14/09/2025
Acum 130 de ani, în 14 septembrie 1895, la Cernavodă, Regele Carol I inaugura cel mai mare și mai complex sistem de poduri din Europa acelor vremuri.
Era mai mult decât un pod care simboliza geniul echipei de ingineri români, condusă de Anghel Saligny; el simboliza deopotrivă și Unirea Dobrogei cu România, după Războiul de Independență.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Regatul României cunoștea o dezvoltare economică accelerată. Industrii precum cea a petrolului, dar și agricultura cunoșteau creșteri consistente ale exporturilor. Însă exista o dificultate: legătura cu cel mai mare port al României de la Marea Neagră, Constanța.
În Dobrogea, primul tronson de cale ferată fusese construit de o companie britanică încă din anul 1860, pe când acest teritoriu încă aparținea Imperiului Otoman. În România, construcția de căi ferate începuse la inițiativa domnitorului, apoi, din 1881, a Regelui Carol I.
Imediat după Războiul de Independență, în anul 1879, a început construcția tronsonului de cale ferată București - Ciulnița - Fetești. Însă exista o mare provocare: conectarea celor două tronsoane de cale ferată, peste Dunăre, pentru a evita transbordarea călătorilor și a mărfurilor.
Inițial, autoritățile din București au inițiat discuții cu companii și ingineri francezi, inclusiv cu Gustave Eiffel, constructorul celebrului turn din Paris. Ca urmare a acestor negocieri s-a născut legenda potrivit căreia francezii ar fi apucat să realizeze suprastructura metalică a podului de la Cernavodă, care ar fi ajuns să fie montată pe Podul Faidherbe, care conectează orașul și insula Saint Louis cu litoralul Senagalului. Saint Louis era prima capitală a Africii Occidentale Franceze.
În realitate, însă, negocierile dintre autoritățile din București și inginerii francezi nu au ajuns niciodată în stadiul proiectării suprastructurii. Regele Carol I a preferat să încredințeze lucrarea unei echipe de tineri ingineri români, condusă de Anghel Saligny, angajat de CFR.
Începerea lucrărilor a avut loc în noiembrie 1890, în prezența Regelui Carol I. Era nevoie de un pod peste Dunăre, precum și de un altul peste brațul Borcea. Podul a fost înălțat la 30 de metri deasupra valurilor Dunării, pentru a permite navigația vaselor. La final, în toamna anului 1895, Podul Regele Carol I era cel mai mare din Europa.
Sistemul de poduri depășea 4.000 de metri. Următorul pod peste Dunăre era Podul Franz Jozef, la o distanță de aproape 1.000 de kilometri, în amonte, la Novi Sad.
Lucrările au costat 35 de milioane de lei aur, însă investiția a fost una dintre cele mai bune din istoria României și a contribuit la ridicarea economică a Dobrogei. Un amănunt interesant este faptul că, în 1895, Franța a vrut să îi facă un dar Regelui Carol I. Sculptorul Leon Pilet a sculptat din bronz doi dorobanți, care au fost instalați la capătul dinspre Cernavodă. Era un omagiu la adresa eroilor din Războiul de Independență, în urma căruia Dobrogea a revenit României.
