31/12/2025
Cine a spus că finalul de an trebuie să fie perfect? - text - Beni Roșca
Există o presiune ciudată legată de finalul de an. Parcă 31 decembrie ar fi un termen limită impus vieții, iar miezul nopții, un judecător care ne evaluează viața. Ne dorim ca toate piesele să fie la locul lor, iar bilanțul să arate „foarte bine”.
Dar viața fiecăruia are bilanțurile ei... rămânem cu rugăciuni încă fără răspuns și cu uși închise, chiar dacă am bătut până ne-au obosit mâinile. Am ajuns să tratăm sfârșitul de an ca pe predarea unei clădiri la cheie, iar dacă vedem încă praf, schele și materiale împrăștiate, intrăm în panică.
Scriptura ne vorbește despre un Dumnezeu care nu se sperie de șantiere. EL este Grădinarul care știe că unele semințe au nevoie de o iarnă întreagă de îngheț înainte de a încolți, dar este și Arhitectul care vede structura acolo unde noi vedem doar haos.
Dacă simți că viața ta arată acum ca un șantier lăsat în tăcere, nu înseamnă că lucrarea a fost abandonată. Îmi vine des în minte versetul din Zaharia 4:10: „Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?”. Contextul acestor cuvinte este fascinant, poporul încerca să reconstruiască Templul, dar totul arăta mizerabil și mic față de gloria de altădată. Oamenii erau dezamăgiți, dar Dumnezeu le spune că EL privește cu bucurie „cumpăna” în mâna celui care lucrează.
Dumnezeu nu disprețuiește faptul că ești încă „în lucru”. EL nu se uită doar la finalul lucrării, ci se bucură de fiecare cărămidă pusă cu credincioșie, chiar și atunci când schelele încă ascund frumusețea fațadei. Paradoxal, exact în aceste zone „neterminate” Dumnezeu lucrează cel mai profund. În timp ce noi ne rugăm pentru victorii clare, EL folosește vulnerabilitatea și întârzierile noastre pentru a ne redirecționa spre ceva mult mai solid decât planurile noastre inițiale.
Maturitatea spirituală nu înseamnă să bifezi toate obiectivele până la Revelion, ci să poți privi un viitor neclar cu pace, o pace care nu se sprijină pe un proiect finalizat, ci pe prezența Arhitectului. Poate că „noul” tău an nu va începe cu un entuziasm intens, ci cu o rugăciune simplă de pe marginea șantierului: „Doamne, am nevoie de Tine”... și să știi că e suficient.
Nu lăsa frustrarea a ceea ce n-a ieșit să devină un văl peste ceea ce Dumnezeu construiește chiar acum. Nu trebuie să ai toate răspunsurile pregătite pe 1 ianuarie și în anul în care vom intra.
Suntem primiți cu brațele deschise de Cel care ține timpul și dalta în mâna Lui.
Nu intrăm într-un an nou ca să fim „mai buni” prin forțele noastre, ci ca să pășim mai adânc în Harul Lui. Asta este singura rezoluție care contează cu adevărat și anume să rămânem altoiți în EL, chiar și atunci când viața noastră arată ca un șantier neterminat.
Fiți binecuvântați!
