26/07/2025
Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cum a reacționat lumea intelectuală franceză în 1997, în momentul publicării 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, coordonate de istoricul Stéphane Courtois? De ce Franța are o relație atât de complicată cu comunismul? Ce amintiri păstrează Adrian Papahagi din zilele premergătoare Revoluției din decembrie 1989? I s-a spus vreodată, în anii copilăriei, că uneori e bine să vorbească în șoaptă? Unde se afla în data de 18 decembrie 2006, când avut loc condamnarea oficială a comunismului în Parlamentul României? Cum se explică dubla măsură în ce privește memoria celor două forme de totalitarism bazate pe ideologii criminale, nazismul și comunismul? Corectitudinea politică și mișcarea woke ar putea fi considerate, prin direcțiile lor de gândire și de acțiune, un fel de continuatoare ale comunismului? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Adrian Papahagi, profesor universitar, filolog și erudit eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, devine o minuțioasă radiografie a unor puncte nevralgice atent documentate, ce reliefează natura criminală a regimurilor comuniste, întemeiate pe minciună, resentiment și teroare.
0:00 Intro
0:14 Skip intro
10:52 „Sunt trei-patru motive. Unu la mână, tocmai din cauza acestui mit comunist: «De fapt, este o chestie bună despre egalitate, o mișcare generoasă, aplicată prost câteodată, dar noi o vom face bine». Și era foarte jignitor, după anii 90, când te duceai în Occident și ți se explica: «Domnule, lasă, n-a fost comunism, a fost ceaușism, n-au înțeles ei, dar de fapt e bine»...”
21:56 „Îmi amintesc acele zile extraordinar de bine. În primul rând, pot să spun ce făceam încă din 16 decembrie sau din 17 decembrie, când, foarte devreme, tata a primit un telefon de la scriitorul Vasile (Bazil) Popovici, unul dintre coautorii Proclamației de la Timișoara, care voia să facă un doctorat la Cluj – era foarte apropiat de tata, de echinoxiști – și care i-a spus: «La Timișoara se trage în oameni».”
33:26 „Primul răspuns e simplu: Germania nazistă a pierdut războiul, URSS-ul l-a câștigat alături de America și Anglia, puteri democratice, și asta i-a conferit o aură. A câștigat Al Doilea Război Mondial, nu și Războiul Rece. De aceea, la paradele de 9 mai, sovieticii – și apoi rușii – defilează ca niște învingători ai nazismului.”
43:26 „Cartea asta restaurează un adevăr. Or, adevărul esențial despre comunism nu este că e o idee bună pusă prost în practică de niște oameni răi. [Crime, teroare, represiune], asta este natura esențială a comunismului, care nu a fost niciodată plebiscitat. Nimeni nu a dorit comunismul.”
53:16 „Până astăzi există oameni care încearcă să legitimeze ideea că nu comunismul a săvârșit crime și că de fapt aceia pe care i-a suprimat erau trădători, nepatrioți, spioni britanici, legionari, fasciști – și până la urmă justifică crimele comunismului. Lucrurile astea nu trebuie să mai existe. Comunismul este ilegitim și criminal, cm a fost declarat în Parlamentul României, la fel ca nazismul.”
Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere...