Arhiva de poezie

10/04/2023

22/12/2016

Selectie de fotografii de la evenimentele din 2016. Sariti cu TAG-urile! :D

15/07/2016

tinerii şi arta modernă. unic în România, Bogdan Nicolae Imurluc. felicitări!

I thought myself to sculpt in beeswax since the first grade (1994) and these are some of the creations that lead me to the career and life as an artist.
From fantastic insects to ancient mosasaurs and pc games characters I made my own universe by modeling what fascinated my young mind in beeswax.

13/06/2016

o nouă apariţie editorială
Nictofob - autor Emanuel Pătrăşcioiu, volum de versuri publicat la Editura Minela, iunie 2016
ilustraţia şi coperta - Emanuel Pătrăşcioiu
foto - Antonio Duică
referinţe critice coperta 4 - Felix Nicolau
opinii postfaţă - Raluca Neagu şi Claudia Minela
mulţumiri pentru susţinere domnilor Felix Nicolau şi Valeriu DG Barbu

Emanuel Pătrășcioiu se află iată în fața unui nou volum de versuri - Nictofob - ce promite mărturisiri ale celui temător în fața întunericului. În 90 de pagini aflăm 3 povești: povestea slujitorului lui Dumnezeu (ce poartă mai degrabă imaginea păcătosului în drum spre căință); povestea tinerilor ,,ca niște spaime” (în această a doua parte observându-se identificarea cu o generație aflată la răscruce de posibilități, de nefericiri și dorințe) și povestea ,,domniței în stacojiu”- (un fel de iubire spusă cu dor, patimă și aproape strigată).
Fiecare parte a volumului are o voce diferită, dar toate formează oglinda lui Em, portretul său clar de tânăr îndrăgostit și conștient de o lege morală în fața căreia se declară când puternic („sunt pregătit pentru ceea ce mă va ucide/ |…| nu am suficienți obraji pentru a întoarce lumii/ cealaltă parte a sufletului meu” – smerenie), când împăcat cu ezitarea între iad și rai („clopotele trag lacrimile la o parte/ Dumnezeu le șterge/ diavolul le usucă” –ceea ce vă povestesc nu e o greșeală), când plin de speranța izbăvirii („adevărul se roagă pentru mine/ nisipul și pietrele ascultă ruga iar/ pașii înaintează în liniște/ Lumina mă cheamă afară -înviere). Prima parte este ciclică și urmează cumva traseul moarte-înviere, având o referință mesianică: volumul se deschide cu poemul „crurifragium pentru înger de lumină”, în care se observă tematica răstignirii pe cruce; restul textelor pare o luptă între bine și rău, între ispită și mântuire, o luptă cu proprii
94
demoni care „ne poartă în spinare”, culminând cu „testamentul meu” și „înviere”. Personajele biblice abundă și sunt folosite cu măiestrie pentru a explica sentimente confuze, relații sau pentru a ne oferi o idee clară a ceea ce presupune această dualitate din interiorul nostru: suntem îngeri și demoni, păcătoși-sfinți și uneori avem ceva din profeți („vorbesc cu greșeala de la egal la egal/ privesc facerea lumii de pe copacul cunoașterii/ a sosit clipa să eclipsez lumina” – Samyaza). Vocea poetică pare aici înțeleaptă și bătrână, pare că a văzut totul și a cunoscut toate întrebările fără răspuns, de aceea declară împăcată:„ adevărat vă spun vouă/ fiecare suflet e un deșert unde pietrele nu se transformă în pâini/ totul se ucide pe sine […] sunt mai bătrân decât pergamentul care mă povestește” – țipătul unui șarpe.
Al doilea capitol este mai apăsător, eul poetic devine tulburat și simbolurile întunecate sunt în mai toate poemele: sânge, viermi, mormânt, otravă, gheară etc. Dumnezeu se strecoară și el printre versuri de iubire neîmplinită sau revoltă socială, dar mai absent și mai îndepărtat ca oricând: „îngerii sorbeau din cocktail/ iar Dumnezeu se lua cu mâinile de păr/ la fiecare ţipăt” – cocktail. Mult mai direct față de începutul cărții, Em devine transparent în revolta sa și ne ajută să înțelegem de unde provine neputința: „eram poeți amândoi/ nu aveam bani să ne plătim facturile/ țigările/ chiria/ lumea era a noastră/ aveam câte o slujbă în fiecare zi/ mă aveai în fiecare noapte/ trăiam/ visam/ dormeam rar când eram unul în preajma celuilalt/
95
viețile noastre erau trecute la caiet/ doar visele somnau libere/ pe o bancă”- când visele dorm.
Trecerea spre ultima parte, pasionalul final al volumului Nictofob, se face atent, lin și anticipăm tematica din capitolul 3 în poezia „carnagiu”: „să hrănim cu pielea noastră flămândă/ oasele de la capătul lumii/ să ne izbăvim privirile/ și să culegem rădăcinile unei împotriviri de aripă”. Tot în acest capitol avem surpriza descoperirii unor poeme în vers clasic, ce demonstrează că Emanuel Pătrășcioiu nu a uitat școala veche a ritmului, rimei și măsurii.
,,Domnița în stacojiu” este adorată și aflăm asta chiar din motto-ul de început, liricul devine mai alunecos și plin de er***sm în această ultimă parte: „vreau să îți mângâi sânii înainte ca potopul să ne usuce ochii/ să îți sărut sexul umed cu dorințele mele exilate/ din deşert/ cu foamea și setea acestora/ nici paradisul nu știe a săruta pământenii astfel”-roșu carmin. Între dorință și determinare, poezia devine arta seducției și declarațiile de dragoste înfocate nu lipsesc din niciun poem.Ba chiar, când cuvintele în limba română se consumă, Em apelează la limba engleză, cu același patos al îndrăgostitului: „I'm not too fu**ed up but i can f**k your world up / I can draw butterflies on your breast/ and swallow your lips like poems/ let's not f**k around with love,/ you unexistant gorgeusness” –poem în două limbi. Refuzându-i iubirea, femeia în stacojiu, divinizată ca o ofrandă, alege să condamne iubirea încă nenăscută în prietenie, iar poetul resemnat îi scrie un ultim text:
96
„în ochii unui bărbat care vrea să-ți frământe sânii/ și să guste din tine ca dintr-un potir/ prietenia este precum un sicofant ce trebuie strivit”-uită cât de frumoasă e prietenia. Este renunțare sau amânarea unei pasiuni pe care poate o vom revedea în volumul viitor… nu putem ști cu siguranță.
Emanuel Pătrășcioiueste un poet curajos, deloc simplu de înțeles pe alocuri, folosește poate uneori cuvinte pretențioase, dar reușește întotdeauna să te cucerească, mai ales dacă ești cititoare, nu cititor. Un viitor promițător și o surpriză plăcută, volumul ,,Nictofob”, pe care îl recomand iubitorilor de poezie contemporană, garantând îmbogățirea sufletească.
Raluca Neagu

20/05/2016

Am fost încântată să-l cunosc pe tânărul Justin Dumitru în 2014 la Librăria ,,Bastilia” unde a avut loc lansarea primului său volum de versuri- ,,black aphrodisiac!”. Impresionată de atitudine, de prezentare, de poezia acestuia am scris în cronica evenimentului : Asistăm la un recital liric de excepție. Publicul a fost activ, a adresat întrebări autorului despre creațiile sale, despre începutul activității literare, întrebări la care tânărul poet a răspuns succint. Apreciez modul în care și-a condus singur lansarea, fără fasoane de vedetă, fără emfază și mai ales fără participarea vreunui actor care să-i interpreteze artistic poeziile, așa cm se obișnuiește. A citit singur pentru că Justin are tot ce-i trebuie ca să fie plăcut, atât în lectură cât și în interpretarea ei. Textele au convins publicul că merită atenția oricărui iubitor de poezie.
Lecturile cu tematică socială au tăișul bisturiului - sigur, adânc, direct- taie acolo unde cangrena își face de cap... Cuvântul în poezia lui Justin Dumitru este chiureta care încearcă să curețe conștiințe a căror religie e ,,corupția cu cele mai simple porunci:,,banii sunt singurul tău prieten”/,,nu gândi, doar uită-te la tv!”/...,,ascultă-ți liderii!/,,închide ochii la ce se întâmplă!”/,,banii sunt totul!”/,,consumă!”/,,supune-te!”/vinde-ți sufletul!”(pe scurt)
Au trecut aproape doi ani şi Justin revine în forţă cu un nou volum de versuri ,, Dinții care scrâșnesc refuzul”.
Justin Dumitru s-a născut la 15 martie 1995 în Ploiești. A debutat cu volumul de poeme ,,black aphrodisiac” ( ed. Tracus Arte, București 2014 ) pentru care a obținut Premiul Național ,,Nichita Stănescu” Opera Prima; Trofeul ,,Poesis litera” al Festivalului Național de Poezie și Proză ,,Mihai Eminescu” precum și alte premii de revistă. Poemele sale au apărul în revistele Luceafărul, Convorbiri literare, Mantaua lui Gogol,Metamorfoze, Tiuk, Subcapitol ș.a. În prezent este student la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul” din București și în cadrul Academiei de Studii Economice – specializarea Resurse Umane.
Veţi citi alte detalii şi câteva dintre noile sale creaţii în Revista Vocativ (nr.2) care va apărea la începutul lunii iunie.
Până atunci să-i cunoaştem poezia aici, pe pagina Arte- Diem!
Lectură plăcută!

poem împotriva mea

eu nu sunt justin dumitru.
nu am avut niciodată curaj
și nu am scris în viața mea
un vers.

nu am fost o viperă legendară.

nu am dat nicicând bani
cerșetorilor.

nu am scuipat niciodată postere
electorale. le-am lustruit
zilnic. și am înlăturat muștele
de pe ele.

nu am inventat jocuri de cuvinte
în preajma tipelor tandre.
și nu le-am făcut niciodată să
plângă. și nu am plâns niciodată
cu ele.

nu am călătorit niciodată.
și nu am cheltuit nici un ban
pe obiecte de artă.

nu am jucat în drame. și nu am
fost aplaudat de nimeni.

am stat în spatele draperiilor
închise și v-am așteptat cu lanterne
fixate în ochii mei negri, neistoviți.

nu am țipat niciodată de pe vârful
unui munte și nu am adresat vorbe de duh
proștilor veritabili.
atunci

pentru ce dracu îmi scrieți?

cine dracu credeți că sunt?

numele meu nu e justin dumitru.
el în momentul ăsta m-ar scoate
în stradă și mi-ar pune o armă
în dreapta și o vodkă în stânga.

nu .

eu sunt o biată jigodie, șchioapă,
plină de purici

care tresare

la bătăile voastre

de picior.

18/05/2016

dublă lansare de carte - cronica evenimentului

Duminică, 15 mai, ora 17:00, Tonka Soul Café a găzduit evenimentul Serile Literare Carte-Diem.

Seara a debutat cu un concurs - ,,unde se termină lumina”- inspirat de titlul volumului poetei Raluca Neagu, apărut la Editura Tracus Arte, 2015. Copiii şi adolescenţii, autori ai culegerii de texte - Antologia fără titlu - au răspuns provocării. Juriul, format din poeţii Eugen Pohonţu (şeful comisiei), George Tei, Raluca Neagu (coorganizator al Serilor Literare Carte-Diem), Andrei Botezatu, Miruna Cojocaru, Diana Barbu (membrii activi ai evenimentului Carte-Diem), a ales câştigătorul – Gheorghe Darius, 14 ani – cu cel mai inspirat răspuns:unde se termină lumina?- ,,la marea nemărginită a universului / la barierele imaginare ale ochilor mei”. Darius Gheorghe a primit premiul oferit de Doina Cotescu, volumul de versuri - ,,înapoi acasă”, publicat la Editura Minela, aprilie 2016. Felicităricâştigătorului! Mulţumim, Doina!

A urmat lansarea volumului de debut al Doinei Cotescu ,,înapoi acasă”, prezentat de editorul cărţii, Claudia Minela. Emoţionată, autoarea a lecturat câteva dintre creaţiile proprii după ce ne-a vorbit succint despre experienţa trăită printre străni, departe de casă, de meleagurile natale şi de cei dragi, ea fiind angajata unui azil de bătrâni din Italia timp de 17 ani. A fost impresionată de tot ce a urmat, mai ales de poeziile copiilor care i-au amintit de perioada când era de vârsta lor. Chiar dacă este bunica a 4 nepoţi, a rămas un ,,om cu suflet de copil”, aşa cm scrie în poezia care poartă acest titlu.

Momentul muzical nu s-a lăsat aşteptat. Tinerii - Ştefania Gîrjoabă (16 ani) şi Didiţă Sebastian(14 ani) - ne-au încântat cu melodii aparţinând unor nume mari ale muzicii folk. Publicul le-a ţinut isonul şi la final i-a răsplătit cu aplauze. Brava, puiuţi!

,,când se termină muzica, începe cuvântarea”, obişnuieşte să spună poetul Daniel Vorona la serile literare organizate de dânsul. Aşadar, după muzică a urmat lansarea celui de-al doilea volum de versuri care a avut ca protagonişti 24 de tineri şi copii ale căror texte au fost apreciate de cei care au citit ,,Antologia fără titlu”, îngrijită de actriţa Magda Băcescu, coordonatorul Trupei de teatru ,,Joc”. Ea a reuşit cu succes să adune într-un volum scrierile micuţilor, descoperind, pe lângă talentul actoricesc al acestora şi talentul de a scrie.
Magda Băcescu a vorbit despre munca în echipă, despre susţinerea părinţilor precum şi despre importanţa ajutorului primit din partea regretatului scriitor Mihail Grămescu, fără de care apariţia culegerii de texte - ,,Antologia fără titlu” - nu ar fi fost posibilă. A mulţumit şi celorlalţi scriitori care s-au implicat în promovarea volumului.

Actriţa Doina Ghiţescu a făcut un adevărat spectacol citind câte un text din antologie, totodată prezentând şi micuţii autori. Am retrăit inocenţa copilăriei ascultând poveşti şi poezii scrise cu sinceritate, cu umor, cu dezinvoltura tipic vârstei. Spontaneitatea şi imaginaţia lecturilor au fost evidente iar publicul i-a răsplătit aplaudând. Interpretarea remarcabilă a Doinei Ghiţescu a stârnit hohote de râs şi bună dispoziţie. Felicitări tuturor!

Al doilea moment muzical a fost de excepţie. Ilinca Toma(16 ani) şi Robert Lazăr (26 de ani), două voci puternice, persuasive, au reuşit să acapareze total publicul. Coloratura muzicală a pieselor interpretate de tineri a fost diversă: doine populare, folk, melodii româneşti moderne îndrăgite de cei prezenţi. Participanţii la eveniment au intrat în jocul lor cântând împreună cu ei. Rezultatul final: biss! Cu siguranţă ne vom bucura de glasul lor şi la următoarele evenimente Carte- Diem. Este o încântare să-i asculţi şi să-i priveşti. Doi tineri frumoşi care trăiesc muzica, dar mai ales o transmit intens pentru că se dăruiesc total atunci când sunt pe scenă şi asta se simte al naibii. Aplauze înnădite!

Sera se încheie cu lectură publică dăruită de echipa Carte-Diem. Au citit: Ilinca Toma, Raluca Neagu, Andrei Botezatu, Miruna Cojocaru, Diana Barbu, Claudia Minela.

Au participat la eveniment scriitorii: Camelia Pantazi, Ştefan Apostol, Eugen Pohonţu, George Gîtlan, George Tei, Irina Lazăr, Vali Orţan, Cristina Maria Firoiu, Gheghi Alexandra etc.
,,Dacă noi, sărmane umbre, cu ceva v-am supărat,/ Tot ce-aţi ascultat aici, voi să credeţi c-aţi uitat./ Şi povestea plicticoasă, că-i un vis să socotiţi,/ Oameni buni, nu ne-osândiţi! o s-o facem mai frumoasă!’’(Shakespeare )

Echipa Carte-Diem vă mulţumeşte tuturor pentru participare! Să ne revedem cu bine, prieteni!

Ave!

16/05/2016

Diana Barbu - Ideile respiră - lansare de carte joi, 26 mai 2016, ora 19:00, la Casa Studenților din Bucureşti
felicitări!

16/05/2016

Diana Barbu, născută în Călăraşi este absolventă a Liceului Teoretic M. Eminescu (şef de promoţie). Are 20 de ani, este studentă anul I la Facultatea de Litere din Bucureşti. A făcut primii paşi către poezie frecventând cenaclul ,,La Garage” din Călăraşi, organizat de tânăra poetă Raluca Neagu apoi a citit deseori din creaţiile proprii la evenimentul Serile Literare Isis, în prezent Carte-Diem, al cărui membru activ este şi în prezent.
A câştigat premiului I la concursul Anatol Ghermanschi din Braşov.
Sub îndrumarea poetului George Tei, reuşeşte să scoată la lumină primul său volum de versuri – Ideile respiră – publicat la Editura Topoexim din Bucureşti, mai 2016.
Este fascinată de corpul uman cu tot ce înseamnă el. În poezia sa apar frecvent indicii de acest gen. Îi place misterul şi este obsedată de semnele din naştere, ca nişte simboluri aparte. Este atrasă de muzica fără versuri care vorbeşte de la sine.

Să-i cunoaştem poezia:

***

mama era un mac
și eu
singura sămânță
care a încolțit în creier
și era frumos
pentru că
„acum”
era și el
tot sămânță

să te întorci
unde apun macii
și se sărută cu ochii închiși
să te întorci acolo
înseamnă
să îi strici lui dumnezeu
coroana de oase

o să poarte plastic
ca și noi
sau mai bine maci

toți ne otrăvim măselele în somn

***

orașul meu e un circ de suflete
și eu, doamne, cel mai slab om al tău

au să mă culeagă viețile pe brânci
și-au să mă arunce în mulțime

în blocuri trăiesc numai nebuni
și eu port umbra fiecăruia în drum spre
tine
și fiecare zi își lasă carnea să putrezească pe aici
și, doamne, eu sunt un om slab
și-mi las oasele să cânte
să aplaude oamenii

***

mă gândeam să scriu azi despre
cum mi-aș închide toate cerurile
și aș ieși să-mi plimb umbrele degetelor în lesă
dar apoi mi s-a făcut somn
și genele deja miroseau a ars

nu ai voie să exiști mai mult de 24 de ori într-o zi
apoi n-ai să mai ții minte
și-are să-ți apară altă pereche de aripi
până le educi cm să crească
au să-ți duhnească a nou și tu
te-ai născut cu piele de porumbel alb
îți place să te joci în cenușă îți
aduce aminte
de cm ți-au ars dumnezeii prima cămașă

în ea știai să cânți la harpă
și mama te iubea
nu rămăsesei niciodată la chimie
și fetele sărutau altfel

am visat că în a douăzeci și cincea oră
viețile încăpeau în pastă de pix

nu mai am despre ce să scriu

01/05/2016

,,nu te saturi", un volum de versuri incitant, scris cu nerv. Viaţa şi moartea sunt ,,şuie" atunci când careul ,,zadarului" bate la poarta ,,iluziei saţietăţii". Acolo îî întâlneşti pe ,,minusculii valeriu" care îţi cântă prin vene la cea de-a 48-a pagină care ,,nu este un tavan/ nici vreun perete/ este doar fereastra prin care voi ați putea privi/cât de mic am mai crescut". Cine a crescut mic? Nimeni altul decât Valeriu Dg Barbu., autorul pe care îl citeşti şi ,,nu te saturi" pentru că fiecare poezie este un alt Val în diverse ipostaze auctoriale. Dacă eşti singur şi neînţeles, dacă eşti trist şi vrei să te înveseleşti citeşte acest volum de versuri şi starea ta de spirit se va schimba imediat pentru că ai găsit un prieten care-ţi vorbeşte din suflet: ,,toți știu că-mi place/ vinul roșu din struguri și că scriu dodii/... nimeni nu știe de ce nu beau albul și nu scriu/ niciodată cu roșu".
felicitări, prieten drag! emoticon smile

un volum de texte, presupuse versuri, marca valeriu dg barbu... iată un exemplu de ...dodii păsărarul idioţilor, să nu mai râdeți când vedeți un om cu păsări multe legate de umăr și trece pe alei ca un vânzător de baloane colorate el este cel cu patimile răzvrătite, întoarse pe dos fiindcă e un laș…

27/04/2016

Tinere talente

,,Clao, ascultă aici poezie!”, îmi spune prietenul Valeriu DG Barbu apoi citeşte. Încă din primele versuri mi-am dat seama că cel care a scris este extrem de talentat. Barbule, ai grijă de junele ăsta că va ajunge departe!

Alexandru Popescu, născut în România, are 16 ani şi este stabilit la Roma de 6 ani. Îşi împarte timpul între biserică şi liceu. Pasionat de lectură, iată face primii paşi în poezie. ,,Uneori mai încerc şi să scriu”, spune cu modestie tânărul. Talentul său e incontestabil, cu siguranţă nu este conştient de asta, dar în timp, dacă va continua şi va fi susţinut, cu siguranţă îşi va da seama că acolo sus cineva îl iubeşte. Nimic nu e întâmplător.
Poezia lui este îndrăzneaţă, are nerv liric, emoţie, mesaj clar. Să-l încurajăm, dragi prieteni!
Rog autorii care doresc să-i dăruiască câte un volum, să mă contacteze. Acest tânăr merită să aibă propria bibliotecă şi să fie aproape de noi, citind cărţile primite. Îi doresc pană uşoară şi drum întins în arta cuvântului! Felicitări!

Iată una dintre ,,încercări”:

Poetului îi este dată fiere
şi o preface în vin
cu piroanele din palme
îşi scrie evanghelia
țâşnind din adânc
ca sângele şi apa din coastă

Poetului îi este dată fiere
să bea pentru ceilalți
însetat crede în apă
ca şi cm apa ar fi pentru poeți
şi va înghiți oțet
ca să-l scuipe îndulcit

Poetul şi el strigă întins pe poezie
Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit
dar a treia zi va fi uns de cei rămaşi
cu miruri parfumate

poetul este un hristos neînviat

28/03/2016