09/09/2025
După lectura textului de mai jos, dl. Horațiu C. Damian nu poate fi decât felicitat. Este nevoie de un curaj aproape patologic pentru a ridica un monument atât de strălucitor propriei vanități, folosind ca material de construcție o istorie pe cât de selectiv citită, pe atât de convenabil cosmetizată.
Acest individ eufemistic vorbind, prezintă cu un aer de superioritate care l-ar face gelos pe Călin Georgescu, o Transilvanie idilică sub habsburgi, un soi de grădină vieneză a civilizației, unde măturătorii erau respectați, funcționarii erau de elită și toată lumea onorabilă se plimba pe Corso, salutându-se cu un „Servus” plin de demnitate. O imagine frumoasă, într-adevăr. Atât de frumoasă, încât omite convenabil câteva detalii care ar strica peisajul. Omite, de pildă, că acea „administrație performantă” era una imperială (sau imperialistă?), al cărei scop era eficiența exploatării, nu fericirea supușilor români, care timp de secole s-au luptat pentru drepturi elementare. În acea plimbare imaginară pe Corso, autorul pare să fi uitat de Supplex Libellus Valachorum. Probabil că liderii Școlii Ardelene, care cereau drepturi egale pentru români, erau și ei, în viziunea lui, niște „troglodiți balcanici” incapabili să înțeleagă binefacerile civilizației superioare.
Fascinant este cum, în numele acestei civilizații, autorul a produs un text de o violență verbală și o intoleranță care ar face să roșească și un suveranist uns cu toate alifiile. Îi numește pe cei care îl contrazic „troglodiți”, „subumani”, „bestii rasiste”, „nespălați” și chiar se aventurează în zoologie, inventând o nouă sub-specie: „sus scrofa românensis”. Ironia este savuroasă: predică despre rafinamentul vienez în timp ce se tăvălește într-o cocină a invectivelor.
Afirmația că cele două entități (imperiile) au creat o civilizație pur și simplu fără termen de comparație în măruntele bâiguiuri și silabisiri care reprezintă efortul societății românești - din Vechiul Regat trădează mai degrabă un complex provincial decât o analiză lucidă. În ochii săi, tot ceea ce este „dincolo” este, prin definiție, superior. Așa se face că Vechiul Regat, cu elita sa școlită la Paris, cu arhitectura neoclasică și Art Nouveau care încă definește centrul Bucureștiului, cu un Spiru Haret care a încercat să modernizeze sistemul de învățământ pentru o națiune întreagă, devine redus la „bâiguiuri” (bâiguiri, papagal nichelat, mai vine și din maghiara pe care o bocești). Mult mai simplu este să admiri ringul vienez și să ignori efortul colosal de construcție statală desfășurat la sud și est de Carpați, în condiții geopolitice infinit mai complicate decât confortul relativ al unui imperiu unde… să fim serioși, ai tăi au fost mereu „talpa țării”, cu mici excepții.
Atacul său împotriva celor care îndrăznesc să aibă o altă opinie este, în fond, un autoportret. Îi acuză de reacții „atavice, subumane”, dar reacția lui la câteva comentarii nefavorabile este să dezlănțuie un potop de ură. Îi declară „nespălați” care „nu au aflat de inventarea săpunului”, dar discursul său este cel care are nevoie urgentă de o igienizare, eventual una cu furtunul de pompieri. Săpunul logicii i-ar fi de folos pentru a curăța contradicția flagrantă de a cere respect pentru austrieci în timp ce varsă dispreț asupra românilor. Buni austriecii ăștia, păcat că au pornit WWI pentru că nu mai ajungeau la masa geopolitică a bogaților și s-au prăbușit în mocirla istoriei în 1918, un imperiu care nu se mai regăsea după ce Napoleon a șters pe jos cu el acum vreo 200 de ani în urmă.
În final, merită propus un exercițiu de imaginație: ce-ar fi dacă standardele sale de „civilizație” s-ar aplica propriei argumentații? Un discurs civilizat acceptă dezbaterea, nu o reduce la insulte zoologice. O gândire superioară analizează nuanțat istoria, nu o transformă într-o caricatură maniheistă cu „imperiali buni” și „regățeni proști”. Dacă lăsăm deoparte etichetele de troglodiți și porci, ar rămâne loc pentru ceea ce secolul XXI a inventat deja: dialogul respectuos.
Un dialog pe care însă autorul, împovărat de complexe (vă tremură mâinile când sunteți criticat?) ca jigodia de purici, pare incapabil să-l practice.
