17/02/2023
În urmă cu 83 de ani, la data de 16 februarie 1940, într-o familie de muncitori, se naște la Caransebeș cel care va deveni poetul nostru îndrăgit, George-Cornel Suru. Studiile medii le-a absolvit în orașul natal, urmând ca, începând din 1962, să urmeze cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din Timișoara. Studiile filologice au fost continuate și finalizate la Universitatea din Cluj-Napoca, în anul 1970. În paralel, îl vom găsi ca profesor suplinitor în Vîrciorova și Petroșnița, metodist cultural la Reșița, în perioada 1964-1970. Din acest ultim an până la moarte ( 29 mai 1979 – la „eminesciana” vârstă de 39 de ani), va preda (la Liceul nr. 1, Centrul Interșcolar Logopedic) și locui în Caransebeș.
În 1958, la 18 ani, i se vor tipări primele versuri în revista clujeană de cultură, „Tribuna”. Spirit creator, va colabora cu o parte semnificativă din principalele reviste culturale ale vremii. „Tribuna”, „Orizont”, „Scrisul bănățean”, „Romania literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Ramuri”, „Luceafărul” și „Cronica” sunt doar câteva din revistele unde își va publica poeziile; scrierile, cronicile și recenziile. Reacțiile pozitive nu au întârziat să apară: „Poezia de azi a lui George Suru… face aluzie la folclor, dar nu rămâne în folclor, ea pare a fi o prelungire a lui, mai bine zis pornește din el și se întoarce la el, păstrând însă întreg aerul ei propriu puternic, aerul naturist fără sentimentalisme și viguros fără «voinicisme»” (N. Prelipceanu, „Tribuna”, XVII, nr. 18 (854), 3 mai 1973); „Mai întâi trebuie spus că poetul are un univers al său, un univers propriu (...) un univers poetic destul de rar (...). Maturitatea poetului se simte mai în fiecare poezie” (C. Ungureanu, „Orizont”, nr. 7/ 1967); „Prin influența și metaforicul versurilor, prin seducătoarele evocări și mesajele pe care le conține, poetul George Suru se dovedește a fi un inițiat în halucinantul univers poetic creat de Eminescu și de Blaga” (Miron Blaga, „Cronica”, nr. 52/ 1976).
În 1967 va debuta editorial în colecția revistei „Luceafărul” cu volumul de poezii „Pentru a iubi”. Ca o consecință firească a devoțiunii față de activitatea culturală, în același an, va deveni membru al Uniunii Scriitorilor și al Asociației Scriitorilor din Timișoara, oraș față de care se simte profund conectat din perspectivă culturală. Recunoașterile oficiale au început să „curgă” la puțin timp, în 1970, fiind distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara, pentru volumul de poezii „Așteptarea coralilor”. Cum era de așteptat, va conduce cenaclul literar „Mihail Halici” din Caransebeș, în cadrul căruia va edita primele numere ale caietului literar „Jurnal”.
Începând cu anul 1990, Casa de Cultură a municipiului Caransebeș se va numi Casa de Cultură „George Suru”.
OPERA:
„Pentru a iubi”. Poezii. București, 1967;
„Asteptarea coralilor”. Poezii, București, 1970;
„Semnul de taina”. Poeme, Timișoara, 1972;
„Cînd dragostea e pasare cîntătoare”. Poezii, Timișoara, 1976;
„Într-un tril doi visători, Mihail și Thor”. Povestiri. Prefață de A. Dumbrăveanu, Timișoara, 1986;
„Noaptea semințelor”. Poeme. Selecție, crestomație critică și cuvînt înainte de A. Dumbrăveanu, Timișoara, 1989.
REFERINTE CRITICE:
Al. Ruja, în „Orizont”, nr. 15/ 1973;
M. Iorgulescu, în „România literară”, nr. 42/ 1976;
Ioana Dinulescu, în „Ramuri”, nr. 10/ 1976;
L. Alexiu, în „Orizont”, nr. 30/ 1976;
M. Blaga în „Cronica”, nr. 52/ 1976;
C. Ștefănescu, în „Luceafărul”, nr. 23/ 1979;
A. Dumbrăveanu, în „Orizont”, nr. 23/ 1979;
S. Titel, în „Orizont”, nr. 23, 1979; „România literară”, nr. 23/ 1979;
C. Ungureanu, în „Orizont”, nr. 41/ 1986.
