
Nu te-aș vrăji cu el.
L-aș arunca spre seară în ape adânci
Și-aș căuta în mine cosașul cel înțelept care merge înaintea durerii.
În multele vieți în care mai am stele de stins,
Domol, să uit Durerea și să învăț Prospețimea.

Deși știu deja, că și-n viitoarele mele vieți,
Născut din vânt dar tot cu trup de pământ,
Te voi întâlni din nou tot pe tine,
Sau pe Zâna cu trupul plămădit din parfumul de fân proaspăt cosit,
Și mă va arde iarăși durerea.
Adâncă și născută din dorul de a cuprinde ce e de necuprins…

Ce liniște aduce în noapte parfumul din fânul proaspăt cosit!
Poate suntem proaspeți…

SI, 04 august 2020,
printre primii pași în amurg

din șoaptele florilor ce știu a-nțelege cuvinte:Despre taina cuprinderii în cuvinteCe Floare!Atât de plină de picuri, mă...
13/06/2020

din șoaptele florilor ce știu a-nțelege cuvinte:

Despre taina cuprinderii în cuvinte

Ce Floare!
Atât de plină de picuri, mă privești atât de duios.
Ca o femeie cu inima bună pe care n-o pot privi în ochi
Pentru că poarta privirii îi e atât de împlântată în suflet,
Încât trupu-i devine o firavă joacă
Despre taina prin care Soarele pricepe cm să risipească petale.

Surâde cu tâlc la uimirea ce-o trezește-n mine
Și-mi spune că, neștiutor, încă mă încurc cu privirea
Irosind-o pe farsa în care lumina, copilăroasă,
Se joacă cu umbrele înșelătoare ale lucrurilor.

Îngrijorat că Lumina și-ar pierde vreodată cheful de joacă
Și-ar deveni pentru mine doar întuneric adânc
Ce știe cel mai bine a doar a pecetlui taine,
O întrebai despre visul prin care-aș putea să-i înțeleg frumusețea.

Șopti, risipind spre pământ
Câțiva stropi și ceva viață prin umile semințe,
Puțin din taina despre Cuvânt.

Și-mi spuse că de o voi atinge cu mâna,
În neîndemânarea mea, o voi risipi.
De-o voi atinge cu mintea,
În neștiința mea, o voi dezfermeca.
De-o voi atinge cu sufletul,
Nedezlegat de dorință, voi prinde dorul de ea.

Dar, de vreau să înțeleg ceva prin timp pribegind,
Să caut în mine Cuvântul ce o poate cuprinde.
Pentru că, om fiind,
Am sufletul crescut tot doar din cuvinte.

Și nu-i pot adânci taina
Decât găsind în mine Cuvântul.
Atât de înalt și atât de sfânt,
Încât să o poată cuprinde.

Poate de asta te privesc și nu-mi găsesc cuvintele…

SI, 11 iunie 2020,
prin ploaie sau prin vară

Address

Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Șoaptele Florilor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category