https://literadurarevista.blogspot.com/

Literadura, Buzau (2026)

03/06/2026

La mulți ani, poetului și pictorului Marius Cătălin Negoiță!

23/05/2026

„Globetrollerul Rozalindion” este cartea lansată ieri 22.05 la Centrul Muzeal „I.C. Bratianu” de Ramona Muller.
Această carte este rezultatul unei realizări extraordinare a doi oameni de fier”, care au purtat steagul României și bucuria de a fi Români. Ramona Muller și Dumitru Paleacu în: Islanda, Canada, SUA, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile, Argentina, Antarctica.
Felicitări!
O asemenea călătorie este un premiu personal pe care și l-au dat cei doi pentru curajul de a ieși din confortul cotidian, urcând munți, dormind în zăpadă. Și pe Phileas Fogg l-ar face invidios.
Moderator: Roxelana Radu.
Au vorbit despre carte: Angela Petre, Stan Brebenel. Cătălin Mariu Negoiță.

Foto: Teo Cabel

18/05/2026

La mulți ani, colegei de redacție, senior editor,
poetei Mihaela Roxana Boboc!
Multă sănătate și bucurii alături de cei dragi

Nu pune virgule
E o joacă de copil să fur emoţii
şi cu mâna la ochi să trăieşti printre rânduri,
cineva te iubește în vis – poate chiar eu ţi-am zis
despre dragostea apărută de nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea,
să iubească durerea din sân
şi golul din stomac, nu pune virgule nici spaţii nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi cuie şi tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele şi nopţile din părul ei le aşez ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit şi buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău mi se desfac în poeme de dragoste
mă minţi că nu simţi – te mint că nu-mi eşti şi jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e prea târziu să te las să câştigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopţii – eu râd de umbrele îmbrăţișate pe hârtie,
în seara asta se naşte un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătăţii şi nimic nu va mai fi la fel.
(Spovedania oaselor)

Iulie

un câine tremură încovrigat pe preșul din fața ușii
vecina de la patru se întoarce de la vecernie
cu lumina în spate
nu ți-am dat azi bună dimineața
seara este încă departe
trec pe la poștă
lipesc un timbru
undeva între adresa expeditorului și colțul cu imprimate
cineva mă iubește
poate chiar tu
deși nu ți-am scris niciun poem
și nici măcar nu plouă
căldura se târâie pe la colțuri
câinele a adormit cu umbra covrig
ziua se strânge
odată cu zaua de rezistență prin care poezia mea trece
dincolo
când ating omul, Dumnezeu se retrage ca-ntr-o cochilie
și tace.
(Așa să (nu) iubiți)

18/05/2026

La mulți ani, poetului Marin Rada!

FAȚĂ ÎN FAȚĂ

Astăzi am privit în ochi
adevărul
trist, nesfârșit, abătut,
zadarnic s-a prins
de toarta lui cerul,
nimic înlăuntru n-a încăput.

Doar noi doi știm,
nu mai e timp de schimbare,
plutirea e un zbor
neîntrerupt,
adevărul e tăcerea
ce doare,
mâine ne privim în ochi
și mai mult...

FLUTURELE ORB

De la o vreme nimeni
nu își mai amintește de mine,
timpul trece ca un copil
care deschide o carte
și eliberează dintre paginile
îngălbenite de colb,
fluturele alb și mireasma
care să-l soarbă.

Viața seamănă acum
cu singurul măr din livadă
care nu rodește nimic,
doar stă lângă nucul bătrân
într-o lumină cenușie și oarbă.

Unii spun că mi-am câștigat
dreptul la resemnare,
nimeni nu a mai primit
de dincolo vreo scrisoare,
doar cartea aceasta
cu foile îngălbenite de colb
naște dimineața,
până la apusul de soare,
câte un fluture orb.

ZBORUL ÎN CERC

Cândva pietrele aveau aripi,
tot ce era pe pământ
învățase să zboare,
cu cât mai des
urcau către cer,
cu atât mai adânc
oamenii învățau,
în ei să coboare...

Piatra nu era făcută
pentru zidit, toată stânca
era înecată în mare,
farul avea pântecul mistuit
într-o flacără puțină
de lumânare.

Nu vreau să mai aud
sub pământ, clopotele cm bat,
pietrele s-au făcut lacrimi
de tămâie și ceară,
aș vrea să vină
calul meu înspumat
sufletul, din văzduh,
să mi-l ceară.

Și, ca noi toți, el să urce spre cer,
coborând în sine de-odată,
poate pietrele vor prinde aripi
și sper să zboare în cerc,
precum apa învolburată...

18/05/2026

La mulți ani, poetei Carmen Tania Grigore!
Literadura îi urează multă sănătate!

un crez anume

să îmbrățișăm ficțiunea
realitatea noastră este fragilă
îmbarcată-n corăbii
lansate haotic în imensa
întindere a timpului

ne bucurăm de val
ne îndrăgim onorând existența
în ciuda sinelui nostru
fragmentat
doar lucirea speranței
stă mărturie crezului
prins într-un zbor liber
între așteptări și
normalitate

ambiental

noiembrie dă un plus de
consistență singurătății
aerul e dens
miroase a tufănele
mângâiate de brumă
respir ușor
să nu tulbur amintirile
din topul toamnelor
împerecheate cu
numele tău hoinar

în tăcere începe cunoașterea

răbdarea conștient cultivată
în nopțile lungi
dezvăluie o poveste
despre învingători
o poveste care leagă
așteptările cu
numele tău solar

misterul se topește
în necunoscut
stăm îmbrățișați în
chiar centrul vorbirii
unde cuvintele
sunt dezlegate de
firele gândului
ele însele
reflectând lumina
întârziatului sărut

Invocație

Doamne, îndulcește
plinul paharului
pe care sunt îndemnată
să-l iau
dorința vine și pleacă
stârnind jocul atracției
până la cea mai pură
cunoaștere a sinelui

dincolo și dincoace
de acest moment incert
speranța se îmbină
cu multiple motive
de îngândurare

17/05/2026

Lanare de carte! Ramona Muller, 22.05.2026, ora 16,30 la Centrul Muzeal „I.C.Brătianu”

16/05/2026

Remember Constantin Petcu
16 Mai 1949- 7 Noiembrie1998

Privire magică

Nu puteam realiza cu privirea/ nimic
acum/ aceasta/ar trebui să te învăluie
să te descompună/ să te distribuie egal
apoi să te îmbrace/ pe aripile ei
de curcubeu
și să te poarte înapoi/ spre sursă
aici
în/ ochiul meu
pentru
a/te/zdrobi/ de lespedea
acestei lacrimi
pentru
a/ te/ înmormânta
în ochiul ființei n**e
al soarelui veșnic.

Și dacă ochii tăi
se-nchid
și nu mai vor
să mă privească
este
ca și cm ai fugi
din raza mea de gravitație
și te-ai pierde
nu o rachetă, ci o planetă
în spațiu.

***
Orice zâmbet este o sabie.
El lovește aici
și sânge, mult sânge
va curge.

Orice zâmbet
este amintirea ta
Iar sângele meu
ești tot tu.

16/05/2026

La mulți ani, scriitorului, editorului, Constantin Marafet! Sănătate multă, bucurii!

15/05/2026

La mulți ani, poetului Tudor Cosmin!

15/05/2026

La mulți ani, poetului Dumitru Pană!

Dumitru PANĂ

[Boltă sau arcadă]

boltă sau arcadă sau portal
la limita dintre concret și abstract
în doar două grele culori
vișiniu putred în partea de sus
bej sumbru în partea de jos.
în masa culorii de jos o rană în cuțit
ca o deschidere spre concret. Acolo
e tot înțelesul tabloului- îți vine
să spui dar nu
nu trebuie să te lași furat de vreun
element mai mult decât de vreun altul
în această construcție în echilibru perfect
dar asimetric - prin rană.

rana insistă să-ți agațe privirea.

dar nu numai boltă aracadă portal
poate fi un cenotaf sau un sarcofag
în care a rămas vie doar rana
încă vie
parcă înfloritoare

[Cuvintele copilului]

ochi sau pești sau frunze foarte viu
colorate în mai multe rânduri orizontale
pe un fond bleu-gris de apă sau cer
umplu cadrul până la refuz
și parcă aleargă
uneori. alteori parcă stau.

băiatul meu de numai câțiva
ani mă întreabă: tata
dar frunzele pot avea ochi?
pot Matei de ce să nu poată
frunzele pot orice

[ Autoportret târziu ]

privire adâncă spre lucruri
în albastru heraklitean
umanizată însă de ochelarii puternici
ușor căzuți.

pe fond atelierul cu multe culori
ți linii dar și mule spații goale mult alb.

se vede nu numai cm privește
el lucrurile dar și cm
lucruile îl privesc pe el.

o licărire în partea de jos
a lentilelor
: o lumină?
o lacrimă?

Din grupajul: Patru tablouri de Florin Menzopol

Literadura

03/06/2026

23/05/2026

18/05/2026

18/05/2026

18/05/2026

17/05/2026

16/05/2026

16/05/2026

15/05/2026

15/05/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category