29/05/2026
Încă de anul trecut, de când am prezentat prima dată expoziția „Plecat” la Muzeul de Artă din Cluj, în cadrul TIFF, am lăsat în sală un „caiet de impresii”, în care i-am încurajat pe oameni să-și povestească experiențele sau să-și noteze gândurile.
Am transcris mai jos câteva dintre mesajele pe care le-am primit la Iași, la Palatul Braunstein, în cadrul Romanian Mental Health Film Festival, dar în fotografii găsiți mai multe. Sunt mărturii care ne-au impresionat, la fel ca cele pe care le-am auzit la întâlnirile cu publicul: o badantă în vârstă venită în vacanță în România, care urma să zboare înapoi în Italia și pe care o adusese nepoata ei la evenimentul din Iași, femei adulte care au crescut fără mamele lor, plecate la muncă în străinătate, o tânără născută la Madrid, care s-a întors în România cu părinții la 11 ani și care ne-a zis că nu se simte confortabil nici în română, nici în spaniolă.
Proiectul „Plecat” nu e al nostru, ci al tuturor migranților și familiilor afectate de migrație din România. O să lucrăm la carte în următoarele luni cu acest gând în minte.
„Această expoziție mi-a trezit amintiri de pe vremea când eram în Spania. A fost nostalgic să retrăiesc emoțiile de când eram mică. Am stat acolo până la 7 ani, iar doamna de la măcelărie mi-a rămas în memorie până acum. Observarea și citirea poveștilor mi-au indus un sentiment melancolic. Foarte frumoase fotografiile, o rezoluție f. faină. O experiență unică. O elevă de clasa a 11-a”
„Fac parte din cei 5 milioane de români plecați în afară pentru o viață demnă. Mulțumesc Cosmin și Elena că ați pus un chip și o voce pe diaspora invizibilă.”
„Sunt profund impresionată de expoziție. Fiul meu este plecat în Scoția și am privit cu inima toate fotografiile. Sper ca importanța imigrației să fie conștientizată și asumată. Mulțumiri din suflet.”
„M-au încercat diverse sentimente privind expoziția: de la tristețe la bucurie în unele cazuri. Îmi este puțin rușine de prejudecățile pe care le aveam, conștient sau nu, despre muncitorii din diaspora. Aflând despre istorii individuale, o poți înțelege pe cea colectivă. Felicitări Elenei și lui Cosmin pentru munca depusă în documentarea proiectului. În cazul meu, expoziția și-a atins scopul.”
„O expoziție uimitoare, complet admirabilă din punct de vedere al amploarei cu care capturează realitatea migranților. Din propria experiență ca migrantă în România din Moldova, am simțit impactul. Un lucru imens de important de a înregistra vocile cărora adesea nu li se dă glas.”
„Suntem peste tot acasă.”
