Vrajitorim

24/12/2024

O legendă spune: În ajunul nașterii Mântuitorului, Maria a fost trimisă de Moș Ajun la fratele său mai mare, Moș Crăciun care era bogat. Crăciuneasa (doamna Crăciun), plină de compasiune, a primit-o pe Maria și a ascuns-o în grajd, temându-se de mânia soțului său. Când Moș Crăciun a descoperit oaspeții nepoftiți, și-a pedepsit soția tăindu-i mâinile. Când ceasul nașterii a sosit, Crăciuneasa, nemaiavând brațe, l-a îndemnat pe Moș Crăciun să aducă pe lume Pruncul Sfânt cu propriile sale mâini. În acel moment atingând miracolul nașterii, Moș Crăciun a înțeles ce înseamnă binele. Acea noapte miraculoasă i-a schimbat inima, ajutându-l să înțeleagă ce înseamnă bunătatea, binecuvântarea și iubirea necondiționată.
Ajunul Crăciunului simbolizează vestea ce aduce schimbare, drumul anevoios plin de încercări, statul la uși închise și efortul necontenit. Însă, în toate acestea, "steaua" care ne călăuzește este speranța și credința în bine. Când se împlinește minunea, ursuzul devine blând, tristețea se transformă în bucurie, iar lumea întreagă se umple, pentru o clipă, de speranță, iubire și fericire.
Fie ca acest Ajun să ne deschidă drumuri binecuvântate, uși primitoare și să ne reamintească frumusețea lucrurilor simple. Cei dragi să ne fie darurile cele mai de preț: aur, smirnă și tămâie. În "ieslea" vieții noastre, să regăsim liniștea, speranța și bucuria care să ne însoțească mereu. Crăciun fericit!!!
Autor ilustrație: Alena Nalivkina

07/10/2024

Îmi amintesc și azi perfect amalgamul de sentimente pe care l-am avut când am aflat că Moș Crăciun nu există, că Malala a fost împușcată sau că un super om s-a prăbușit. Negarea, trădarea, neputința, durerea, dezamăgirea, frustrarea, penibilul, furia și vinovăția – toate m-au încercat atunci și mă încearcă de fiecare dată când un "erou" al meu cade.

Eroi ne sunt atât personajele, cât și oamenii. Sunt acele ființe care ne aduc speranță, ne dau puterea de a continua și ne învață să credem în imposibil. Eroi sunt oamenii care fac lucrurile să meargă fără a transforma totul într-un eveniment, cei care luptă pentru idealuri, cei care, prin simpla lor existență, crează o lume mai bună.

Însă, uneori, aceștia cad: îi găsim prăbușiți, sfărâmați, sau uneori nu-i mai găsim deloc pentru că au dispărut cu totul. Ceea ce iubim la ei este că fac ceva extraordinar, deși sunt oameni, iar atunci când se prăbușesc, pare că trag după ei toată culoarea, speranța, încrederea și bunătatea din viețile noastre. Când eroii noștri se prăbușesc, ne amintim că sunt doar oameni, vulnerabili.

Vrem să îi salvăm, pentru că, odată cu ei, salvăm și culoarea, speranța, încrederea și bunătatea din viețile noastre. Am vrea să luptăm pentru ei, așa cm și ei au luptat pentru idealurile noastre, dar nu putem. Atunci când eroii noștri cad, tot ce putem face este să-i plângem și să sperăm că din lacrimile noastre se va aprinde flacăra care va naște un foc în sufletele noastre, unul care să reaprindă culoarea, speranța, încrederea și bunătatea.

Ilustrația Yosh*taka Amano

07/10/2024

Frunza, adesea eclipsată de rădăcina puternică, trunchiul impunător, gustul fructului sau frumusețea florii, poartă o profundă lecție a existenței. Însăși efemeritatea sa, ne amintește de limitele timpului, de fragilitatea vieții și de inevitabilul sfârșit. O vedem căzând doar toamna, dar uităm că este cea care hrănește planta, oferă umbră și protecție și transformă lumina în aer.
Odată cu moartea sa, frunza îmbracă natura în cele mai spectaculoase culori ale nostalgiei. În descompunerea sa, frunza, fertilizează solul și așterne terenul unei noi vieți. Ea, este oxigenul lumii și simbolul fragilității noastre.
Frunza ne învață: doar cine inspiră adânc simte cu adevărat prezența aerului, doar cine a cunoscut fericirea crează nuanțele apusului la trecerea sa în neființă. Fragilitatea este esența vieții deoarece asemeni frunzelor care cad și inimile care bat lasă în urmă o lume mai bogată.
Lecția frunzei ne învață că vulnerabilitatea este cea care dă profunzime vieții deoarece aceasta este esența firii noastre.

Ilustrație: Maja Lindberg

23/09/2024

Echinocțiul de toamnă, balanța dintre lumină și întuneric, a deschis poarta către toamnă, anotimpul cu nopțile lungi, încărcate de melancolie. An de an, acest anotimp crează un sentiment de goliciune iar frunzele moarte devin simbolul trecerii timpului și a fragilității umane. Puțini sunt cei care înțeleg că toamna este o doamnă nobilă de o eleganță subtilă, îmbrăcată în mantia ei arămie. Aceasta aduce un coș plin de daruri:fructe și legume coapte de soarele verii și te cheamă acasă, acolo unde căldura și iubirea celor dragi îți sunt refugiu. Nopțile ei lungi nu reprezintă doar pregătirea pentru frigul iernii sunt îndemnul spre meditație, reflecție, reculegere și odihnă. Toamna îți aduce belșug, tihnă și introspecție. Înainte să îți dai seama ea dispare și răsare frigul iernii care trezește în inima ta un dor subtil, aproape uitat. Dorul ploii ce curăță, dorul adierilor blânde tomnatice și a razelor de soare care încălzesc, nu ard. În acel moment realizezi că cele mai de preț daruri ale toamnei au fost timpul și liniștea care ți-au dat ocazia să îți asculți gândurile și să îți odihnești sufletul.

Imaginea: “The Gust of Wind “ Lucien Levy-Dhurmer

Locul unde fiecare descoperă propria magie și învață cm poate să o folosească.

20/09/2024

Fluturi, îi admirăm pentru eleganța prin care plutesc în aer, pentru felul în care se odihnesc pe flori colorate, pentru că întruchipează frumusețea, fragilitatea și căldura vieții. Ne amintesc de zilele însorite, de renașterea primăverii și dulceața verii. Când privim un fluture, uităm că a fost cândva o simplă omidă, apoi un cocon ascuns în întuneric. Uităm că înainte de a-și deschide aripile încântătoare, a trecut printr-o lungă perioadă de metamorfoză, izolată și vulnerabilă pentru a devenii în cele din urmă:liberă. Fluturele ne învață că transformarea vine din cele mai întunecate locuri. Fluturii ne arată că, oricât de grea ar fi o etapă, oricât de apăsător ar fi întunericul, este doar pregătirea pentru ceva mai frumos. În acest proces întunecat, ne dezvoltăm, supraviețuim pentru a renaște, asemeni unui fluture. De azi începând, de fiecare dată când vezi un fluture, amintește-ți că el este simbolul schimbării.

Imagine: "Madame Butterfly"- Benjamin Lacombe

19/09/2024

S-au scris nenumărate versuri despre întuneric: despre cm ne învăluie, ne adoarme simțurile, ne ascunde de noi înșine și ne macină pe dinăuntru. Monștrii, umbrele și tot ceea ce ne înfricoșează par să își tragă rădăcinile din el. Când toamna ne învăluie cu ale sale culori melancolice, gândurile noastre se îndreaptă instinctiv către teama nopților lungi... către întuneric. Uităm că întunericul e cel ce ne oferă liniștea de a ne așeza lângă foc, unde se țes cele mai frumoase amintiri. Cel mai adesea, uităm că întunericul e singurul care ne dezvăluie stelele și luna. Uităm că el e cel care ne dăruiește răgazul odihnei și somnul. Somnul, este cel ce ne poartă către vise, iar din visele noastre se nasc scopuri, planuri și idei: germenii unui viitor născut din tăcerea nopții.

Imagine: Ivan Ayvazovsky "Lunnaya Night" (1858)

17/09/2024

Privind pe fereastră, poți surprinde deja superluna de septembrie, care își va atinge plenitudinea mâine dimineață, la 5:34. Această lună magică ne invită să reflectăm la dorințele și intențiile pe care le-am pus în martie, oferindu-ne ocazia să ne analizăm realizările de până acum. Este un moment puternic, în care luna poate dizolva grijile, relele și zbaterile noastre.

Pentru a elibera aceste poveri, ia o foaie albă, fără linii sau pătrățele, și un pix sau stilou cu cerneală albastră sau neagră. Scrie cele mai apăsătoare griji, zbateri sau probleme care te frământă (nu mai mult de nouă). După ce ai terminat de scris, citește-le cu voce tare. Apoi, întoarce foaia cu scrisul în jos și împăturește-o de 4 sau 8 ori, cât îți permite foaia, împingând-o departe de tine, ca și cm închizi acele griji de privirea ta.

Pregătește un bol alb sau transparent, umplut cu apă, și adaugă o lingură de sare. Amestecă sarea cu lingura de 9 ori, într-un gest ritualic. Așază bolul într-un loc unde lumina lunii poate să-l atingă, și pune foaia în apă. Umezește-o complet și lasă totul sub strălucirea lunii până dimineață.

După ora 6, amestecă apa din bol din nou de 9 ori, apoi aruncă totul pe scurgere – fie în chiuvetă, fie în toaletă. Lasă acest ritual să îți ușureze sufletul și să aducă liniște.

Noapte bună și să îți fie de folos!

Imagine creată cu ajutorul AI