Elis Durica

Elis Durica • tâlcuitoare • meșteră zodieră •
• culegătoare de mărgăritare •
• etnologie, mitologie, folclor •

astrograme • etalări • terapie
simbol • legătură • rădăcină
podcast 🎙️• etnologie • mitologie • folclor
therapeutis • cartomantis • meșteră zodieră
✨ explorează-ți mai departe povestea ✨

Ignatul PorcilorSacrificiu sângeros al porcului, substitut neolitic al spiritului grâului, în ziua de Ignat. Jertfa sâng...
20/12/2025

Ignatul Porcilor

Sacrificiu sângeros al porcului, substitut neolitic al spiritului grâului, în ziua de Ignat. Jertfa sângeroasă şi ritul funerar de incinerare (pârlitul porcului) în ziua de Ignat (Ignis = foc), este o practică preistorică care supravieţuieşte în ţinuturile româneşti extracarpatice. Credinţele, obiceiurile şi practicile magice referitoare la: mesajul funest primit de victimă, prinderea şi înjungherea animalului, semnele făcute pe corp (pe frunte, pe ceafă, pe spate), jumulirea părului pentru bidinele şi jupuirea pieii pentru opinci, pârlirea (incinerarea simbolică a cadavrului), ciopârţirea corpului, grăsimea folosită la farmece, descântece şi prepararea leacurilor (Unsoarea oilor), alimente rituale preparate din diferite organe vitale, formule magice etc. sunt relicve ale jertfei făcută prin substituţie a zeului de altădată care murea şi renăştea împreună cu timpul la sfârşit şi început de An. Obiceiul este atestat, în diferite faze de involuţie, pretutindeni în România.

Dicționar de mitologie română, Ion Ghinoiu





Descântecul românesc se bazează pe principiul legăturii, al unirii a trei realități semnificative: a corpului, a psihicu...
16/12/2025

Descântecul românesc se bazează pe principiul legăturii, al unirii a trei realități semnificative: a corpului, a psihicului și a limbajului. Când boala somatică sau psihică se instalează, descântătoarea crede că a apărut o ruptură între corp / suflet (psihic) și sursa lui de vitalitate și sănătate, izvorul de apă vie, matricea maternă arhetipală, și că acest fapt pune în pericol sănătatea pe care (se consideră în popor) fiecare persoană a primit-o în dar la venirea pe lume de la Maica Precista, mama universală (“N. să rămâie / Curat, / Luminat / ca Maica Precista ce l-o lăsat / Și de maica-sa aflat” sau “Și de popa botezat”).

Această ruptură își are obârșia într-o perioadă mult mai veche din istoria omului, probabil la începuturile vieții, când numirea membrelor și părților corpului copilului și investirea lor ca sursă și loc al plăcerii este extrem de importantă și va face diferența ani mai târziu între o stare de bine și o boală. Intuiția omului arhaic face ca această numire să fie reluată în cadrul descântecului, parcă pentru a corecta o carență simbolică și afectivă ce distruge în timp echilibrul precar în care se află structurile interne. (“…să ieși / din creștetul capului / Din văzu’ ochilor, / Din auzu’ urechilor, / Din spârcu’ nasului / Din poama obrazului…”).

Afecțiunile psihosomatice, care au mai mereu și o componentă psihică, apar atunci când corpul și mintea se separă, legătura lor fragilă se rupe, iar corpul răspunde la amenințările psihice ca și cm ar fi amenințări fizice. În anxietate puternică, reacția corporală este viscerală, ca și cm un pericol real și iminent amenință siguranța și integritatea corporală. Acest pericol fizic nu există, însă din cauza faptului că mintea nu poate reprezenta și pune în limbaj ceea ce simte corpul, experiența rămâne doar la nivelul acestuia și este tradusă în termeni absoluți de panică, groază, împietrire.

Descântecele descriu foarte plastic cm “se vede și se simte” un episod anxiogen și chiar depresiv: “Din negru lăsați, / Din spaimă curmați! / Voi să nu veniți / Cu ochii boldiți, / Cu dinții rânjiți, / Cu gura căscată, / Cu limba spânzurată. / Cu frica nu înfricați, / Cu spaima nu’nspăimântați, / Cu groază nu îngroziți / Și cu ceas rău nu zdrobiți!”





#

Timpul lateral este o experiență psihică caracterizată de confuzie și dezorientare, stări asemănătoare cu transa și depe...
09/12/2025

Timpul lateral este o experiență psihică caracterizată de confuzie și dezorientare, stări asemănătoare cu transa și dependență exagerată de ceilalți pentru procesele de gândire. Limitele în spațiu și timp sunt permanent încălcate prin întârzieri repetate sau prin încălcarea / suspendarea regulilor spațiale, apărând adesea și sentimentul de a fi controlat de un altul, real sau imaginar.

Una dintre cele mai frumoase ilustrări narative ale acestui tip de experiență o găsim în basmul românesc ‘Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’ (Petre Ispirescu), în care eroul, sfătuit permanent de calul său năzdrăvan, ajunge pe un tărâm în care timpul nu curge înainte, ci stă pe loc - “se duseră, se duseră și iar se mai duseră, până ce ajunseră la un câmp plin de flori, unde era mereu primăvară.” A doua provocare, cea a spațiului, se ivește atunci când lupta cu fiarele sălbatice este imposibilă, iar singura soluție rămâne “să sărim pe deasupra pădurii”.

În vise, timpul lateral este constelat prin eșecul orientării obișnuite în spațiu și timp. Fie că nu reușim să ajungem la timp, să ne întoarcem de unde am plecat sau suntem prinși într-o mișcare extrem de lentă sau extrem de rapidă, expresiile onirice ale trăirii spațio-temporale laterale produc fascinație și neliniște, sugerând captivitatea într-un “acum și aici” abisal și etern.

În literatura română cel care a surprins, poate cel mai bine, acest tip de experiență, este Mircea Eliade. Spațiul și timpul sunt abolite (suspendate, fracturate, ieșite din logica lor obișnuită), iar fantasticul ia locul realității. ‘La Țigănci’, ‘Pe strada Mântuleasa’, ‘Noaptea de Sânziene’, ‘Tinerețe fără tinerețe’, ‘Secretul doctorului Honigberger’, ‘Șarpele’ și ‘Domnișoara Christina’ propun cititorului o posibilă structură a realului însuși: o dimensiune ascunsă care coexistă cu lumea obișnuită, însă care este accesibilă doar în anumite stări-limită, trăite ca rătăcire, transă, somn, amintire, er***sm, pericol de moarte.





Așa era mama în vremea copilăriei mele, pe cât mi-aduc aminte. Și-mi aduc bine aminte: căci brațele ei m-au legănat, cân...
07/12/2025

Așa era mama în vremea copilăriei mele, pe cât mi-aduc aminte. Și-mi aduc bine aminte: căci brațele ei m-au legănat, când îi sugeam țița cea dulce și mă alintam la sinu-i gângurind și uitându-mă în ochii cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat; și a vorbi de la dînsa am învățat. Ear înțelepciunea de la Dumnezeu, cînd vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău.

Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite; și tot alte gînduri îmi sburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet; și înloc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastîmpărat și dorul meu era acum nemărginit; căci sprințar și înșălător este gândul omului pe ale căruia aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă în pace, pînă ce întri în mormînt!

Însă vai de omul care se iea pe gânduri!

Portretul lui Ion Creangă de când era diacon
Pagină din manuscrisul “Amintirilor” lui
Revista Șezătoarea, vol. VI, 1901




Moş Nicolae este o personificare la vârsta senectuţii a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creştin numele...
05/12/2025

Moş Nicolae este o personificare la vârsta senectuţii a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342), apărător al dreptei credinţe în Iisus.

În tradiţiile româneşti Moş Nicolae are atribuţii străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

În nopţile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă stând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Moş Nicolae împarte astăzi, asemănător lui Moş Crăciun, daruri celor mici. Mai veche este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfânt, Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiţiei creştine, el pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă lovindu-i cu nuiaua peste mâini.

Sărbători și obiceiuri românești de Ion Ghinoiu






Astrologia, paradigmă de cunoaștere a lumii și a omului, are în centrul ei nevoia stringentă de a înțelege, a prevedea ș...
03/12/2025

Astrologia, paradigmă de cunoaștere a lumii și a omului, are în centrul ei nevoia stringentă de a înțelege, a prevedea și a contracara forțele supraumane care asaltează dinăuntru și din afară echilibrul fragil dintre psyche, soma și univers.

Concepută ca o modalitate de recunoaștere a tiparelor cosmice, corelată cu evenimentele terestre de mare anvergură și impact asupra comunităților primitive, interpretată ca știință spirituală, astrologia rezistă în mod inexplicabil discreditărilor, criticilor pertinente și disprețului minții raționale de sorginte iluministă, contribuind în continuare la marea aventură umană numită existență.

Unul dintre gânditorii cei mai profunzi ai secolului XX, Carl Gustav Jung, a studiat și folosit astrologia mai bine de 50 de ani din viața sa, cea mai veche dovadă găsindu-se într-o scrisoare adresată lui Freud în 1911: “serile îmi sunt ocupate în mare parte cu astrologia” - ‘Jung on astrology’, editată de Safron Rossi și Keiron Le Grice, 2018.

Din perspectivă jungiană, planetele sunt asociate anumitor principii dinamice, numite zei și arhetipuri, semnele zodiacale pot fi asemănate cu modalității de ființare sau stiluri arhetipale vizibile în trăsăturile de personalitate de durată, iar casele astrologice sunt câmpuri de experiență sau domenii ale vieții.

Astrologia și psihologia, surori bune (astrologia este “psihologia noastră în cea mai veche formă a ei” - Jung, 2018), sunt lentile prin care omul se observă pe el însuși din cel puțin 3 vertexuri: intrapsihic, relațional / social și cosmic. Cele două mari întrebări, ale astrologului: “care sunt forțele operative care îmi determină soarta în ciuda intențiilor mele conștiente?”, și ale psihologului: “care sunt pulsiunile inconștiente din spatele nevrozelor?” (Jung, 2018), au același obiect (viața psihică) și același scop (aflarea cauzelor contradicțiilor umane și armonizarea lor într-un tot tripartit - eu, lume, univers).





Depresia, supranumită în mod eronat boala secolului XXI, este înțeleasă ca o tulburare de dispoziție (de afect) ale căre...
02/12/2025

Depresia, supranumită în mod eronat boala secolului XXI, este înțeleasă ca o tulburare de dispoziție (de afect) ale cărei simptome sunt, printre altele. pierderea plăcerii și a interesului, insomnie, gânduri “negre”, adică pesimiste, de moarte sau chiar suicid.

În Occidentul veacurilor trecute, depresivii erau numiți melancolici și se considera că boala lor este generată de un exces al bilei negre, o substanță ipotetică densă, rece și uscată, asociată cu tristețea, introspecția, frica și gândirea profundă (‘Anatomia melancoliei’ de Robert Burton, 1621).

În astrologia tradițională, depresia stă sub semnul maleficului Saturn, arhetip al singurătății, izolării, imaginației morbide, profunzimii întunecate și greutăților sufletești. Aflat în domicilii (Capricorn și Vărsător), în exaltare (Balanță), angular (pe casele I, X, VII, IV), în aspecte dificile cu guvernatorul ascendentului sau/și luminariile, această poziție astrologică este regăsită la o bună parte din cei care suferă de chinurile cumplite ale demonului amiezii (daemonium meridianum).

În satul vechi românesc, depresia era gonită cu ajutorul ierburilor (“tinctura de valeriană se dă în toate boalele de nervi cu neliniște și nesomn” - ‘Toate leacurile la îndemână’ de dr. V. Voiculescu, 1945) și al descântecelor (‘Descântecele românilor’ de Artur Gorovei, 1931):

Fugiţi gânduri blestemate
şi cugete necurate,
mergeţi în pustietate
prin munţi, prin văi depărtate.
Fugiţi gânduri
şi descânturi,
mergeţi în alte pământuri,
risipiţi-vă în vânturi,
în mări şi ’n alte adâncuri.
Veniţi, gânduri uşurele,
din grădini, din floricele,
goniţi cugetele rele,
să se ducă, să se spele.
Fugi, piei, dor, te prăpădeşte
şi de pietre te loveşte;
sparge-te, te risipeşte,
pe Cutare linişteşte.
Ieşiţi, voi gânduri urîte,
în cap, în creeri vârîte,
negre şi posomorîte,
fugiţi, mergeţi amărîte,
Veniţi, voi cugete bune,
de intraţi în acest june,
nu-1 lăsaţi, că se răpune
de al dorului cărbune.
Faceţi-vă alifie
la rana lui doftorie.
Leacul fie, nu fie,
colacul babei să stie.







La mulți ani, România! La mulți ani, români!
01/12/2025

La mulți ani, România!
La mulți ani, români!





Era rănită și groaza încă îi scutura trupul, parcă nevrând s-o lase să scape. Ochii îi erau sticloși și fixați pe ceva c...
29/11/2025

Era rănită și groaza încă îi scutura trupul, parcă nevrând s-o lase să scape. Ochii îi erau sticloși și fixați pe ceva ce doar ea vedea. Au apărut din întuneric, când toți ai casei dormeau, strecurându-se pe nesimțite printre visele lor, prinzându-i de picioare și de mâini când voiau să fugă sau să se apere, furându-le mințile și sufletele. Au lăsat în urmă niște strigoi vii, oase pieleșe care se mișcau greoi și de-a huia.

A scăpat ca prin minune când, cu ultimele puteri, a înfipt lama argintată în pământ, șoptind abia auzit “…am dat cu cuțitul și ți-am închis pământul…”, așa cm o învățase o babă de pe Dealul Morii. A așteptat cu ochii întredeschiși, ca pe ceea lume, până a trecut urgia, imaginile întipărindu-i-se pe veci în inimă, și a ieșit repede din casă, fugind cât mai departe. I se părea că vede cu coada ochiului duhurile cele descărnate cm o urmăreau, mugind amenințător și pârjolind-o cu privirea mută.

Fragment din “Fiica lui Adam” de Elis Durica
Episodul despre Sânandrei în comentarii






Bolile psihosomatice sunt rupturi între soma, afect și minte, corpul preluând fără să vrea ceea ce mintea nu poate repre...
26/11/2025

Bolile psihosomatice sunt rupturi între soma, afect și minte, corpul preluând fără să vrea ceea ce mintea nu poate reprezenta, conține și integra. Printr-o conjunctură nefericită, din cauza unei boli sau a unei vulnerabilități somatice înnăscute, corpul se conectează cu mesajul de pericol emis de psihic din cauza unei situații amenințătoare cm ar fi afectele dureroase, rușinoase, de vinovăție, ură, etc. Paradoxul constă în faptul că boala psihosomatică, deși uneori potențial letală, este încercarea disperată de a supraviețui psihic în fața unei experiențe de neconceput (angoase primare, abuzuri, abandon).

La cea mai recentă conferință de medicină psihosomatică din această toamnă care a avut loc la Cluj, cercetătorii, oamenii de știință, psihologii și medicii au ajuns la concluzia că toate bolile corpului au cel puțin o componentă psihică. Acest aspect era cunoscut încă din Antichitate, ajungând până la noi prin vocea lui Socrate din scrierile lui Platon: „Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze așa cm v-au arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cm nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seamă de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul. Când mă învăța leacul și descântecele, spunea: Să nu te înduplece nimeni să-i tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu-ți încredințează mai întâi sufletul, ca să i-l tămăduiești cu ajutorul descântecului. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: ca unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului și trupului]. Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi – să fac altfel. Deci eu, pentru că i-am jurat și sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da într-adevăr ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului – să-mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.”

Trusă de magie getică descoperită la Zimnicea în 2008 și datând din sec. IV-II î.e.n.






Narcisismul patologicPortretul lui Dorian Gray🔍 În zilele noastre, cuvântul „narcisism” este adesea suprautilizat, aplic...
02/10/2025

Narcisismul patologic
Portretul lui Dorian Gray

🔍 În zilele noastre, cuvântul „narcisism” este adesea suprautilizat, aplicat oricui pare prea preocupat de faimă, de rețelele sociale, de imagine și de propria persoană. Însă narcisismul patologic descris de psihanaliză și surprins genial în cartea „Portretul lui Dorian Gray” nu se reduce la vanitate sau dorința de validare. Este o structură psihică marcată de fragilitate interioară, de lipsa empatiei și de incapacitatea de a trăi relații autentice – mult dincolo de clișeele cotidiene.

📖 „Portretul lui Dorian Gray” rămâne una dintre cele mai vii reprezentări literare ale narcisismului patologic. Dincolo de frumusețea ireală și de farmecul său irezistibil, Dorian ascunde goliciunea interioară, cruzimea și imposibilitatea de a iubi. Oscar Wilde surprinde cu o claritate aproape psihanalitică felul în care dorința de a păstra tinerețea și frumusețea cu orice preț duce, inevitabil, la ruină și autodistrugere.

🪞Narcisismul patologic înseamnă fascinație și strălucire la suprafață, îngheț emoțional și exploatarea celorlalți în profunzime. Prin relația cu sine însuși, prin iubirea superficială pentru Sibyl Vane și prin pactul său faustian, Dorian Gray ne arată ce se întâmplă cu un suflet prins între idealul perfecțiunii și respingerea limitelor, sau, psihanalitic vorbind, între principiul plăcerii și cel al realității.

(link în comentarii)
terapie ✧ astrograme ✧ etalări ✧ detalii pe site





În mediul rural, această zi este marcată de credința că Maica Domnului își întinde acoperământul peste lume, aducând ocr...
01/10/2025

În mediul rural, această zi este marcată de credința că Maica Domnului își întinde acoperământul peste lume, aducând ocrotire, mai ales fetelor și femeilor tinere. Obiceiul de a se ruga pentru căsătorie ori pentru protecție este foarte vechi; tinerele fete posteau și se rugau pentru a-și afla ursitul, iar femeile căsătorite pentru a avea spor și liniște în familie. În mentalitatea tradițională, sărbătoarea are și un rol de hotar al timpului: marchează începutul propriu-zis al toamnei reci și apropierea iernii.

Din perspectivă calendaristică, 1 octombrie este și momentul în care păstorii își retrăgeau turmele de la munte spre sate, sub ocrotirea Maicii Domnului. În unele zone, mai ales în Moldova și Basarabia, exista credința că această zi apără de boli și necazuri, de aceea oamenii aprindeau lumânări și făceau rugăciuni speciale. Prin aceste practici, Acoperământul Maicii Domnului devine un prag simbolic între vară și iarnă, între lumina caldă și vremea friguroasă.

Totodată, în folclor, această zi a fost asimilată cu un fel de început de an pentru femei, la fel cm 14 octombrie (Sfânta Parascheva) sau 21 noiembrie (Intrarea în biserică a Maicii Domnului) funcționează ca repere ale vieții spirituale feminine. Sărbătoarea era un moment de reînnoire a legământului cu divinul feminin, Maica fiind percepută ca protectoare a casei, a fetelor de măritat și a neamului.

terapie ✧ astrograme ✧ etalări ✧ detalii pe site






Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 19:00

Telephone

004.0736.288.357

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Elis Durica posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Elis Durica:

Shortcuts

Share

Category