Domnul Știe TOT

Domnul Știe TOT Descoperă lumea noastră extraordinară.

16/11/2025

Planete Rătăcitoare!

Descoperirea sistemului stelar TRAPPIST-1, aflat la aproximativ 40 de ani-lumină distanță în constelația Vărsătorului, a...
13/11/2025

Descoperirea sistemului stelar TRAPPIST-1, aflat la aproximativ 40 de ani-lumină distanță în constelația Vărsătorului, a entuziasmat comunitatea științifică, în special datorită TRAPPIST-1e, una dintre cele șapte planete ale sale de mărimea Terrei. Această exoplanetă prezintă o probabilitate ridicată de a găzdui viața așa cm o știm, deoarece orbitează direct în "zona locuibilă" a stelei sale pitice ultra-reci.
Spre deosebire de Soarele nostru, TRAPPIST-1 este o stea mică și mult mai rece, ceea ce înseamnă că zona sa locuibilă, regiunea unde temperaturile permit existența apei lichide la suprafață, este mult mai apropiată de ea. TRAPPIST-1e se află exact în acest punct optim. Cu o masă și o rază foarte asemănătoare cu cele ale Pământului, se crede că este o lume stâncoasă, terestră. O rotație completă în jurul stelei (un an pe TRAPPIST-1e) durează doar aproximativ 6.1 zile pământene.
Deși este probabil blocată mareic, cu o parte mereu luminată și cealaltă într-un întuneric perpetuu, acest lucru nu exclude neapărat habitabilitatea. Studiile recente, inclusiv cele realizate cu Telescopul Spațial James Webb, au început să analizeze posibila sa atmosferă. Deși încă nu s-a confirmat prezența unei atmosfere, observațiile au reușit să excludă anumite scenarii, cm ar fi o atmosferă densă, dominată de hidrogen, similară cu a lui Neptun, sau una sufocantă ca a lui Venus. Posibilitatea unei atmosfere secundare, poate bogată în azot și generată de activitate vulcanică, rămâne o perspectivă captivantă, făcând din TRAPPIST-1e o țintă principală în căutarea vieții dincolo de Sistemul nostru Solar.

În urmă cu peste 300 de milioane de ani, în timpul Perioadei Carbonifere, Pământul era un tărâm al extremelor, dominat d...
11/11/2025

În urmă cu peste 300 de milioane de ani, în timpul Perioadei Carbonifere, Pământul era un tărâm al extremelor, dominat de păduri mlaștinoase dese și un nivel al oxigenului în atmosferă de aproape 35%, comparativ cu 21% astăzi. Acest mediu supra-oxigenat a permis artropodelor, în special insectelor, să evolueze la dimensiuni care astăzi par de coșmar.
În aceste păduri preistorice, cerul nu era brăzdat de păsări, ci de insecte gigantice. Cel mai faimos exemplu este Meganeura, o protolibelulă cu o anvergură a aripilor de până la 75 de centimetri, de mărimea unui șoim actual. La sol, lucrurile erau la fel de impresionante. Arthropleura, un miriapod gigantic, se târa printre ferigi, putând atinge o lungime de peste 2,5 metri, fiind cel mai mare artropod terestru care a trăit vreodată. Chiar și alte artropode, precum scorpionul Pulmonoscorpius, puteau ajunge la lungimea unui antebraț uman. Această epocă fascinantă a giganților s-a încheiat pe măsură ce clima globală s-a răcit și s-a uscat, iar nivelul oxigenului a scăzut, reducând insectele la dimensiunile mult mai modeste pe care le cunoaștem astăzi.

08/11/2025

Peșterile Lunare: Adăposturi Naturale Pentru Viitorii Exploratori

Luna, partenerul nostru cosmic tăcut și plin de cicatrici, a fost mult timp privită ca un deșert vast și neiertător. Sup...
08/11/2025

Luna, partenerul nostru cosmic tăcut și plin de cicatrici, a fost mult timp privită ca un deșert vast și neiertător. Suprafața sa, expusă vidului cosmic, este un loc al extremelor. Este un peisaj bombardat de radiații solare letale, lovit de micrometeoriți care călătoresc cu viteze uluitoare și supus unor fluctuații de temperatură care ar fierbe apa și ar îngheța aerul în decurs de câteva ore. În acest mediu ostil, visul unei prezențe umane permanente părea să necesite fortărețe tehnologice masive, îngropate sub tone de regolit adus cu mare greutate. Totuși, se pare că Luna însăși ne-a pregătit deja soluția.
Descoperă întreaga poveste în primul comentariu!👇🎬

La începutul secolului al XVII-lea, Anglia era o națiune divizată de tensiuni religioase profunde. Regele protestant Iac...
05/11/2025

La începutul secolului al XVII-lea, Anglia era o națiune divizată de tensiuni religioase profunde. Regele protestant Iacob I se afla pe tron, iar catolicii englezi se confruntau cu persecuții severe. În această atmosferă volatilă, un grup de catolici devotați, conduși de carismaticul Robert Catesby, a conceput un plan diabolic, cunoscut astăzi drept Complotul Prafului de Pușcă.
Obiectivul lor era unul măreț: asasinarea regelui și a întregii elite protestante prin aruncarea în aer a Casei Lorzilor în timpul deschiderii Parlamentului, pe 5 noiembrie 1605. Unul dintre conspiratori, Guy Fawkes, un soldat cu experiență în explozibili, a fost însărcinat să păzească cele 36 de butoaie cu praf de pușcă ascunse în pivnița de sub clădire.
Soarta a intervenit însă sub forma unei scrisori anonime trimise Lordului Monteagle, creștin catolic, avertizându-l să nu participe la deschiderea Parlamentului. Scrisoarea a ajuns la rege, iar în noaptea de 4 spre 5 noiembrie, autoritățile au percheziționat pivnițele. Acolo l-au găsit pe Guy Fawkes, pregătit să aprindă fitilul.
Descoperirea complotului a zguduit națiunea. Fawkes și ceilalți conspiratori au fost capturați, torturați și executați public pentru trădare. Eșecul acestui act terorist a fost sărbătorit imediat cu focuri de tabără, o tradiție care dăinuie și astăzi în Marea Britanie sub numele de "Noaptea lui Guy Fawkes" sau "Bonfire Night", imortalizată de versurile: "Remember, remember, the 5th of November".

Condițiile extreme din ultima eră glaciară au testat limitele supraviețuirii atât pentru Neanderthalieni, cât și pentru ...
04/11/2025

Condițiile extreme din ultima eră glaciară au testat limitele supraviețuirii atât pentru Neanderthalieni, cât și pentru oamenii moderni (Homo sapiens). Neanderthalienii, excelenți supraviețuitori, erau adaptați fizic la frig și erau vânători pricepuți, specializați în doborârea prăzilor mari, precum mamuții și rinocerii lânoși. Se bazau în principal pe arme și unelte din piatră și trăiau probabil în grupuri mici, mai izolate.
Oamenii moderni, deși poate mai puțin adaptați fizic la frig inițial, au compensat prin inovație tehnologică și flexibilitate comportamentală. Aceștia au dezvoltat unelte și arme mai complexe și diversificate, inclusiv sulițe. De asemenea, foloseau ace din os pentru a coase haine mulate pe corp, din blănuri și piei, oferind o izolație termică superioară. Mai mult, Homo sapiens aveau o dietă mult mai largă, incluzând, pe lângă vânat mare, și pește, păsări, mamifere mici și o varietate de plante, ceea ce le oferea o siguranță alimentară sporită în fața fluctuațiilor de mediu.
Dispariția Neanderthalienilor, acum aproximativ 40.000 de ani, în timp ce oamenii moderni se răspândeau, sugerează că Homo sapiens a avut un avantaj competitiv. Deși frigul în sine nu i-a eliminat pe Neanderthalieni, combinația dintre schimbările climatice rapide, competiția pentru resurse cu grupurile mai numeroase de oameni moderni și posibila formare a unor legături sociale mai extinse și mai complexe de către Homo sapiens pare să fi fost decisivă. Astfel, în timp ce ambele grupuri au demonstrat o rezistență remarcabilă, flexibilitatea oamenilor moderni le-a permis să domine și, în cele din urmă, să rămână singura specie umană.

Salutare, prieteni! Las aici un link către noul meu canal de YouTube pentru pasionații de povești misterioase! Aș apreci...
02/11/2025

Salutare, prieteni! Las aici un link către noul meu canal de YouTube pentru pasionații de povești misterioase! Aș aprecia enorm suportul vostru (o abonare sau măcar un Like!). Ajută enorm la creșterea canalului! Vizionare plăcută!

01/11/2025

Proxima Centauri b

În ultimul milion de ani, clima planetei noastre a urmat un ritm geologic lent, dar de neoprit: ciclul de 100.000 de ani...
28/10/2025

În ultimul milion de ani, clima planetei noastre a urmat un ritm geologic lent, dar de neoprit: ciclul de 100.000 de ani al erelor glaciare. Această schimbare uriașă dictează o succesiune dramatică între perioade glaciare lungi și reci, când straturi masive de gheață acoperă continentele, și perioade interglaciare mai scurte și mai calde, exact ca cea în care trăim noi astăzi.
Motorul principal din spatele acestei alternanțe este o combinație de factori astronomici cunoscuți sub numele de Ciclurile Milankovitch. Acestea sunt variații subtile în modul în care Pământul se mișcă prin spațiu în raport cu Soarele. Este vorba despre trei schimbări principale: forma orbitei Pământului, care variază de la aproape circulară la ușor ovală într-un ciclu de cam 100.000 de ani, apoi înclinarea axei planetei și, în final, mișcarea de "titirez" a acestei axe. Deși schimbarea formei orbitei este destul de mică, ea pare să dea tonul întregului ciclu climatic.
O eră glaciară începe atunci când mișcarea orbitală a planetei favorizează veri mai răcoroase, în special în emisfera nordică. Aceste veri nu sunt suficient de calde pentru a topi complet zăpada căzută în timpul iernii. An de an, zăpada se adună, se presează și se transformă în gheață, dând naștere unor cupole de gheață uriașe. Pe măsură ce gheața se întinde, ea reflectă tot mai multă lumină solară înapoi în spațiu, acționând ca o oglindă gigantică. Acest lucru răcește și mai mult planeta, iar gheața se extinde și mai repede, într-un cerc vicios.
Trecerea spre o perioadă caldă începe când ciclurile orbitale se schimbă din nou, aducând veri mai puternice. Chiar și o mică încălzire suplimentară de la Soare începe să topească marginile ghețarilor. Pe măsură ce gheața se retrage, ea lasă în urmă pământul sau oceanul, care sunt mai întunecate. Aceste suprafețe închise la culoare absorb mai multă căldură, accelerând topirea. În plus, pământul înghețat și oceanele eliberează gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon și metanul, care amplifică și mai mult încălzirea. Astfel, era glaciară se termină rapid și începe o nouă perioadă caldă, iar Pământul își continuă oscilația perpetuă între aceste două stări.

25/10/2025

Potopul Carnian - Când a plouat două milioane de ani pe Pământ!

La marginile îndepărtate ale sistemului nostru solar, dincolo de orbita lui Neptun, se află un obiect misterios și extre...
24/10/2025

La marginile îndepărtate ale sistemului nostru solar, dincolo de orbita lui Neptun, se află un obiect misterios și extrem de distant, supranumit „The Goblin”. Cunoscut oficial sub denumirea 2015 TG387, acest corp ceresc este o probabilă planetă pitică (încă neconfirmată oficial ca atare) cu un diametru de aproximativ 250 de kilometri, ce a fost observată pentru prima dată în octombrie 2015, în preajma sărbătorii de Halloween, de unde i se trage și porecla.
Ceea ce face ca „The Goblin” să fie atât de fascinantă este orbita sa incredibil de alungită și vastă. Îi ia aproximativ 40.000 de ani pământești pentru a finaliza o singură rotație în jurul Soarelui. În cel mai apropiat punct al său (periheliu), se află la circa 65 de unități astronomice (UA) de Soare, adică de 65 de ori distanța Pământ-Soare, dar se îndepărtează până la o distanță uimitoare de aproximativ 2.300 UA în cel mai îndepărtat punct (afeliu).
Descoperirea lui 2015 TG387 este extrem de importantă deoarece orbita sa, alături de cea a altor câteva obiecte trans-neptuniene extreme, pare să fie influențată gravitațional de ceva masiv și nevăzut. Această aliniere orbitală neobișnuită oferă unele dintre cele mai puternice dovezi indirecte de până acum pentru existența ipoteticei Planete X (Planeta Nouă), un gigant de 10 ori mai masiv decât Pâmântul care s-ar ascunde în adâncurile întunecate ale sistemului solar.

Address

București
Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Domnul Știe TOT posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Domnul Știe TOT:

Shortcuts

Share

Category