06/06/2026
Azi am alergat. Dar cel mai frumos lucru pe care l-am văzut nu a fost cursa. Au fost copiii.
La Crosul Național dedicat Zilei Olimpice, ajuns la ediția a ###IX-a, în anul în care se împlinesc 50 de ani de la primul 10 perfect al Nadiei Comăneci, mii de oameni au ales să petreacă o zi de sâmbătă făcând mișcare. Și, poate cel mai important, foarte mulți au venit împreună cu cei mici.
Drumul spre start, aflat chiar în fața sediului COSR, trece prin dreptul Mănăstirii Cașin. Acolo, părintele, aflat printre participanți, ne-a întâmpinat cu vorbe bune și calde, ne-a miruit și ne-a binecuvântat. Un moment simplu, dar frumos, înainte de o zi dedicată sportului și bucuriei de a fi împreună.
Apoi au început cursele. Din jumătate în jumătate de oră, pe categorii de vârstă. Și ce imagine minunată: copii de câțiva ani, cu emoții mari și pași mici, alergând cu toată seriozitatea din lume. Părinți care îi încurajau de pe margine. Zâmbete, aplauze, îmbrățișări la final. Nu conta cine ajunge primul. Conta că au fost acolo.
Pentru că acești copii sunt sportivii de mâine. Dar, mai presus de medalii și clasamente, sunt adulții de mâine. Iar dacă învață de mici să iubească mișcarea, fair-play-ul și bucuria de a participa, au deja un avantaj uriaș în viață.
Am văzut și un domn de 91 de ani care și-a sărbătorit ziua de naștere alergând. Între el și cei mai mici participanți erau aproape nouă decenii diferență. Și totuși, pe traseu, erau egali. Uniți de aceeași bucurie simplă: mișcarea.
Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le putem face copiilor noștri: să le arătăm, prin exemplu, că o viață frumoasă nu se măsoară doar în ecrane și like-uri, ci și în pași alergați, în aer curat, în prietenii și în amintiri create împreună.
Și da, astăzi am alergat. Dar mai ales m-am bucurat să văd că viitorul sportului românesc aleargă deja. ❤️
