04/09/2026
„Am fost cu copiii la Cracovia și am vrut să-i ducem să viziteze lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde au murit peste un milion de oameni: unii pentru că aveau religia greșită, alții pentru că aveau naționalitatea greșită, alții pentru că iubeau genul greșit, alții pentru etnia greșită și unii pentru că au luptat împotriva naziștilor germani, cei care au decis exterminarea fizică a tuturor celor ce greșeau.
După multe ezitări, documentări online și, în final, o discuție cu o tânără ghidă poloneză din Cracovia, am decis că pentru doi adolescenți expunerea la una dintre cele mai mari grozăvii din istoria recentă a umanității ar fi fost prea mult. Așa că, până la urmă, i-am dus să viziteze doar muzeul organizat în fosta fabrică a lui Oskar Schindler, industriașul german care a dezvoltat un suflet și a salvat de la moarte peste 1.000 de oameni nevinovați. Am ales varianta blândă. Am ales să-i cruț.
Acum, când mizeriile regimului trecut sunt ignorate cu bună-știință, iar lucrurile pozitive realizate până în 1989 încep să fie promovate ca fiind calea de urmat, cred că avem nevoie de imaginea completă. Dacă este adevărat că în fiecare alb este și un pic de negru, și invers, atunci trebuie să știm concentrațiile exacte ca să putem alege calea cea bună. O jumătate de istorie nu e istorie, e manipulare propagandistică.
De aceea nu voi mai rata această expoziție cu copiii mei, așa cm am făcut cu Auschwitzul. Am realizat, între timp, ceva esențial. Pot să încerc să-i feresc de mizeriile pe care oamenii le-au făcut altor oameni de-a lungul timpului, dar acest gest de protecție nu face decât să-i transforme în potențiale victime ale unui viitor în care alții vor repeta trecutul, un trecut pe care eu am fost prea temător să îl arăt. Nu istoria însăși ne pune în pericol, ci refuzul de a o privi în față.
Ferindu-ne pe noi și pe copiii noștri de adevărul poate prea dur, nu anulăm răul, ci doar amânăm întâlnirea cu el, într-o formă și mai greu de recunoscut. Trecutul trebuie cunoscut de toți, în toată grosolănia și în toată complexitatea lui, nu pentru a redeschide răni, ci pentru a nu le mai lăsa să se repete. Numai o memorie completă, nu selectivă, nu confortabilă, ne poate proteja cu adevărat de a merge, din nou, pe aceeași cale a nebuniei.”
Arma condeiului, un text de opinie semnat de locotenent-colonelul Bogdan Oproiu.
Am fost cu copiii la Cracovia și am vrut să-i ducem să viziteze lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde au murit peste un milion de oameni: unii pentru că aveau religia greșită, alții pentru că aveau naționalitatea greșită, alții pentru că iubeau genul greșit, alții pentru etnia...
