Revista Monitorul de Poezie

01/07/2026

Alexandru Muşina, născut la 1 iulie 1954

Cît de dator...

Cît de dator sînt sufletului meu suav!
Am scris pe el atîtea și-atîtea porcării.
Și peste tot – prea bine știu – nu va veni
Să dea cu varu-i alb nici un zugrav.

Oh, nu! Pe dedesubt voi putrezi
Și din bolnav m-oi face mai bolnav.
Pînă ce-am să mă-ntind, indiferent și grav,
Într-un recipient cu margini aurii.

Pielea, pungă de plastic colorat în care ții,
Uitate-n frigider de mult stricate ouă,
Poate va rezista o zi sau două.

Apoi, alcătuirea toată se va nărui.
O dată doar lucrează Marele Zidar
Și să îl rogi ca să repare e-n zadar.

29/03/2026

Premiu acordat de revista noastră în cadrul Festivalului de poezie de la Getafe - Madrid, aflat în curs de desfășurare:

10/02/2026

Mariana Marin (10 feb. 1956 - 5 apr. 2003)

ElegieXIV

Tu nici nu știi:
Eu am luat totul de la capăt
așa cm dimineața curăță resturile insomniei
și îți pune pe masă o existență fierbinte.
Eu am avut curajul de a lucra la rădăcina Răului,
de a deschide acolo atelierele
„celui care vrea să se apropie de sine”,
celui care nu vrea să cucerească decât adevărul său,
mica lui istorioară.
Privește-mă !
Sunt puțin urâțică și puțin absurdă.
Râd tot mai rar și vorbesc tot mai puțin
iar acum îmi întind această mână mult prea târziu.
Auzi și tu viscolul care ne spulberă de pe acum viitorul?
-------------
Elegie

Înamorată (desigur) și ascunsă
în noaptea de carbid a sufletelor
râde moartea -
„ești frumos cm numa-n vis”
îți spunea ea uneori
și tu te bucuri
tu îi săruți tinerele brațe
și apoi la pieptu-mi
o, tu nu mai știi să râzi.
„Morții nu mai au dimineață”,
„Morții nu mai au dimineață”,
șoptește ea.
Și tu te bucuri,
tu îi săruți brațele
și-apoi la pieptu-mi,
în noaptea de carbid,
e hohotul înamorat
și ascuns.

Poem selectat din volumul Aripa secretă, 1986.

07/02/2026

„Dar unde sunt
Doamne cositorii
să-nvingă potopul acesta de ierburi
crescute până la tine ţinând
în suliţi soarele, atât am zis
şi-am amuţit de ierburile
ce-mi năpădiseră pe gură.”

„Dar un om în noaptea pustie
s-a prăbuşit pe stradă în mijlocul oraşului
şi a-nceput să cânte căţărându-se
pe propriu-i trup crescut în sus.”

George Alboiu, stins din viaţă pe 6 febr. 2023

06/02/2026

Semne

Cu genunchii la gura, cu pumnii strânşi,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingaşe semne de întrebare.

Cu trupul drept, cu faţa în sus,
Dorm morţii în adâncul pământului,
Rigide semne de exclamare.

Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!

Geo Bogza
(n. 6 februarie 1908, Blejoi, Prahova - d. 14 septembrie 1993)
poezie publicată la rubrica In memoriam din numărul 14 al revistei Monitorul de Poezie

25/01/2026

Poeţii adevăraţi nu își denigrează colegii de scris, nu sunt aroganţi cu cei din jur, ei construiesc, nu demolează. Un astfel de poet a fost Ciprian Chirvasiu, născut pe 25 ianuarie 1964, dar stins din viață prea devreme, pe 13 iulie 2018. Aceasta e una dintre minunatele sale poezii:

Ciutură cu pene

Ondina, ascultă ce-ți spun acum
și vom fi fericiți:
nici zborul nu contează,
nici pasărea nu contează,
nici pasărea care zboară,
nici zborul care pasăre, uneori,
ci doar într-ariparea.
Aripa este căldura
care-și face cuib,
din neglijență,
în trupul unui om obișnuit.
Întraripatul leagă lumea de cer.
Unii îi zic poet....

12/01/2026

îţi voi scrie un poem
pe omătul de la fereastră
toată noaptea a nins
cu zăpadă albastră
toata noaptea a nins
părea căzută din lună
zăpada aceea
de-o frumuseţe nebună
îţi voi scrie un poem
pe geamul acoperit de ninsoare
tu ai să crezi că s-a copt
un cireş cu cireşe negre, amare
tu ai să crezi că s-a copt
un cireş în plină iarnă
toată noaptea a nins
şi iar se pregateşte să cearnă
✍️
aşa cm stai goală
şi ţii în mână o vâlvătaie de maci
poţi trezi chiar sfinţii
desenaţi pe colaci
aşa cm stai goală
şi ţii în mână o carte
pari ca un nufăr
ce desparte viaţa de moarte
✍️
Constantin Preda, născut pe 12 ianuarie 1961

01/01/2026

M-am dus la culcare la ora 21.
Am stins luminile
Am tras păturile peste mine --
Veselia lor, fericirea lor
țipetele lor, pălăriile lor de hârtie,
automobilele lor, femeile lor
bețivii lor amatori...

Revelionul mă îngrozește întotdeauna

Viața nu știe nimic despre trecerea anilor.

Acum claxoanele s-au oprit
și petardele și tunetele...
Totul s-a terminat în cinci minute...
Tot ce mai aud este ploaia
pe frunzele de palmier
și mă gândesc,
Nu voi înțelege niciodată oamenii,
dar sunt nevoit să trăiesc
printre ei.

Charles Bukowski
(traducere de Ionuț Calotă)

01/01/2026

Aveai părul lung pînă la cer
Atîrnai de dînsul pe pămînt
Mă gîndeam să-ți mîngîi trupul sfînt
Sînii cu sfială să ți-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sînt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind
Și apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază și de vînt
Aveai părul lung pînă la cer
Spînzurînd de dînsul pe pămînt…

Emil Brumaru
născut pe 1 ianuarie 1939