15/12/2025
https://www.facebook.com/share/17oGvZMBxp/
Creierul uman se „spală” singur în fiecare noapte, micșorându-se fizic. În timpul somnului, celulele creierului se contractă, mărind spațiul dintre ele cu până la 60%. Acest lucru permite lichidului cefalorahidian să curgă printre neuroni ca un detergent, spălând toxinele acumulate în timpul zilei (inclusiv proteinele care cauzează Alzheimer). Dacă nu dormim, creierul rămâne „murdar” și plin de deșeuri metabolice, ceea ce explică ceața mentală.
Acest sistem ingenios de curățare a fost descoperit relativ recent de oamenii de știință și a fost denumit „sistemul glimfatic”. Numele provine de la combinarea cuvintelor „glie” și „limfatic”. Deoarece creierul este izolat de sistemul limfatic normal al corpului (care elimină deșeurile din restul organelor) prin bariera hemato-encefalică, a fost nevoie de o soluție evolutivă unică pentru a gestiona gunoiul metabolic produs de activitatea neuronală intensă.
Motorul principal al acestui proces îl reprezintă celulele gliale, în special astrocitele, care sunt celule de suport pentru neuroni. Acestea controlează dimensiunea canalelor prin care circulă lichidul. În timpul stării de veghe, celulele sunt strâns unite, blocând fluxul de lichid pentru a menține un mediu chimic stabil, necesar procesării rapide a informațiilor. Însă, odată ce adormim, astrocitele își modifică volumul, deschizând ecluzele pentru curățenie.
Un rol crucial în acest mecanism îl au canalele de apă numite aquaporine-4. Acestea funcționează ca niște conducte microscopice care permit lichidului cefalorahidian să pătrundă adânc în țesutul cerebral. Lichidul proaspăt intră prin spațiile periarteriale (din jurul arterelor), spală țesutul preluând deșeurile, și este apoi evacuat prin spațiile perivenoase (din jurul venelor), transportând substanțele nocive către ficat pentru a fi eliminate din corp.
Motivul pentru care acest proces are loc exclusiv în timpul somnului este legat de consumul de energie. Creierul nu poate executa două sarcini complexe simultan cu eficiență maximă. Nu poate procesa milioane de stimuli senzoriali, gânduri și mișcări conștiente și, în același timp, să pompeze lichid prin țesuturi. Este similar cu repararea unei autostrăzi: este mult mai eficient și sigur să o faci noaptea, când traficul este oprit.
Printre cele mai periculoase substanțe eliminate în timpul acestui ciclu nocturn se numără beta-amiloidul. Aceasta este o proteină care, dacă nu este curățată, se acumulează și formează plăci lipicioase între neuroni, fiind un factor principal în declanșarea bolii Alzheimer. Cercetările au arătat că privarea de somn duce la o creștere imediată a nivelului de beta-amiloid în creier, subliniind legătura directă dintre calitatea somnului și sănătatea neurodegenerativă.
O altă substanță chimică gestionată de acest sistem este adenozina. Pe măsură ce stăm treji și consumăm energie, nivelul de adenozină crește, creând presiunea de somn – acea senzație de oboseală care ne îngreunează pleoapele. Spălarea nocturnă elimină excesul de adenozină, resetând creierul pentru o nouă zi. Fără această resetare, ne trezim deja obosiți, cu timpi de reacție încetiniți și dificultăți de concentrare.
Interesant este faptul că poziția în care dormim ar putea influența eficiența acestui proces. Studii realizate pe rozătoare, a căror structură cerebrală este similară cu a noastră în acest aspect, sugerează că poziția laterală (pe o parte) este cea mai eficientă pentru fluxul glimfatic, comparativ cu dormitul pe spate sau pe burtă. Este posibil ca preferința naturală a multor oameni și animale de a dormi pe o parte să fie o adaptare evolutivă pentru a maximiza curățarea cerebrală.
Pe măsură ce îmbătrânim, eficiența sistemului glimfatic scade. Vasele de sânge devin mai rigide, iar funcția aquaporinelor se deteriorează, ceea ce înseamnă că creierul nu se mai curăță la fel de bine ca în tinerețe. Această scădere a capacității de eliminare a deșeurilor contribuie la riscul crescut de boli neurologice la vârstnici, transformând somnul de calitate într-un factor preventiv esențial.
În concluzie, somnul nu este o stare pasivă de repaus, ci o stare metabolică extrem de activă și vitală. Când dormim, nu doar visăm, ci trecem printr-un proces intens de mentenanță și purificare. Ignorarea nevoii de somn nu duce doar la oboseală temporară, ci permite acumularea unor reziduuri toxice care, în timp, pot afecta ireversibil structura și funcționarea celui mai complex organ pe care îl deținem.
