Elis Durica

Elis Durica • therapeutis • psyche, mythos, ethnos •
• (etno)psihanaliză• podcast •

Floare verde flori domneşti,Vai, mândra mea, mândră eşti !Şi nu te ştiu a cui eşti.Nu ştiu ce mumă-ai avutCe frumoasă te...
06/09/2026

Floare verde flori domneşti,
Vai, mândra mea, mândră eşti !
Şi nu te ştiu a cui eşti.
Nu ştiu ce mumă-ai avut
Ce frumoasă te-a făcut:
Cu ochi negri de ochit,
Cu sprâncene de-amăgit,
De m-ai amăgit pe mine
Să-mi pui capu’ pentru tine!
Mumă-ta-i muiere rea:
Merge peste arături,
Culege fermecături,
Să mă farmece pe mine·
Să te iau, mândro, pe tine!

Antologie de doine și balade din Argeș, ed. G.C. Nicolescu






Descântecul este cea mai veche formă de specie folclorică al cărei scop este dirijat către finalitatea fizico-terapeutic...
28/07/2026

Descântecul este cea mai veche formă de specie folclorică al cărei scop este dirijat către finalitatea fizico-terapeutică și psiho-terapeutică. Atestat încă din antichitatea îndepărtată, descântecul a făcut parte timp de milenii din moștenirea culturală a poporului nostru, și evocă prin limbajul său un imaginar terapeutic tradițional care a făcut față timpului, schimbărilor sociale și marilor migrații de la sat către oraș.

Descântatul, adică acțiunea de a descânta, se fură, se transmite din generație în generație sau se revelează în vis de către un strămoș sau un personaj divin. Însoțit de anumite gesturi și obiecte rituale, descântecul este o punte către un spațiu liminal, aflat între fantezie și realitate, în care semi-transa indusă voit bolnavului poate activa resurse psihosomatice capabile de vindecări așa numite “miraculoase”.

La fel ca și în psihoterapia contemporană, rezultatul dorit de multe ori depinde de încrederea descântătoarei în capacitatea ei (numită în popor “har”) de a descătușa forțele latente ale psihismului, precum și de încrederea bolnavului în actul terapeutic. Se creează astfel un câmp psihic format din mai multe reprezentări mentale, încărcate personal sau colectiv cu diferite atribute și aflate în diferite relații unele cu celelalte, precum bebelușul (actualul pacient) cu mama (descântătoarea), Maica Domnului, sfinți și sfinte, arhangheli, semi-personificări malefice ale bolilor și durerilor (moroi, strigoi, zmei, etc.)

Acest eseu etnopsihanalitic, al treilea din serie, este dedicat descântecului și teatrului psihosomatic care devine în boală o scenă pe care se joacă, de multe ori fără știința noastră, adevărate tragedii al căror sens și simbolism sunt uneori descifrabile în limbajul aparent naiv și încifrat în codurile uitate ale unei tradiții milenare (link în comentarii).








“Geometria mitică” privită prin lentila psihanalitică nu este altceva decât un proces de proiecție 2D a conținuturilor i...
16/06/2026

“Geometria mitică” privită prin lentila psihanalitică nu este altceva decât un proces de proiecție 2D a conținuturilor inconștiente colective pe și în cadre de proiecție cm ar fi statuetele și alte obiecte ritualice ale comunităților primitive. În accepțiunea sa cea mai simplă, proiecția este un mecanism prin care o persoană atribuie unei alte persoane sau mediului înconjurător, animat și neanimat, uman și non-uman, propriile-i sentimente, motivații și conflicte interioare.

Figurile geometrice pot “descrie”, astfel, afecte foarte puternice care sunt reprezentate în mintea arhaică sub formă vizuală, non-verbală și pre-verbală, și care sunt reproduse sub formele cunoscute - o spirală, un triunghi, o cruce, un romb, sau, în varianta mai “evoluată”, un corn, o omidă, o sămânță sau o semilună, elemente naturale care evocă anumite simțăminte și stări ale eului primitiv.

În fapt, cu toții purtăm în noi acest mod de expresie figurativă, simbolică, a sentimentelor și trăirilor noastre, și ne întoarcem periodic, prin regresie (terapeutică sau nu) la acele stări primitive ale eului în care fie ne-am simțit într-o profundă și simbiotică relație cu figura maternă și/sau cu mediul ca mamă, fie, din contră, am pierdut atunci, într-un trecut îndepărtat al vieții noastre pshice, legătură cu o sursă importantă de stabilitate și de afecțiune pe care încercăm să o regăsim în vise, compulsii și fantasme inconștiente.








“Să luăm ca exemplu o statuetă (orice statuetă) reprezentând chipul vag antropomorf (uneori cu irizări avimorfe sau zoom...
12/06/2026

“Să luăm ca exemplu o statuetă (orice statuetă) reprezentând chipul vag antropomorf (uneori cu irizări avimorfe sau zoomorfe) al Marii Zeița Cosmice. Faptul că nu avem de-a face cu un chip oarecare - unul produs de jocul gratuit al minții și al mâinii meșteșugarului - este semnalat nu numai de solemnitatea hieratică a figurii, ci și de accentuata sa tratare simbolică. De regulă, pe trupul ei vom găsi, uneori într-o îmbinare de forme și culori de o uimitoare plasticitate, o geometrie mitică fundamentală. Aici o cruce, dincolo o spirală, mai departe un triunghi sau un romb. Pe fese, pe coapse, pe piept sau pe gât: cercuri, elipse, paralelipipede, linii paralele sau zigzagate, rețele meandrice. Uneori câte un ou sau câte o păstaie - un sâmbure, un germene, un bob de fasole, o crisalidă. Câte o clepsidră (dublă-axă), un corn, o omidă sau o semilună. Peste tot diade, triade sau tetrade - așezate nu la întâmplare, ci într-o ordine sau succesiune anume, ca într-o veritabilă carte destinată lecturii.

E imposibil ca asemenea semne și simboluri, care se repetă ritmic în cadre intens semnificante (și nicidecum la întâmplare, cm susțin încă unii dintre savanții zilelor noastre - aceiași care acuză creația preistorică de stângăcie, naivitate, imperfecțiune, schematism, îngustime de orizont etc.) să nu aibă un înțeles logic coerent și să nu furnizeze informații fundamentale. E clar că avem de-a face cu un sistem de comunicare la care din păcate noi, astăzi, nu mai avem acces. Pentru că am ieșit din rost, am uitat cheia magică, am pierdut unul dintre polii simbolului, am ratat un nivel de semnificații. Știm mult mai multe decât știau acei strămoși ai noștri, dar parcă tocmai de aceea știm mai puțin din ceea ce ar trebui să știm. Am câștigat în extensie, dar am pierdut în intensitate și în profunzime. Am cucerit lumea, dar am ratat cerul (inclusiv viața de dincolo, învierea, nemurirea).”

‘Gândirea arhaică’ de Vasile Avram în Memoria Ethnologică, nr. 8-9, 2003










Foaie verde şi-un spănat,Nu ţi-a fost, puică, păcatC-am fost tânăr neumblatŞi tu rău m-ai fermecat,Cu trei paie de la pa...
07/06/2026

Foaie verde şi-un spănat,
Nu ţi-a fost, puică, păcat
C-am fost tânăr neumblat
Şi tu rău m-ai fermecat,
Cu trei paie de la pat,
Cu trei flori
Din trei grădini,
Cu apă din trei fântâni,
Să n-am stare,
Alinare,
Ca Dunărea când e mare.
Foaie verde tămâioasă,
Cine iubeşte şi lasă
Nu l-aş mai vedea cu casă:
Aibă-şi casa
Cucului
Şi odihna vântului,
Târâtura
Şarpelui
Şi cinstea
Tâlharului.
Şi-o frunzuţă trei alune,
Cine iubeşte şi spune
Nu-l răbda, Doamne, pe lume.
Cine iubeşte şi tace
Ține-l, Doamne, şi-i dă pace!

Antologie de doine și balade din Argeș, 1971






A luat câteva ouă roșii, cozonac, pască, vin și o lumânare, și a plecat pe furiș, la lumina Lunii și în puterea nopții, ...
19/04/2026

A luat câteva ouă roșii, cozonac, pască, vin și o lumânare, și a plecat pe furiș, la lumina Lunii și în puterea nopții, spre râul care curgea adormit și susuros. S-a așezat pe mal, a pus ștergarul pe iarbă, a întins bucatele și a aprins lumânarea, ciocnind un ou de o piatră, murmurând “Hristos a Înviat!” ca s-o audă Blajinii și să știe că a venit Paștele lor.

A aruncat cojile pe apă, câteva bucățele de cozonac și de pască, și a turnat vin din ulcica de lut, chemând cu voce șoptită toți morții din neam pe care îi știa și care o așteptau pe ceea lume, dincolo de hotarul care desparte pe cei vii de cei duși, ca să le dea de mâncare, de băut și lumină cât să le ajungă încă un an.

Din razele Lunii parcă ieșeau chipuri care semănau cu ea, umbre blânde ce se conturau din picăturile diafane, o înconjurau cu drag și îi răspundeau pe limba lor “Adevărat a Înviat! Să fii binecuvântată!”







Înțelepciunea populară a păstrat în cărțile ei nescrise credința că apa este cea mai veche stihie și singura prezentă la...
17/04/2026

Înțelepciunea populară a păstrat în cărțile ei nescrise credința că apa este cea mai veche stihie și singura prezentă la “facerea lumei: “din început era peste tot numai apă; singur Dumnezeu și cu Dracul umblau pe deasupra” (Elena Niculiță-Voronca, ‘Datinele și credințele poporului român’, vol. 1, 1903). Dumnezeu, vrând să facă pământul, îl îndeamnă pe Drac: “Bagă-te în mare și ia pământ în numele meu”, dar Nefârtatul, răzvrătit și încăpățânat, tot lua în numele său pământ de la fundul apei și nu rămânea cu nimic pe când ajungea deasupra. Atunci, în prima zi, “Duhul lui Dumnezău Să purta deasupra apei” , iar în cea de-a treia “zise Dumnezău: “Adune-se apa cea de supt ceriu într-o adunare și să să ivească uscatul!” (Biblia de la București, 1688)

În folclor apa de izvor și de fântână este apă regeneratoare și purificatoare, lăcaș al duhurilor bune, pe care oamenii o asemănau cu o femeie, căci “la fântână mergem cu cofa și cu donița la vacă, să ne dea lapte; și fântâna are izvor, vine de apă, cm are vaca vine de lapte” (Elena Niculiță-Voronca). Apa Vie “țâșnea de lângă rădăcinile pomului vieții din paradis” (Ivan Evseev, ‘Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale’ 1994), iar în povești apare deseori “o fântână miraculoasă, vindecătoare, întremătoare a trupului și întăritoare a spiritului”.

În basmul ‘Fata babei și fata moșneagului’ (Ion Creangă, 1877), cea din urmă are de trecut, fără să știe, mai multe probe inițiatice până când ajunge la curțile Sfintei Vineri și este răsplătită pentru hărnicie și bunătate. Ea curăță “o fântână mâlită și părăsită” din care se adapă pe drumul de întoarcere acasă : “Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cm îi lacrima, dulce şi rece cm îi gheaţa. Şi pe colacul fântânii erau două pahare de argint, cu care a băut la apă până s-a răcorit. Apoi a luat paharele cu sine şi a pornit înainte.”

În creștinism, Acatistul Izvorului Tămăduirilor Născătoarei de Dumnezeu este plin de laude și cântări aduse Maicii Domnului și puterii ei nemărginite de a revărsa “minuni nedeșertate” și de a spăla “patimile cele sufletești”:
“Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea și îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tuturor le dai, celor ce cer, întărire sufletelor și sănătate trupurilor;
Bucură-te, ceea ce ești izvor de viață dătător!”








În vremurile dinainte de Hristos, în vechea Fenicie, oul modelat din lut adăpostea pe cei răposați și cele trebuincioase...
13/04/2026

În vremurile dinainte de Hristos, în vechea Fenicie, oul modelat din lut adăpostea pe cei răposați și cele trebuincioase lor pe lumea cealaltă, un uter din țărână care era îngropat înapoi de unde a fost scos, din mama pământ, și în care era înscrisă credința în renaștere și în viața de apoi. Ghemuit ca un fetus, protejat și înconjurat de cele plăcute lui, cel dus aștepta în întunericul nemișcat sosirea ceasului reînvierii alături de zeii la care se rugase întreaga viață.

În creștinism oul și-a păstrat o parte din semnificația originară și a primit altele noi. Culoarea roșie a oului este sângele lui Hristos pe care l-a oferit de bunăvoie și din dragoste pentru omenire, o moarte care spală păcatele și urâțenia lumii. Semnele încrustate pe ou sunt un limbaj încifrat în care se poate citi, ca într-o carte, povestea sufletului în căutare de Dumnezeu și a lui Dumnezeu în căutare de sălaș trupesc.

În psihism oul este punctul de intersecție între trecut și viitor, între forma care se descompune și cea care nu a apărut încă, tensiunea necesară transformării și urcării. Din elementele care se desfac sub presiunea necesității se vor închega noi dimensiuni ale ființei care se hrănesc cu materia brută din care s-au născut până când o nouă prefacere este cerută de ceea ce trăiește în adâncurile noastre.

“Eu sunt oul care înconjoară și hrănește sămânța Dumnezeului din mine.” - C.G. Jung, Cartea Roșie






#


Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
11/04/2026

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!




Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 19:00

Telephone

004.0736.288.357

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Elis Durica posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Elis Durica:

Shortcuts

Share

Category