28/06/2025
La mulți ani, Laurențiu Belizan! Multă sănătate!
apus de soare pe Golgota
avea o harpă din fire invizibile.
era urmat pretutindeni de un maidanez
lunatic
și o căprioară-inorog.
la răscruce de drumuri,
levitând în preajma clarobscurului,
începea să mângâie instrumentul hârbuit,
despre care răuvoitorii spuneau că
seamănă cu un țambal fără corzi.
părea mai degrabă un șevalet
de unde țâșneau culorile luminii
pe care oamenii o răstignesc în fiecare zi…
efectul kirlian
gura ta este o stea de mare
care mărturisește întunericului despre lumină.
te aștept rotindu-mă ca floarea-soarelui,
fierarii au terminat de strunjit globurile,
cu ele în mâini pășești pe vârfuri.
mă întreb dacă Dumnezeu are vedere extraretinală,
oare cm îi apărem
prin anticul aparat cu trepied și burduf de armonică?
un fulger a ținut loc blitz-ului.
în camera obscură ne developează încet,
ne-a reprimat atât de mult
încât albul care ne unește degetele pare un grilaj.
oamenii se țin de mână de jur-împrejurul nostru
ca într-o ședință de spiritism.
El își amintește
pe miliarde de voci
singurătatea.
uneori mă-ntorc în lume
dacă fericirea este o boală,
eu sunt sănătos tun / stau pe afet
și mă uit la bulele de săpun în care locuiesc unii
ca în buncăre cu ambrazură.
cerul – un fagure de metal
cu oameni contorsionați de sindromul perfecțiunii.
în Uxbridge
e un petic de soare / ziua se surpă ușor scâncind,
smogul înaintează lent spre miezul fierbinte.
toate lucrurile au fost spuse,
ești punctul fix prin care aș putea mișca totul.
NSA-ul și FSB-ul fac demult experimente,
telepatia există –
și creiere integrate în marele stup de aici / de jos.
acum / aici ei știu și anticipează,
stelele sunt doar fisuri în sistem.
nu-mi cere să las dorul într-o scoică,
chiar dacă din el ar crește o perlă
pe care multe femei ar purta-o la gât.
rotesc tunul,
amintirile rămân înainte,
sunt un fel de cătare,
un azimut prin care așteptarea devine sâmbure.
în Uxbridge, prin parc, o umbră vorbește cu pathos
despre vocația filosofică a femeilor îndrăgostite
