28/08/2025
Există o crimă care nu ajunge în tribunale, nu se judecă la Curtea Penală Internațională, nu apare în breaking news și nici nu naște proteste de stradă. Este o crimă tăcută, invizibilă, dar devastatoare: retragerea iubirii.
Când retragi iubirea, nu curge sânge, dar sufletul sângerează. Nu vezi cadavre, dar mor pe dinăuntru visuri, speranțe, încredere, demnitate. Nu se aud împușcături, ci doar tăcerea grea a indiferenței, cuvintele reci care ucid mai adânc decât armele.
Iubirea este respirația sufletului. Și cm ar fi să-ți lași aproapele fără aer? Cum ar fi să știi că ai în mâinile tale butelia de oxigen pentru viața altuia și, din orgoliu sau nepăsare, să-i închizi robinetul? Asta face retragerea iubirii: sufocă, încet, pe nesimțite.
1. Crima dintre semeni
Câți dintre noi nu trecem unii pe lângă alții ca niște străini, deși purtăm chipul aceluiași Dumnezeu? În loc de binecuvântare, alegem batjocura. În loc de cuvânt bun, alegem bârfă. În loc de a recunoaște valoarea aproapelui nostru, alegem să îl micșorăm.
Nu există ucidere mai subtilă decât aceea de a-l face pe celălalt să simtă că nu există, că nu contează, că e invizibil. Și totuși, Hristos ne-a spus clar: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35).
Când retragi iubirea de la aproapele tău, nu doar că săvârșești o crimă nevăzută, ci îți anulezi și mărturia de creștin.
2. Crima dintre soți
Ne-am așezat în fața lui Dumnezeu, am rostit legăminte sacre: „până la moarte”. Și totuși, pentru prea mulți, moartea iubirii nu vine din moartea fizică, ci din moartea zilnică a indiferenței.
Soțul își retrage iubirea prin tăcere, prin absență, prin refuzul de a mai oferi afecțiune. Soția își retrage iubirea prin reproș, prin comparații, prin sarcasm. Și doi oameni care ar fi putut fi rai unul pentru altul devin iad unul pentru celălalt.
Retragerea iubirii într-o căsnicie nu se vede prima dată în acte de divorț, ci în gesturile mici care dispar. Într-o mână care nu mai mângâie. Într-un „te iubesc” care nu mai este rostit. Într-un timp de calitate care se evaporă, pentru că orgoliul e mai important decât sufletul celuilalt.
Retragerea iubirii nu este doar divorțul oficial, ci divorțul emoțional din fiecare zi: refuzul de a mai asculta, de a mai mângâia, de a mai spune „Îmi pasă”. Și astfel, două suflete care au pornit la drum împreună ajung să trăiască străine, în aceeași casă. Nu moartea ia prima iubirea, ci indiferența.
3. Crima dintre părinți și copii
Și poate cea mai mare crimă se întâmplă aici. Copiii nu cer să vină pe lume, dar odată veniți, cer instinctiv singurul lucru de care depind: iubirea necondiționată.
Și totuși, prea mulți părinți o retrag. O condiționează de note bune, de comportament perfect, de ascultare fără fisuri. O amână pe mai târziu, o înlocuiesc cu cadouri, o sufocă în agende încărcate și cariere. Copiii rămân cu haine, cu jucării, cu mese pline, dar fără respirația iubirii.
Verdict
Aceasta este crima nepedepsită a omenirii: retragerea iubirii promise. Nimeni nu te judecă în tribunal pentru că ți-ai ignorat soția. Nimeni nu-ți dă ani de închisoare pentru că ți-ai lăsat copilul flămând de afecțiune.
Nimeni nu te amendează pentru că nu ai binecuvântat cu un cuvânt bun pe aproapele tău. Și totuși, daunele sunt uriașe, ireparabile, transmise din generație în generație.
Poate că nu ne vedem ca ucigași, dar de câte ori am retras iubirea, am frânt un suflet. De câte ori am fost indiferenți, am participat la moartea lentă a celui de lângă noi.
Singura sentință care ne poate salva este restituirea iubirii. Să dăm înapoi ceea ce am promis. Să respirăm iubire în viețile celor de lângă noi. Să nu mai comitem crima tăcută a retragerii iubirii, ci să ne transformăm în martori vii ai faptului că dragostea – oricât de imperfectă ar fi – este singura forță care dă viață.
De aceea, Dumnezeu spune: „Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său. Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.” (Sfântul Apostol Ioan în 1 Ioan 3:15 și 4:21).
Poate chiar acum Dumnezeu îți pune pe inimă un nume, o față, o relație în care ai comis această crimă tăcută. Nu amâna! Nu lăsa ziua să apună fără să îți ceri iertare, fără să oferi un cuvânt, o mână întinsă, o îmbrățișare.
Pentru că în fața Lui, singura viață care contează este viața trăită în iubire. Și singura crimă de care ne vom rușina în veșnicie este iubirea pe care am refuzat să o dăm.
