28/08/2026
Străină-mi ești, de ani tu ești plecată,
Iar vocea ta-mi e șoaptă-ndepărtată.
Te-am iubit cât am știut, am putut da,
Dar anii lungi au luat tot ce putea lua.
Iubirea are foame și are sete grea,
Dintr-o privire doar își ia puterea sa.
Dintr-un cuvânt, dintr-o îmbrățișare,
Din gesturi mici ce dau... culoare.
Când toate acestea încet îi sunt luate,
Nu moare brusc, în clipe sfâșiate.
Se stinge lin, cu ultima suflare,
Așa cm arde-o tristă lumânare.
Poate-ai purtat răni grele pe sub piept,
Pe care n-am știut să le-nțeleg drept.
Ai viața înainte și tre' să fii dibace
În primul rând cu tine să faci pace.
Eu sunt aici și-mbătrânesc încet,
Cu fiecare an mai înțelept, mai drept.
Te port cu mine ca pe-o poză veche,
Păstrată-ntr-un sertar fără pereche,
N-o mai privesc, n-o arunc vreodată,
Rămâne-n timp la fel: neschimbată.
Cea mai grea dovadă de iubire
Nu este să aștepți o veșnicie,
Ci să accepți în pace și-mplinire
Că un început n-a fost să fie...
Să lași ce n-a avut continuare,
Fără regret și fără supărare.
Îți doresc lumină oriunde vei păși,
Să ai senin și zâmbet în tot ce vei trăi.
Eu rămân tatăl care știe doar privi
Cum amintirea, încet, se va topi.
Copilul meu
28 august 2026
#
