17/06/2026
PĂZITOR DEGEABA, autoare, prof. SORINELA FILOMENA
Aceste poezii configurează un spațiu liric al interiorității, în care experiența afectivă este transfigurată prin imagini simbolice și printr-un discurs poetic epurat de ornamentație excesivă. Textele propun o reflecție subtilă asupra condiției umane, asupra memoriei afective și a fragilității ființei în raport cu timpul, pierderea și propria conștiință.
Universul poetic este construit printr-o permanentă tensiune între lumină și întuneric, între prezență și absență, între vitalitate și epuizare interioară. Opozițiile sunt integrate firesc în structura imaginilor poetice, devenind expresii ale unei sensibilități meditative. Elementele concrete ale realului sunt convertite în simboluri ale trăirii interioare, iar obiectele sau fenomenele exterioare dobândesc o funcție profund reflexivă.
Recuperarea trecutului apare ca imposibilă, însă memoria afectivă continuă să funcționeze ca spațiu de refugiu și de reconstrucție identitară. Nostalgia este interiorizată și filtrată prin luciditate.
Discursul liric evită abstracțiunile ample și se sprijină pe imagini esențializate, capabile să transmită densitate emoțională prin simplitate formală. Această austeritate expresivă amplifică autenticitatea confesiunii poetice și conferă textelor o anumită transparență afectivă.
Totodată, poeziile cultivă o poetică a discreției. Emoția este insinuată prin atmosferă, prin ritm interior și prin relațiile simbolice dintre imagini. În acest sens, lirismul se construiește mai degrabă prin sugestie decât prin declarație directă, ceea ce oferă textelor profunzime și deschidere interpretativă.